8,505 matches
-
mădular. În astfel de torturi călăii aveau ordin să lovească în orice parte a trupului, nu numai în coaste, ca la ucigașii de rând, ci cu uneltele lor puteau sfâșia oriunde: în burtă, în pulpă ori în obraz. Alții erau atârnați de o singură mână undeva într-o hală și erau lăsați să stea spânzurați în felul acesta: această suferință întrecea în cruzime pe toate celelalte prin întinderea peste măsură a încheieturilor și mădularelor. Alții erau legați de stâlpi, față către
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
p. 382-383) „Mucenicul se asemăna cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îmboldit pe sfinții aceștia, pe încununații lui Hristos, să mijlocească pentru ea, cum nu a încetat pe dată boala și nu s-a însănătoșit cel aflat în neputință? Și mulți, încurcându-se în situații fără ieșire și văzând primejdii grele atârnând asupra lor, au venit aici rugători, și printr-o rugăciune încordată au scăpat de ispita tuturor acelor grozăvii. Dar ce vorbesc eu de boli trupești și de situații fără de ieșire? Mulți posedați de diavol și stăpâniți de patimi sufletești, venind
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vărsa cineva apă, (căci apă este sângele care circulă primprejurul trupului), și cu atâta ușurință ne dezbrăcăm de trup, cu câtă ușurință ne dezbrăcăm de haine. Aceasta se întâmplă însă, dacă nu suntem legați cu averi, cu case; dacă nu atârnăm de dragostea celor de față”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 109) „Oare nu doriți acum mucenicia? Oare nu suferiți acum că nu mai este vreme de mucenicie? Dar să ne exercităm
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fiecare, între parole din Ionesco și viața pe Berthelot. Și-un Cuvier făcînd anatomia colțului de stradă, din poze și refrene. Plouă la Paris, plouă cu replici bruște, sacadate, de narator cu auzul bun. "Sînt zile în care aștepți să atîrni de o singură vorbă bună, ca de o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
frunzele-n formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte,/ Pardosind cu brânduși încăperea"; "Ca-ntr-un ogor roditor el și-a pus/ Sămânța-mbuibată de-acea nemurire/ Ce
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
o rusoaică - "fata aceea bătrână cu fața galbenă și părul gros, sămănat cu fire tari, albe, tăiat scurt"; soldații care "încarcă bagaje, plecând la luptă. Sunt bine gătiți, unii au șăpci roșii, alții albe, pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea prinsă de gât, peste tunica de kaki verziu, lucios; merg mândru, zvârlind din cale pe oricine" etc. etc. Observația martorului e pătrunzătoare, paleta pictorului pune culori păstoase, prozatorul are sagacitate în trăsăturile experte de portrete derulate într-o
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
o merite, tot din cale-afară de urît rămîne. Clarvăzătorii Impresia pe care o lasă posturile noastre de televiziune e aceea a unor locuri asediate de clarvăzători, radioesteziști și ghicitori în stele cărora le-a intrat în cap că izbăvirea omenirii atîrnă de prestația lor televizată. Dacă trecem peste emisiunile de astrologie pentru uzul cetățenilor de rînd, în cursul cărora ni se prevestește zilnic, săptămînal sau lunar doza de hormoni, contul în bancă, viitoarele amante, numărul de scandaluri, suita de succese planetare
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care - culmea! - comunica incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizează în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune (“Grădină zoologică... Pădurile mlăștinoase...”), revine Balerina în alb (ținută și gesturi de păpușă de porțelan). Succesiunea de decupaje vizuale, în cadența cinematografică, lasă spectatorului libertatea de a desăvârși (cu/ în imaginația să) montajul, de a complini
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
noi, Ana avea mere și i le arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munți de uraniu să-i urce viermii pe brînci prin catacombele unor zgîrie nori - hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea nașterii mele de la îngerul gabriel întors din siberii odată cu tata iute ca un șrapnel intrat în carnea plină de sînge proaspăt - lacrimile veneau dinspre Donul liniștit ca un
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
ZDRENȚUITELE STEAGURI Poetului Paolo Rufilli Cum vii fără să te-aștept înserare a vieții cum vii pe nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări mai reînviu din cenușă mai ridic ochii la stele mai strig prin pustie să-ntronez întunericul? voi fi atârnând în câmpul senin cu brațe de brumă desfăcute pe nori departe în mine fără suflu în grote săpate în stânci în pânzele moi albite cu moarte ÎNTÂMPINAREA eu am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Oh, ele te vor face să roșești: Căci vei afla ce șolduri tandre ai ( Dacă te uiți la hergheliile de cai!) Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești Să-și unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Gellu Dorian Un milion de ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
tu ai înhățat un pachet de țigări uitat pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi cât să intre lumina cu toți fluturii ei cu râsul nostru contagios care era viața și totul a stat
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul Sub sălcii clătinate, alăturea de turnul bisericii lui Bucur.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt era un zeu imprecis cumsecade Nu sună nu anunță deschide ușa cu capul zice
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
să se întâmple Și încep să le învingă Oriunde îmi îndrept mintea Un gând ticălos Fuge schelălăind dinaintea unui gând curat Și zece kilometri imprejurul meu lumea devine un loc mai suportabil Când am înfăptuit toate aceste miracole? Când am atârnat eu - Cel care nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
gardieni geologici Dumnezeul meu îmi îmblânzește inima Dumnezeul meu scoate dracii afară din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni Dumnezeu îmi aprinde mintea Dumnezeu îmi aprinde inima Și dracii care răcneau și băteau din picioare înăuntrul meu Atârnă acum în afară ca niște rufe murdare și înghețate
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între cele două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos, o fi vreun înger, nu
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
un sfârșit de poveste, ca o bătălie cu torțe. Iar cele trei morți mici de la răsărit n-au venit pentru tine... Am biciuit orice drum care mă putea duce departe - nu știu să vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale îmi atârnă și acum în auz ca niște cercei piraterești. Așa, ca o ploaie de vară răzgândită în altă vară, care a devenit verișoară de toamnă cu autobaza de vis à vis... de după aceea. Am complotat cu îngerii. Mi-au povestit secretul
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
și coborîte unul cîte unul și apoi două cîte două și, în fine, toate laolaltă cu ajutorul unor scripeți pe terasa blocului și înapoi pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
Dorin Tudoran Lui Mircea Martin la 70 Am și uitat de când sunt aici. Uneori - capul, alteori - picioarele îmi atârnă peste marginea ascuțită a lumii. Simt cum o șină de tren îmi trece foarte aproape de șira spinării - rece, zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de tren. Șira spinării e șină, eu sunt trenul și
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
Constantin Abăluță În țara acelor de pin și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se desprinde muzeul nimicului. Papucii de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]