155 matches
-
trupul, Secte gnostice barbeliți, barbelognostici, berboriți, coddieni, eușiți, fibioniți, levitici, nicolaiți, ofiți, stratiotici, zaheeni HEDONISM ataraxie binele suveran, creștină, epicuriană, plăcere adevărată, bucurie, - contract hedonist, creștin, dorințe consumate, detestate, naturale și necesare, fericire a apropierii de Dumnezeu, și asceză, și ataraxie, creștină, la Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-ul lui von Monakow. Eul moral, deși există ca virtualitate, se formează pe parcursul vieții prin educație, imitația sau interiorizarea modelelor educative, prin voința morală În sensul de autocontrol și de autoabținere. Revedem, În aceasta din urmă, principiile filosofiei morale ale ataraxiei stoicilor (Epictet, Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac ca Eul moral să fie concomitent instanța de legătură cu conștiința morală, instanța cenzurii și a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trebuie să o ai În vedere. În sensul acesta, Seneca recomandă: „ai Încredere În tine Însuți, spune-ți că ești pe calea cea bună, fără a te lăsa abătut la dreapta sau la stânga din drumul tău... scopul tău este măreț: ataraxia (v. De tranquillitate animiă. Dar ca să ajungă la această stare de echilibru interior „sufletul trebuie să renunțe la bunurile exterioare, mulțumindu-se cu sine, să aibă Încredere În sine și să-și fie suficient lui Însuși, să stimeze și să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
esențial și permanent al educației morale a omului (Seneca, Epictet, Marc Aureliu, Malebranche, L. Ollé-Laprune, N. Berdeaev, G. Bastide, M. Boigey, R. Déscartes). Morala vechilor greci punea în valoare trei principii care priveau direct starea sufletească: autarkeia sau principiul independenței, ataraxia sau liniștea sufletească și aponia sau absența suferinței. Morala stoicilor, îndeosebi prin L.A. Seneca, scotea în evidență importanța liniștii sufletești (tranquilitate animi) și a echilibrului sufletesc, specific înțeleptului (constantia sapientiorum), pentru sănătatea mintală. Creștinismul a adus cu sine o adevărată
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul pământului”, în timp ce ideea romană și cea bizantină, selectate prin afinitate, i-au determinat și precizat caracterele. Expresie a „sufletului colectiv”, definit prin sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
isihastă era complinită de nenumărate cugetări, așa-zis „ascetice”, care îndemnau la un refuz categoric al gândirii înțelepților antici, sistemul mergând până la a populariza formula: „... fericit este acela care își omoară voința, ajungând la o stare de indiferență sau de ataraxie”. Operele prin care s-a răspândit doctrina sunt Leastvița sau Scara paradisului a lui Ioan Scărarul, Imnurile lui Efrem Sirul, Viața sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și, îndeosebi, cărțile lui Grigorie Palama. Prin acești intermediari, gândirea religioasă caută să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
trebuie să o ai În vedere. În sensul acesta, Seneca recomandă: „ai Încredere În tine Însuți, spune-ți că ești pe calea cea bună, fără a te lăsa abătut la dreapta sau la stânga din drumul tău... scopul tău este măreț: ataraxia (v. De tranquillitate animiă. Dar ca să ajungă la această stare de echilibru interior „sufletul trebuie să renunțe la bunurile exterioare, mulțumindu-se cu sine, să aibă Încredere În sine și să-și fie suficient lui Însuși, să stimeze și să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a fost pe rând (sau aproape) metresa unui duce, a unui conte, a unui tenor și apoi nevasta unui bancher. Nu mai e dicționar. E un roman în notații sugestive. Dar azi am recitit paginile lui Diogen Laerțiul despre Epicur. Ataraxie. "Apatie"... Frica de acțiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid și prea mult preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei. Antipodul "bestiei blonde". "L'homme, ivre d'une ombre qui passe, porte toujours
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile alegerilor sau ale conflictelor. Figura sa are ceva din înțeleptul care se raportează cu detașare la realitate, dar nu o detașare asemănătoare ataraxiei antice, ci una dispusă mereu să-și aducă aportul. O pagină unică ce ilustrează raportul dintre filosofie și putere a fost scrisă de acea mișcare efervescentă de gândire și cultură care a apărut recent pe țărmul Senei și care este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
într-o tabără, unde am fost în vacanța dintre clasa a treia și a patra. Eram cazați în niște pavilioane lungi cu dormitoare de treizeci de copii, tot complexul fiind așezat în mijlocul unei păduri. Acea pădure, cu magia ei, cu ataraxia vegetației nesfârșite, cu miile de forme ale trunchiurilor, rădăcinilor, putregaiului, cu bolțile rarefiate, cu dârele de lumină căzând printre frunzele transparente, este unul dintre locurile cele mai fermecătoare în care am fost vreodată. Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
