177 matches
-
nu corespund realității, referințele la realitate având rolul de a conferi povestirilor eroice, legendare (de regulă lipsite de măsură), o aură de autenticitate. Realitatea nu este însă nici originea și nici fondul, trimiterile ocazionale la aceasta scoțând doar narațiunea din atemporalitatea totală, "visul fiind astfel conceput încât să aibă câteva puncte de ancorare în cotidian", opinează Reynolds; mai mult, banda desenată este "arhetipală", iar Istoria e transpusă și sublimată de către autor, care operează extrapolări ale realității așa cum se prezintă ea în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
schimbat măcar neînduplecata lege a presei, de care se temea pe nedrept uitatul Nicolae Filimon... Trei secole de ortodoxie otomanizată și cincizeci de ani sub comuniști au generat în Biserica noastră criza profetismului și mirajul stagnării sub umbrela „mistică” a atemporalității 1. La rădăcina acestei maladii se află dezangajarea civică a credinței în Evanghelie și raportul de indiferență stabilit între ierarhie și credincioșii bisericilor locale 1. Cu câteva abateri de la regulă, relațiile între episcopi și uriașele eparhii ale Bisericii Ortodoxe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de smulgere din lumea fenomenică străbate toată lumea spirituală indiană, în decursul întregii sale evoluții istorice, unificînd epocile, care par a nu fi existat. De aici, pentru cercetătorul istoriei Indiei și culturii sale, acea impresie de încremenire cronologică, de staticism, de atemporalitate, care nu rar a fost pusă în contrast izbitor cu dinamismul și frămîntările ce caracterizează, pulverizînd, epocile Occidentului, cu tendința apuseană de a surprinde în concretul ei fiecare clipă, de a da, oarecum, pecete materială fiecărei perioade, oricît de scurte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi, pentru indian, nota distinctivă a diferitelor clipe, cînd toate participă deopotrivă la una și aceeași integrală, indivizibilă eternitate, esențial identică în orice punct al ei? Omul se străduiește, așadar, coerent, să trăiască acest prezent etern, să se integreze acestei atemporalități, smulgîndu-se din preocupările care l-ar putea fixa în efemer. Aici, firește, intervin diferențe de amănunt (în comparație cu amintita fundamentală notă comună) între feluritele sisteme metafizico-religioase, și anume fie în calea urmată, pentru a atinge țelul fixat, același dintru început: unele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o semnificație absolută, universală a momentului prezent" (Scientific American: 2002, pp. 20-21). Epanalepsa intertextului nu este altceva decât desenul spiralei care ne aduce din timp în timp în același punct, proiectându-ne în dimensiunea sacră a existenței, efect psihologic de atemporalitate despre care s-a vorbit, referitor la creația poetică. Trecutul și prezentul nu mai reprezintă semne ale trecerii timpului, ci axe ale săgeții temporale. În termenii fizicii, ele rămân indicii asimetriei timpului, nu martori ai trecerii lui. Timpul intertextualității este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
București, Budapesta și Praga, cimitirele reprezintă cu mult mai mult decât o ornamentică, decât o artă a construcției (la rândul lor originale), anume o multitudine de trăsături care unesc suflete și conștiințe, trecând peste spații și sugerând, uneori, chiar o atemporalitate. Citești pe fiecare piatră importanța acordată frumuseții și trăiniciei sentimentelor care au condus familiile de evrei. Desenul aripilor, cel al mâinilor care se îmbrățișează spre a simboliza unul și același trunchi viguros definesc însăși înțelegerea ideii de familie, întrepătrunderea semnificând
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Un astfel de obiect pare să nu existe întrucât prezintă o contradicție în sine însă, când vorbim de opera de artă ca obiect concret, el poate fi testat prin diverse sensuri, iar caracteristica sa abstractă pare să fie dată de atemporalitatea și de non-spațialitatea sa. În cazul unei proze fantastice sau a unei poezii, acest obiect pe care-l numim operă de artă nu prezintă o desfășurare în spațiu și timp așa cum o fotografie sau o pictură par să depășească aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
