249 matches
-
o lungă incursiune în lumile animalelor, o călătorie în care experiența trăită și erudiția rivalizează pentru a ne trimite pe cele mai înalte culmi ale uimirii. Lumea lupului " În stare sălbatică, lupul se ferește de om, pentru că știe, prin instinctul atavic, cât de periculoasă este această specie. Domesticit, contaminat de om, are o preferință evidentă pentru femei. Temătoare față de bărbați, lupoaica mea se familiariza imediat și absolut spontan cu femeile. Și aceasta indiferent de felul cum erau îmbrăcate. Nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
apropierea de forța vitală ce ne înconjoară ca Duh Sfânt, această legătură nu poate fi făcută decât prin meditație sau rugăciune colectivă. Și cel mai neînsemnat om trebuie învățat, chiar dacă are nativ, intuitiv (de fapt dintr-o experiență și memorie atavică anterioară), posibilitatea să-și îndrepte gândurile spre Dumnezeu, el trebuie inițiat. Puțini însă dintre cei ce caută lumina o găsesc. Și atunci vor să descifreze ceea ce văd în lumină. Apropierea de Marele Arhitect al Universului și înțelegerea învățămintelor sale nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca prin acuitate să te strecori pe cale empirică printr-un labirint de idei și să definești o existență intrinsecă. Vital este ca imixtiunile cu valoare profană să le elimini. Să treci de htonic, să ajungi la sideral. Dintr-un spirit atavic, arogăți non inavuabilul. Participă pentru un timp la un înțeles ultim al mesajului, dar aceasta numai atunci când ai remarcat invective la adresa generalului, iar caracterul fatidic al sensului tău a fost circumscris instabilului. Tu însuți ai devenit instabil, avid de sensuri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
primăvara, iubirea și celelalte - sugerează poetul - nu au fost corupte atât de clișeele limbajului („poetic”), cât de secolul acesta violent, nevrozat, robotizat, de înclinația lui către oroare (poemul Libertatea de a trage cu pușca vorbește de o stare de beligeranță atavică și generalizată) și către înstrăinare. „Omul nou”, produsul unui astfel de timp, refuză visul și gratuitatea, a pierdut gândirea vie și darul de a se mira de lucrurile simple: „Tu ești și mare, și practic, / și util, ca Majestatea Sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
rezistența unui obiect absolut, făcut din materiale inutilizabile. Mâna lui Comisso este, repet, greoaie în materie de literatură (de parcă abia ar fi învățat, în același timp, să scrie și să scrie literatură, eliberându-se triumfal și agresiv de un analfabetism atavic); și totuși, acea mână are finețea maestrului artizan (în ciuda nerăbdării febrile datorate siguranței sale excesive): o mână albă, ușoară, de domn în vârstă, care ține greu pasul cu frenezia sa infantilă sau soldățească. De parcă abia ar fi sosit pe acest
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
e mai mare și mai tare decît Dumnezeul tău!", pare a fi credința ce ne mînă în luptă, întocmai ca în vremea barbariilor feudale. Oamenii nu au învățat nimic de la istorie și sunt în continuare dominați de instincte și impulsuri atavice. William G. Boykin, fost subsecretar adjunct al apărării la Pentagon, afirma ritos: "Noi, armata lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu, în regatul lui Dumnezeu, am fost aleși pentru o astfel de misiune (de a lupta împotriva musulmanilor, n.n.). Știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la colectarea energiei pranice care ne Înviorează și ne purifică corpurile. Acționează de asemenea ca un culoar de comunicație pentru Conștiință, și coordonează energiile corpului cu energiile capului. 8. A 8-a chakră, Izvorul Visurilor, este actualmente doar o rămășiță atavică și se găsește În zona lobului occipital, la baza craniului, direct deasupra gâtului. Unele persoane, mai ales acelea care au abilități psihice, au dureri de cap de la informațiile "sugrumate" care creează un disconfort În acestă regiune. Inactivitatea acestei chakre, oglindește
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și jumătate de refugiați, cu multe mii de morți și răniți sau afectați psihic. Cum pot fi explicate procesele distructive de acest fel? Contrar explicației populare foarte frecvente, naționalismul nu este cauzat de reapariția periodică în sufletul uman a instinctelor atavice de Blut und Boden. Astfel de insistențe pe rădăcinile primordiale ale naționalismului evidențiază corect dimensiunile sale profund emotive, dar fără o înțelegere istorică nu se poate explica de ce naționalismul apare atunci și acolo unde apare. În plus, naționalismul contemporan în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și sisteme de alarmă sofisticate îi vor proteja de mizeria și sărăcia lucie care se întinde ca dunele deșertului îndărătul acestora. În haosul atotcuprinzător, vei identifica anevoie o oază a relațiilor normale dintre oameni - adică lipsite de tensiuni și suspiciuni atavice -, un grăunte de raționalitate, o mână de intelectuali serioși și credibili, care să reprezinte o investiție în viitor, speranța unei schimbări politice radicale, chiar dacă momentan șansele lor de afirmare sunt mici, iar profesionalismul și virtuțile lor nu se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sub lumina crepusculară a unui imperiu muribund. Estonienii sunt uniți în jurul câtorva valori naționale indiscutabile și, mai ales, concentrați pe un proiect național, care le dă un sens mai presus de grijile subzistenței cotidiene. Pe noi, un soi de lașitate atavică, o jenă stupidă și psihanalizabilă - când nu este, evident, aversiune antiromânească sau interes politic și mercantil - ne împiedică să ne asumăm identitatea națională și, pe cale de consecință, direcția pe care dorim s-o urmăm, fapt ce ne condamnă la nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de granițe, dar și invers, la stabilirea modului în care relațiile de putere adoptă discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor Nordului despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul natural, atavic al popoarelor din Sud (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea și caracterul independent, autonom, al prototipului uman masculin. Feminismul teoriei
