243 matches
-
de la prima vedere. Aici a fost vorba de o simpatie „in crescendo” către un paroxism de natură sexuală de ambele părți. M-am îndrăgostit lulea de ea. Chipul ei angelic mă fermeca, iar trupul ei de căprioară îmi excita simțurile atavice, făcându-mă să mă simt ca la douăzeci de ani. Am agățat-o într-un parc din centrul orașului. Treceam pe alee și am zărit-o stând singură pe o bancă, cu privirile pierdute și o tristețe adânc întipărită pe
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
libelli. (Cărțile își au destinul lor) Așa cum cărțile conțin destine Si viata personajelor anima, Tot astfel fiecare carte-n sine Își are viața ei, soarta sublima... 28.Homo homini lupus est (Omul este un lup pentru om) Ontogenetic, omul e atavic; Vechi zoogene i-au marcat genomul Făcându-l fiara: nemilos și sadic... Dar lupu-i mai uman decât e omul... 29.Asinus asinum fricat (Măgar pe măgar spală) Așa cum spală asinul pe asin, Trăgând deopotrivă la dârloage, La fel un asasin
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
fereastra și viața mea.Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine ca un energetism atavic: „În secol trecut.” Potopul de seară este o povestire în redare epică de excepție atât ca decurgere structurală dar mai ales ca reprezentativitate în definirea conceptului operațional în tematica fantasticului abordată de scriitoarea Elisabeta Iosif. Concluziv, realizarea scriitoricească pentru aceste
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
apă de la mari înălțimi, spectacole acrobatice în aer, săriturile cu parașuta, escaladarea unor versanți periculoși fără mijloace de protecție - alte sporturi extreme - nu trebuie să uităm că omul sfidează moartea, ispitindu-L pe Creator de cele mai multe ori, tocmai dintr-o atavică frică de moarte, pentru a-și exorciza temerea, antrenându-se îndelung pentru a depăși barierele fricii și a sta de mână cu moartea, îngenunchind-o. Și dacă moartea poate fi păcălită uneori, în cele din urmă, ea este păcălitoarea. Ca să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Poet pentru o singură tăcere Moartea în picioarele goale Ai făcut din rai bici pentru domnișoarele de onoare ale melanco liei Poate evadează una pe pământ Poet cu dureri atavice ca și limitrofele fete mai mari Decât ce se vede nu se poate În sfâr șit femeia se dezbracă de sine rănindu-te Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA ADEVĂRULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EREZIA ADEVĂRULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350118_a_351447]
-
demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile îngropate undeva departe, în memoria colectivă, atavică. Altamira este o poartă spre trecut, trezind nu doar curiozitatea, ci și conștiința noastră intuitivă, care ne sugerează că suntem poate, totuși, mai mult decât firmituri în vijelia timpului. Închisă publicului din motive de protecție, peștera Altamira este accesibilă doar
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
cu vestul au loc numai pe filiera culturală, iluminista, laică, franțuzească. Teologia occidentală le este inaccesibilă și Bucureștiul continua linia greco-fanariotă și după Marea Unire, 1918. În loc că România Mare să devină o dioceză a Romei, nouă patriarhie continua antioccidentalismul atavic, oriental. Paleativele laice, culturale blochează emanciparea social-politica și duc în final la dezmembrarea țării, actuală și azi. Emanciparea e mereu sabotata pentru că moldo-valahii sunt de un mileniu în lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane. Asta s-a
SFÂRŞIT SAU ÎNCEPUT DE VEAC LA BUCUREŞTI? de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366103_a_367432]
-
trupul se poate ascunde, sufletul - nu: „și mă acoperi cu ploi de gheață / care-mi pătrund tristețea în oase / pulsându-mi doruri reumatice inimii” (cum vrei să împrimăvărez). Problema morții este pusă tranșant, în culori alb-negru, nu sub imperiul spaimei atavice, ci mai degrabă al resemnării, al înțelegerii. Pe tapet mai rămâne iubirea, atât cât este, care-i dă poetei imboldul să meargă mai departe: „știi că-mi este sufletul astmatic / și doar prin dragoste respir” (cum vrei să împrimăvărez). În virtutea
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