între decadentism și simbolism, contactul cu colecțiile revistelor franceze postsimboliste Akademos și La Plume, cu literatura unor autori „revoluționari” precum Whitman și Gorki (expresiv evocate în memoriile Claudiei Millian-Minulescu) mărturisesc despre un intens „spirit de frondă la adresa vechii literaturi”. Elogiul ataraxiei artistice din articolul „Dhvani” - publicat de O. Densusianu în numărul 3 al Revistei celor l’alți - face notă discordantă în raport cu entuziasmul rebel al manifestului din primul număr. Iar medalioanele însoțite de traduceri dedicate lui Albert Samain, Lautréamont, Rimbaud și Villiers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor drastică la un set care să asigure satisfacerea nevoilor de bază, biologice și sociale. În acest fel, având mai puține dorințe, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi într-o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
pe dinamismul afectiv. Ipohondria e o feudă de iraționalitate, Închistată Într-o personalitate normală. Un atac nervos e ca un scurtcircuit. Dată fiind puterea acaparatoare și perturbatoare a pasiunii, o condiție obligatorie pentru uzul rațional al inteligenței pare a fi ataraxia sau apatheia, suprimarea dorinței. Am văzut deja că acest lucru nu e adevărat. Până și cel mai strict budist care se străduiește să elimine dorința jinduiește, de fapt, să Îndepărteze durerea. Emoțiile influențează cunoașterea, dar și invers. Activitatea noastră conștientă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de mesaj este indiciul ideologiei. În lumea populațiilor de semne este firesc să ne întrebăm pînă la ce punct putem asigna sens obiectelor și în ce sens. Izvorînd din psihologia consumeristă, două alternative par a se contura: calea ascetică, refuzul, ataraxia vechilor greci care nu acceptau geneza lui a fi din acumularea lui a avea și calea universului publicitar pentru care bunăstarea trece prin saturarea lui a avea. În acest punct dezbaterea este departe de a fi tranșată, cum departe de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, iar mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care pune în pericol ataraxia este declarată indezirabilă și ca trebuind îndepărtată. Renunțarea, privarea se numără printre căile de acces la plăcere când aceste alegeri permit păstrarea păcii sufletului, a liniștii trupului, a armoniei și echilibrului obținute prin efortul îndreptat asupra propriei persoane. În aceeași
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puțin sumar decât cred detractorii lui. 12 Cinetică, dinamică, catastematică? În mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să nu suferi, să nu te temi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dinamice; la fel, filosoful risipei și al sănătății depline, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemenea animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății. Ansamblul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el încearcă să devină ceea ce este! Dar gândirea lui nu condamnă plăcerea în sine. Desigur, el nu poate suporta doze masive și va celebra așadar doza homeopatică, dar nu interzice alte formule: numai să nu fie știrbite libertatea, autonomia, independența, ataraxia. Plăcerile mesei sau ale patului, estetice sau altele, cu condiția să nu fie necesare, pot fi satisfăcute în voie dacă nu provoacă vreo alienare ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. În chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale (mie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție când e vorba de conducerea individului spre seninătate. În plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodem. Bineînțeles, Epicur păstrează tăcerea asupra acestui aspect. Înțelegem însă lesne de ce condamnă muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu este acela de a elimina temerile, de a reduce tulburările, așa că ea nu prezintă niciun interes în economia epicuriană de început. În Grădină nu vom avea muzicieni... În mod straniu, Epicur se alătură lui Pitagora și lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodem să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. În schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodem, care scrie pentru protectorul său Piso un text politic în versuri, Despre foloasele pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. 11 O ataraxie politică. Înainte de a interveni pe terenul politic prescriptiv, Philodem efectuează o critică în toată regula a politicii. Schimbarea de orientare are loc întotdeauna în spiritul unei depășiri a învățăturii lui Epicur, dar și al păstrării ei. Ne situăm dincolo de circumspecția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]