culturală pe care, blagian vorbind, o putem numi elefantiază axiologică. În termenii unui Disneyland cultural, avem de-a face cu strategii de marketing prin care sfera culturii aspiră mereu la legitimare și la un loc confortabil și incontestabil în Panthéon-ul atemporalității. Cum știm, nici Eminescu, cu opera lui, nu a fost ocolit de vîrtelnița estetică a ierarhiei valorice, nenumărate fiind vămile care, pînă azi, au (re)semnificat, au filtrat și au deformat prin variate grile sensurile gîndirii sale. După Decembrie 1989
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei nu fac decât să înlocuiască presupozițiile raționaliste cu ipotezele onirice; idealurile generale, în funcție de care se modelaseră "sufletele frumoase" ale clasicilor, sunt înlocuite de idealurile individuale, care nu pot revendica atemporalitatea. Ca atare, romanticii nu mai acceptă din capul locului o lume a esențelor pe care s-o considere ca fiind dată obiectiv, independent de ei și de realitatea nemijlocită -, ci construiesc subiectiv, dinlăuntrul lor, o lume proprie, unde se refugiază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relevă în fond istoricul istorismului? Am văzut că istorismul înseamnă un refuz al universalului, sau așa cum spunea Vianu, istorismul nu mai caută "ceea ce este comun și universal în lucruri", ci "ceea ce este în ele unic și incomparabil"44. Coborîrea din atemporalitatea unei raționalități imuabile și universale a reprezentat de fapt descinderea în planul unei temporalități individuale, fluctuante în manifestări și variabile ca semnificații. Totalitatea "nu este altceva decât pluralitatea văzută ca unitate", definea Kant în Kritik der reinen Vernunft această categorie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
De altminteri, chiar comentatorul citat recunoaște reluând o formulare a lui Riedel (vezi II, 2Ba) că în cazul lui Dilthey asistăm la o "dedogmatizare a subiectului cunoașterii"79 și admite că trăirea este "o structură permanent schimbătoare, deci temporală, opusă atemporalității sensului husserlian, de Bewußtseinsinhalt experimentat în prezent"80. De asemenea, am văzut că tot V. Drăghici vorbește atât despre faptul că aceste "condiții <<reale>> ale conștiinței nu mai sunt situate într-un subiect transcendental al cunoașterii", ci într-un Lebenszusammenhang
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevăr. Deși mintea umană e limitată și îndoiala e finită implicit, Augustin vrea să o ducă pînă în punctul în care ea nu mai poate funcționa, pînă acolo unde se oprește în fața unei evidențe absolute, pînă cînd se autodistruge, deschizînd atemporalitatea gîndirii. Ca și Descartes cu Universitatea, Augustin renunță la academism și se convertește la filosofie, adică la educarea și folosirea corectă a rațiunii, cu scopul punerii și rezolvării problemelor legate de cunoaștere, înțelepciune, natura sufletului. Însă deși prin rațiune Augustin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități raționaliste. Miturile Antichității sunt privite ca tipare de moralitate, comportament, trăire și creație, Orfeu, Euridice, Caron, Acteon, Ulise, Proteu, Cerberul, Parcele fiind pretexte pentru decupaje de atemporalitate. Visul romantic, ca și călătoria metempsihotică se arată mai degrabă ca o modalitate de căutare a modelului esențial. Poezia însăși este expresie a universalității esențiale: „Pe lângă noi trec ere după ere/ Dar nu ne-ating. Privindu-le-n tăcere,/ Cuprindem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Lanzmann o spune fără ocolișuri: "Este un film la timpul prezent. Nu apare niciun document de arhivă, nicio fotografie, niciun comentariu. Am încercat să abolesc orice distanță între trecut și prezent pentru ca spectatorii să retrăiască Shoah într-un fel de atemporalitate aproape halucinantă"24. El ne plasează astfel în afara durate umane, de fapt în ceea ce este de neconceput. Elie Wiesel se ferea și el de reprezentările estetice ale genocidului, temându-se de banalizarea pe care-ar fi putut-o induce ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă, actorii jucau realist, dar, ajungând pe pod, era ca și cum ar fi intrat Într-o altă realitate, În contact cu un alt tempo. Lacul nu era vizibil, ci doar sugerat