Și din Nimic, Oricând, un Tot: Cuvântul cărnii, carnea unde E totul viu și-i totul mort... Retina trasă din moluște, Falanga ce s-a tras din pești, Ori inima ce din arbuști e Ca toate cele omenești Sunt vechi atavice blesteme, Poveri organice pe vis, Ci doar Ideii Loc și Vreme Nu-i trebuie, nici Paradis... Nu vezi? Trec oamenii prin sine, Se pierd în tainele ce-i dor De ieri pe azi, de azi pe mâine, Cu amintiri din
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
nu găsesc răspunsul, uneori nici în ultima clipă. Un joc perfid de-a ascunselea. unde este adevărata mântuire? Unde voi fugi din noaptea ce vine ... ” - îl întreabă ucenica pe Maestru, mărturisindu-i angoasa, stările de anxietate produse de teama aceasta atavică. Personajele plăsmuite de ea dau buzna pe masa de scris, la fel cum scriitorului Dumitru Toma îi dau buzna în casă, în povestea „Trei zile anapoda”, toate personajele din basmele create de-a lungul timpului, balauri, vrăjitoare, ființe fabuloase pe
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
înțelegi matale prin ...poet? " Poetul este ochiul însuși,ancestral, Cețosul,răcitul,animalicul Ochi din ceafă,al națiunii: Ce vede el nu-i o părere El prevede-adică zărește Cu mii de ani mai înainte Și plânge viitorul Dinspre trecut. Poetul național-ochiul Atavic al poporului" Răspunde sublim Ion Gheorghe.... Dar a cui "proprietate" or fi poeții? "Poeții sunt ai limbii mai mult decât ai lor Sunten o turmă blândă sub Marele Păstor Poeții-lemnul Crucii pe care sângerează De mii de ani Cuvântul la
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
că, poate, prin sensibilitate, dăruire, trudă, să ne proiecteze mai bine în lume. Dar, nu așa, să aud calul, în miez de noapte, cerându-mi și mie un Nobel, după ce a scris: "sub specificul național ne exhibăm fără jenă organele atavice ale unui trecut ciobănesc", ne vine greu să-l susținem. Așa că n-are decât să și-l caute și adjudece singur printre ceilalți ce nu au trecut ciobănesc și miros de stână, ca noi românii. Mie nu mi-e rușine
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
menite să alunge monotonia și nepăsarea din timpul verii și trezind sentimente de nostalgie ce dau sens preocupărilor și speranțelor. Adierile vântului, scuturând câte o frunză din umbrarele dese ale plopilor și teilor de pe bordura aleilor, aminteau lumii un sentiment atavic. Inducea astfel sentimentul sfârsitului abundenței inconștiente și reînvia meditația însingurării prin care, periodic, lucrurile și ființele trebuia să se destăinuie asupra rostului lor acelui vameș nemilos - timpul - care respinge fastul de prisos pentru a reține doar esențele supraviețuirii . Karl Herold
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
în oralitate, ca niște psalmi post-tribaliști „cultizați” la alții, din specia numită de Biblia evreilor, „ai răzbunării”, „ai blestemului” etc. - și în turmangeria actuala, deloc cosmetizata... Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor și con- ocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCA a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie că toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „avem” chiar niște „elite
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
din arena viciată (ne)verosimil sar mortal cu trei bănuți poți duce o viață demnă în loja vieții (in)umane nu-s legi prea verticale un simulacru de iubire ca leii în arenă (sin)ucide destinul imatur deplin sentimente hazardate atavica generozitate perplex se moare în primul rând perdanții pier pandante protejând e circ și cerc și cerbicie tot vom iubi și-n viața ce-o să vie Referință Bibliografică: Pandant letal / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1250, Anul
PANDANT LETAL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344673_a_346002]
-
focalizează inamici, sapă și trasează imaginare tranșee, utilizează accesorii verbale și chiar fizice pentru apropierea victoriei. Folosește nutrienți din te miri ce, care prelucrează și desăvârșesc orice intenție, gest sau faptă - într-un poligon de tragere unde sunt exersate armele atavice ale răutății, invidiei și mândriei, păstrate, multiplicate și distribuite apoi la scară mică în relațiile zilnice ale fiecăruia dintre noi. Bieții de noi, am săpat vârtos în minereul diamantin al înțelepciunii strămoșești pentru a scoate la iveală denominațiuni care acoperă
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
Până la un florilegiu din care n-ar lipsi Inorogul și oceanul lui Lucian Blaga - oricum ahimsa românească poate fi prefațata în absolut cu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” - sau Lumină lină de Tudor Arghezi, ne-am întoarce, atavic fie, la Eminescu, pe răspunsul verbal al unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
