136 matches
-
importantă, un adevărat depozit, prin care înțelegea să scape de orice grijă materială câtăva vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Primirea telegramei producea senzație și o bună opinie despre serviabilitatea lui Gaittany. Textul era comentat. Se zicea: Nu se poate, din moment ce telegrafiază, înseamnă că are indicații că se va rezolva favorabil, altfel nu s-ar mai obosi. Ce om îndatoritor!" Atavismul funcționa la Gaittany mai bine decât inteligența. Unui singur asistența lui Gaittany nu-i putea ajuta, și anume lui Smărăndache. Acesta, când Pomponescu deveni ministru, crezu cu tărie că va obține un post decorativ. Funcția de di G. Călinescu rector
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le-au trădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, această nație cu înnăscut instinct de viclenie și tîlhărășug, aceasta să fie conducătoarea Orientului? Dar vom uita oare identitatea și atavismul caracterului? Oare neapolitanii, de mii de ani colonie grecească în Italia, și-a pierdut caracterul? Nu sunt tot lași, mincinoși, înșelători, hoți precum au fost înainte de-o mie de ani? Nu ni se vorbească de revoluția grecească, care doarme
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru tot ce este neconform modelului vestic. Criticile respective, formulate pe un ton oripilat, nu sunt în niciun caz constructive și nu propun ca soluție decât aproprierea fără discernământ a sistemului occidental. Mimetismul exagerat conduce, prin ricoșeu, la exacerbarea unor atavisme care țin inclusiv de regimurile absolutiste (turco fanariot și comunist). Ar trebui să se înțeleagă că tradițiile autentice sunt compatibile cu valorile occidentale. b. Ceasul globalizării Lumea se îndreaptă cu pași repezi spre globalizare pe care trebuie să o privim
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
traduc în act (cum vom vedea, dimpotrivă, violența e deseori tradusă în act!, n.n.), pentru că trebuie s-o reprim, s-o strâng în mine, simt că-l trădez pe cel care sunt cu adevărat. Nerealizat din prudență, lașitate, «ânțelepciune», deliberare, atavism. Ă Explozia, ba nu, nevoia de explozie, iată ce simt, dar cum știu că nu pot exploda, mă consum regretând, mă istovesc urându-mă, îmi reproșez că sunt sub posibilitățile mele Ă aș vrea să-mi stâlcesc mutra, într-atât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
instinctul mi-grației este sugerată de instabilitatea peisajului, echivalent simbolic al naturii interioare. De aceea, poetul cântă "migratoarele păsări", "hohotul vântului", "valurile întunecate și sumbre", semne ale instabilității, lumii fenomenale, cu destinul căreia se identifică. Nomadismul acesta este consecința unui atavism, urmarea unei comunicări cu un "dincolo" al strămoșilor, situație ce continuă cunoscutele experiențe similare eminesciene sau blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a cărei substanță să constituie atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lirismul într-o expresie mai directă și mai definitorie pentru caracterizarea viziunii lumii și subiectivității sale. Poemul "Încurcat", care deschide cartea, realizează un dialog cu cititorii și încearcă o definire a operei, idee care va reveni în câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor/ și toate acestea nu au fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sale. Este vorba despre ceea ce Kelvin Knight numea "un nou aristotelism sau neotomism revoluționar"42. Nu este vorba aici de a stigmatiza un clericalism politic în numele altuia, ci de depășirea gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decât prin cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
boala proastei administrări a timpului și a relațiilor cu semenii. Lumea a devenit un uriaș Salon nr. 6. Economia poate atinge recorduri supersonice. Să nu fie însă pilotată de orbi. Cu timpul, aparatura electronică ne va transforma memoria într-un atavism. Printre altele, internetul ne-a adus la domiciliu pornografia și execuții în direct. Banalizarea simțirii poate fi o pierdere colaterală în goana după progres. Inteligența artificială s-ar putea să fie ultima descoperire umană.. Progresul tehnic își vede de treaba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura. După muzee, și bibliotecile au șansa să devină sărmane atavisme. Cultura acestui început de mileniu seamănă din ce în ce mai mult cu o catedrală în ruină. Bibliotecile - aceste saloane de recepție ale spiritului uman. Capitalismul este eficient în economie și indiferent în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viață scâncind. Mahalaua este tranziția de la sat la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze ! spun politicienii. Nici Homer nu a trăit, probabil, cu bani de la Fondul literar. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cer? Infernul e doar pe pământ. Mentalitățile formează cea mai conservatoare rocă a condiției umane.,. Patria îți poate cere să-ti dai viața, nu să-ți vinzi conștiința. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
the captivating game of decoding the "image" or of re-constructing the unspoken. The fifth chapter, Parallel Polemical Vocations, treats comparatively the journalistic writing of Eminescu, Caragiale and Arghezi. We have tried to shed light on elements of a natural cultural atavism, identifiable within Arghezi's discourse, as a descending discourse, but especially to trace the contours of the rift that separates the author of Spini de hârtie (Paper Thorns) from the journalist from Timpul, inasmuch as the reiteration of the duo
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