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
deplin, experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al educației omul învață pentru a-și depăși „starea de atavică animalitate” (V. Fetescu), spre a se smulge, înlănțuit fiind umbrelor realității proiectate pe fundul peșterii și a se întoarce, a ieși la lumină (Platon). Numai cine învață crede că este, că poate deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
majoritatea povestirilor din Bătrânii de Emil Gârleanu, în special nuvela Nucul lui Odobac, ori Cuconul Stolniceanul de N. N. Beldiceanu. Nostalgia trecutului e punctată uneori de accente xenofobe. Acțiunea romanului Două neamuri al lui C. Sandu-Aldea e construită pe un conflict atavic, generat de o pretinsă dușmănie fatală între români și greci. Atitudini șovine apar și în alte producții sămănătoriste (Într-un an de Emil Gârleanu, Am scăpat și Un învingător de Ioan Adam, Pământ și apă sau Martirii de Constanța Hodoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
cine este suficient de prevenitor. Cum se justifică, atunci, spaima Hameleonului? Ea pare a depăși proporțiile firești, explicabile prin amenințarea directă pe care Crocodilul ar reprezenta-o. Cred că este vorba, mai curând, de o spaimă ancestrală, mai precis spus atavică. E o frică irațională, de necontrolat, care are o proveniență cvasi-mitică. Să nu uităm, crocodilul reprezintă monstrul absolut. După Plutarh, cultul pe care egiptenii îl dedicau acestui animal provenea din admirația pe care o aveau față de armele sale imbatabile. Crocodilul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de pământ care, deși era sterp și puțin fertil, a muncit din răsputeri ca să-i stoarcă tot ce-i putea da. A iubit animalele cu care Își lucra bucata de pământ și ele Îi asigurau hrana zilnică. Această legătură aproape atavică Între țăran, pământ și animalul domestic s-a consolidat În timp și ea părea indestructibilă. Nu s-a despărțit de pământ și animale nici atunci când a devenit și muncitor, a rămas pe mai departe și țăran. Ceea ce s-a consolidat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două personaje obsesive întruchipate de cuplul din Angélus sunt poziționate față în față. Avem de a face cu un moment de așteptare, iar imobilitatea personajelor anunță iminenta agresiune sexuală. Figura feminină, mama, asumă o postură de așteptare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul în Rămășițe atavice după ploaie (1934); spectacolul este contemplat ca un monument străvechi de un Dalí-copil și tatăl său, aflați sub piatra reprezentând masculul. Deși stânca din partea stângă reprezintă bărbatul și pare să fie dominantă datorită mărimii, totuși piatra reprezentând femeia este cea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de dualitatea unui exterior tare și a unui interior moale), care aici ar putea fi instinctul vieții. Totuși, la o privire mai atentă observăm o mulțime de furnici minuscule năpădindu-l din toate părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Jocuri speculare Ceea ce îl atrage pe Dalí la paranoia este capacitatea ei de a integra elementele cele mai diverse într-un ansamblu care generează forme și sensuri neașteptate. Având la bază o dorință refulată ce pune în lumină sursele ei atavice, paranoia își dovedește eficacitatea tocmai prin capacitatea ei de a uni imaginea delirantă, arta și dorința. Arta lui Dalí ne dezvăluie felul în care realitatea se reconstruiește în jurul unei idei "obsedante", aberantă dar perfect coerentă, care ordonează logica viziunii. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
explozia copacilor în arma foioase, coniferele fac implozie, Goioasa impiegata dînd înapoi, piatra tunelului ieșirea în altă lume, rătăcirea Sinai Sinaia, podul metalic drum în arcul poalele pădurii, plămînii pe dealuri zdrențe, inima hipertrofică, halta Caralița hidrocentrală, organele adăugate tot atavice sînt, ninge, deșertul om locuibil fără repere interne, Asău lanterna verde se leagănă de frig, plugul de la camion carosabilul de nămeți, biserica neluminată, decît crucea, fulguiește, drumuri secundare albe, Trotușul Comănești, străzile țarțamuri electrice, rambleu tot orașul, de la nivelul etajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic Își găsește acum plasament În loviturile cu picioarele și pumnii. A doua zi 13 iunie continuăm drumul spre vest. Câmpia Începe să fie mai ondulată. Suntem acum În fața unui aspect dobrogean, atât cât privește topografia cât și climatul. Cred că
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
flocoasî??! Eu n-am mai asistat până atunci și nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cine știe, apariția aceea părea nepotrivită locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
față de „puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În sângele româ- nesc. O blestemată boală de sânge, un vierme atavic paralizează nervii motori ai firii românești și oprește pornirile la luptă fățișă [...] ale acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând la București, și-a scris romanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]