În imaginație. La Tokyo, scena scrisă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unim și să afirmăm”, „să păstrăm cumpătul și cumpăna”), într-un moment de confuzie a valorilor și de agresivă invazie a politicului în domeniile spiritului. Revista militează, așadar, pentru „producerea de valori propriu-zise dincolo de conjunctură și cu acel dram de atemporalitate care să potențeze clipa și să hipnotizeze eternitatea”. Opțiunea pentru „realitatea transcendentă” a cărților și abordarea subiectelor în idealitatea lor sunt norme călinesciene aplicate cu măsură și, din când în când, cu scepticism. Se publică poezii de Cezar Baltag, Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
și unde există această sintagmă. N-ai auzit-o? M.M.: Am auzit-o, categoric. Este una dintre multele expresii care ne arată că pe noi nu ne interesează istoria și prezentul, ci un fel de veșnicie perpetuă, un fel de atemporalitate absolută a Bisericii în raport cu lumea și în contradicțiie cu Evangheliile. O.Ș.: Ce să facă o femeie când se căsătorește și primește o asemenea învățătură? M.M.: Când cineva trebuie să se supună tot timpul gândește-te că altcineva trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
e puțin structurată în sensul unei mișcări conștientă de sine. Al doilea motiv e ortodoxia: spațiul ortodox e unul foarte puțin reformist, puțin sincron cu istoria, nu ține cont de felul în care se dezvoltă lucrurile, cultivă un fel de atemporalitate, e într-un dialog cu veșnicia care nu ajută deloc transformarea socială la nivelul comunităților de enoriași, acestea fiind, la vremea lor, focarele societății civile. Societatea civilă, din Occident, plecând de la ele s-a structurat, comunitățile de enoriași au început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
contradictorie, se exprimă prin aceea că la începutul activității sale literare a folosit subiecte și imagini biblice, mai târziu a căutat în Biblie valori morale care să corespundă timpului său, pentru ca, în cele din urmă, să se convingă definitiv de „atemporalitatea veșniciei” și de faptul că acțiunea sufletului omenesc trebuie să fie îndreptată de la întuneric spre lumină. . Revenind la subiectul propus pentru dezbatere, se poate spune că a vorbi despre aspectele etice din opera lui Cehov este și ușor, dar și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Deși întâmplate de curând, gesturile flăcăului intră odată cu imperfectul sub semnul miticului care se revarsă. Timp de baladă prin excelență, imperfectul creează la nivel poetic nedeterminatul. La nivel stilistic, acest timp imperfectiv al trecutului a câștigat în limba română implicația atemporalității. După pregătirea calului htonian și psihopomp, flăcăul își continuă traseul inițiatic: „De trei ori senvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor, sau pur și simplu și ei au încercat să o răpună pentru a echilibra Lumea și au pierdut? Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cazul unic, de ales, al feciorului lui Vioară. „Vidra bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
definită de forța germinativă înainte de ordonare. Erotismul diafan (sexualitatea constituie una din revelațiile ce au loc în timpul inițierii) este și el în stare latentă, aseme¬nea materiei. Situarea în planul înalt, culoarea în tonuri de gri a bourului (indiciu de atemporalitate) și coarnele aurii trimit aici la o ipostază uraniană, specifică boilor care trag soarele pe cer. Ființă solară, de asemenea, Sur Vultur, din basmul cules de D. Stăncescu, sugerează aceeași vechime primordială, a unei ființe martore la geneză. O colindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Liviu Leonte, Două cărți de proză, CRC, 1973, 39; George Pruteanu, „Iubiri rele”, CL, 1973, 16; Dana Dumitriu, „Iubiri rele”, ARG, 1973, 9; Iorgulescu, Rondul, 226-229; Mircea Muthu, Singurătatea condotierului, TR, 1974, 28; Cristea, Domeniul, 273-278; Voicu Bugariu, Realism și atemporalitate, LCF, 1975, 9; Cornel Ungureanu, Romane de dragoste, O, 1975, 13; Liviu Leonte, Tradițional și modern în proză, CRC, 1975, 14; Valeriu Cristea, Romanul unui destin, RL, 1975, 16; Ion Vlad, Proza lucidă, TR, 1975, 16; Val Condurache, Banalitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]