crede pînă la capăt în ele. Că țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am înțelege, mai întîi pentrucă nu vorbim aceeași limbă. Noi știm românește; "Presa" nu. Noi căutăm pentru ideile noastre cuvântul cel mai adecvat ce se poate; "Presa" găsește arareori câte un ecuivalent francez. Cestiune de creștere sau, mai exact, de atavism. Omul a cărui părinți n-a fost român neam de neamul lor ar pricepe cu greu adâncimea vorbei țărănești, căci oamenii de țară se-nțeleg chiar între străini cari le știu limba, nu doar dând cuvintelor un înțeles arbitrar, ci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mișcările naționale postcomuniste, în măsura în care nu degenerează în ideologii șovine, revendicând drept de existență unor popoare oprimate în imperiu, "nu sunt manifestări anacronice, ci mai curând semne propriu-zis moderne. Ele nu reprezintă reminiscența unui trecut pe cale de dispariție sau un banal atavism, ci prefigurează viitorul societăților noastre"151. Mersul istoriei moderne a fost de la imperii la națiuni, de la colonialism la independență. După opinia lui Dieckhoff, asistăm azi la începuturile unei a patra etape a trezirii conștiinței identitare în lume. Optimismul din epocile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în timpul studiilor și cercetărilor efectuate la Cracovia, Lemberg, Viena, Munchen, Paris, Londra, Budapesta, Belgrad etc., explică, în bună măsură, înclinația sa permanentă către o istorie integratoare, opusă celei secvențiale, către invocări a unor factori precum ,,selecția providențială’’, destinul, caracteriologia, principiul atavismului (,,persistența sângelui’’) sau înrâuririle naturii asupra gândirii și acțiunii umane. Constatând lipsa unei sinteze cuprinzătoare de istorie a românilor, Hasdeu a decis să o elaboreze singur, servindu-se de vastul material documentar reunit în cele patru volume ale ,,Arhivei istorice
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
în timpul studiilor și cercetărilor efectuate la Cracovia, Lemberg, Viena, Munchen, Paris, Londra, Budapesta, Belgrad etc., explică, în bună măsură, înclinația sa permanentă către o istorie integratoare, opusă celei secvențiale, către invocări a unor factori precum selecția providențială, destinul, caracteriologia, principiul atavismului (persistența sângelui) sau înrâuririle naturii asupra gândirii și acțiunii umane. Constatând lipsa unei sinteze cuprinzătoare de istorie a românilor, Hasdeu a decis să o elaboreze singur, servindu-se de vastul material documentar reunit în cele patru volume ale Arhivei istorice
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
intereselor, legile economiei, comerțul liber și comunicațiile moderne; este de datoria justiției să le aplice acolo unde nu se impun în mod spontan; este responsabilitatea negocierilor și a compromisului de a le descoperi în substratul conflictului aparent. Pentru asemenea raționaliști, atavismul politicii de putere ascunde și deformează armonia intereselor care reprezintă adevărata natură a relațiilor internaționale. Părintele fondator al liberalismului clasic și al economiei clasice, Adam Smith, a descoperit o astfel de armonie a intereselor dincolo de manifestările componentelor economice interesate, competitive
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
occidentală și natura doctrinelor. Am indicat deja tendința generală a epocii de a reduce problemele politice la economie 13. Capitaliștii și criticii lor sunt în egală măsură vinovați pentru această eroare fundamentală. Primii așteptau din partea dezvoltării capitalismului, eliberat de lanțurile atavismelor epocii precapitaliste și funcționând numai după propriile legi, prosperitatea generală și pacea. Ceilalți erau convinși că aceste scopuri pot fi atinse numai prin reformarea sau răsturnarea sistemului capitalist. Ambele părți au căutat remedii economice ale problemelor politice. Bentham promova emanciparea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
socială ale diplomației. Acea lume, cu regulile sale protocolare, dispute despre rang și întâietate și formalismul său gol, reprezintă tocmai antiteza modului de viață democratic. Chiar și cei care nu erau în întregime convinși că politica de putere este un atavism elitist au fost înclinați să vadă politica de prestigiu a diplomaților ca pe un joc anacronic, frivol și înșelător, lipsit de orice legătură organică cu problemele politicii internaționale. În fine, spre deosebire de menținerea și sporirea puterii, prestigiul este rareori un scop
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care îi sperie pe datornicii acestora”1. După cum spunea Kant, „spiritul mercantilist nu poate coexista cu spiritul războiului”2. Așadar, către sfârșitul secolului al XVIII-lea mulți s-au convins că războiul era depășit sau în orice caz era un atavism pe care un efort rațional, comun al umanității îl putea elimina cu o relativă ușurință. Cataclismul războaielor napoleoniene urma totuși să demonstreze nevoia de a suplimenta cu măsuri practice căutările teoretice pentru soluționarea problemelor păcii și ordinii internaționale. Din acest
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt, bineînțeles, „moștenite” de toți indivizii speciei (cu excepția anomaliilor). Variațiile intraspecifice sunt transmise unei părți a descendenței În conformitate cu o serie de legi genetice descoperite de Mendel și de alți cercetători care au pus În evidență fenomenele de dominanță și de atavism (reapariția unor caractere absente la părinți, dar prezente la strămoși mai Îndepărtați). Atunci când hibridarea se face pornind de la specii diferite, iar hibrizii sunt totuși fertili, fenomenul pune sub semnul Întrebării Însăși noțiunea de specie. „Vigoarea hibridă”, bine cunoscută crescătorilor de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie și din pură curiozitate, sau dintr un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inșii cu pricina sunt mereu vigilenți: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecățile, cu icoanele, cu popii, cu cei care se roagă sau își fac cruce, cu introducerea religiei în școli, cu kipa evreiască și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]