ortodocși antioccidentali, activiștii marxist-leniniști, agenții Moscovei n-a ajung la Canal. Generozitate, aroganta sau o viziune a la long? După Machiavelli acțiunile rele, brutale să fac brusc (că Stalin), pe când cele bune, lent (că UE). Pe de altă parte teamă atavica că revine din când în când, Biciul lui Dumnezeu, Hoardă de Aur, Imperiul răului de la Răsărit e ușor de ințeles. Plecând de la aceste considerente să urmărim câteva momente ale coabitării cu estul și vestul, și lupta creștinilor occidentali și ortodoxo-comunisti
VIZIUNI ORTODOXE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342361_a_343690]
-
va considera oile ca fiind câini. Turma este o pradă din care câinele își primește partea. Își consideră, însă, stăpânul ca fiind câine, un fel de mascul alfa care îi împarte din prada sa. Instinctul de apărare a prăzii e atavic, înscris în ADN-ul ciobăneștilor. Nu-l are orice câine, de aceea nu orice câine poate fi ciobănesc. Dacă s-ar descoperi gena răspunzătoare, selecția câinilor pentru turmă ar fi floare la ureche. Acest instinct supraviețuiește din acele timpuri imemoriale
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
-ul de gen, Mirică face dovada unei stăpâniri impecabile a regiei și a unui simt profund al tensiunii narative. O adevarată descoperire”. La rândul ei, revista Paris Match notează: „Acest thriller de autor trece de la violență efervescenta la o lentoare atavica. Alternanta asta provoacă, încet-încet, o tensiune care o sa sfârșească prin a vă sări la gât că un câine turbat”. Le Figaro scrie că „o Europa nebună clocotește în acest debut foarte promițător”. „Câini provoacă angoasa, cu tot ce are ea
Filmul „Câini”, elogiat în marile publicații din Franța „Noua senzație a cinema-ului românesc” [Corola-blog/BlogPost/100246_a_101538]
-
în oralitate, ca niște psalmi post-tribaliști „cultizați” la alții, din specia numită de Biblia evreilor, „ai răzbunării”, „ai blestemului” etc.- și în turmangeria actuală, deloc cosmetizată... Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor și conlocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCĂ a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie ca toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar niște „elite” scabrose
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
vestul se uită cu condescendență la situația materială din est. Romanii sunt cei mai săraci europeni. O retrospectivă. Cruciații refac în forță unitatea creștină după ocuparea Ierusalimului și Constantinopolului. Dar în loc de bună înțelegere de atunci toți greco-ortodocsii au o aversiune atavică față de cruciații occidentali. Unirea de la Conciliul de la Florența e la fel, de scurtă durată. O discordie în vest facilitează căderea Constantinopolului și astfel, greco-ortodocsii, nolens volens, devin antioccidentalii sultanului musulman turc, care trage o Cortină de Fier între creștini. Inchiziția
ANTIOCCIDENTALISM de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/381529_a_382858]
-
din 24 septembrie 2016. MOTTO : „Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.” (Paul Louis Lampert) Trăim într-o lume ciudată. O lume barbară. O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie atavică. Pe strada unde locuiește cetățeanul Remus Fabian, cam de un deceniu, în fiecare zi, la aceeași oră a serii, trece un copil. Nimic deosebit până aici. Băiatul nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
scurtă, ... Citește mai mult MOTTO :„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”( Paul Louis Lampert)Trăim într-o lume ciudată.O lume barbară.O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie atavică.Pe strada unde locuiește cetățeanul Remus Fabian, cam de un deceniu, în fiecare zi, la aceeași oră a serii, trece un copil.Nimic deosebit până aici.Băiatul nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
din 16 iulie 2016. MOTTO : „Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.” (Paul Louis Lampert) Trăim într-o lume ciudată. O lume barbară. O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie atavică. Pe strada unde locuiește cetățeanul Remus Fabian, cam de un deceniu, în fiecare zi, la aceeași oră a serii, trece un copil. Nimic deosebit până aici. Băiatul nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]