569 matches
-
marș forțat destul de dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele au ajuns în timp util pentru a preîntâmpina o încercare de debarcare a perșilor la Faleron (lângă Atena). Această regrupare în mare viteză a atenienilor înspre cetatea lor a făcut ca perșii să renunțe la ideea unei noi debarcări; văzând coasta Atticei așa de bine apărată, Datis și Artafernes n-au mai insistat și s-au reîntors în Asia Mică, ducând cu ei prada și
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de către hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. Plini de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
oară, zdrobită în câmp deschis de către hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. Plini de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului din Delfi, dedicându-l acelorași eroi. În anul următor, (489 î.Hr.) Miltiades, învingătorul de la Maraton, după ce a obținut bani
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
440 î.Hr.) În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de "Maraton", care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera sa "Perșii", singura sa tragedie cu subiect istoric care s-a păstrat, Eschil descrie povestea emoționantă a morții unui
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
În 594 î.en. , atenienii s-au aflat în mijlocul unei crize economice, sociale, politice și morale. Pe partea economică, Atena s-a extins teritorial la o scară care abia permitea să hrănească toți locuitorii. Micii fermieri s-au găsit îngropați în datorii. Izvoarele și poemele
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
să hrănească toți locuitorii. Micii fermieri s-au găsit îngropați în datorii. Izvoarele și poemele civice ale reformatorului Solon explica starea de conflict intern premergătoare reformei printr-o criză care afecta distribuția pământului și statuturile civice. Un număr mare de atenieni ruinați decad la statutul de hectemoroi, țărani datori să dea unui proprietar creditor a șasea parte din recolta , obligație materializată prin borne de piatră-horoi-pe ogoarele acestora. Că urmare, tot mai mulți oameni au ajuns sclavi pentru datorii și ajung să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
menite să contrabalanseze autoritatea vechii nobilimi și să echilibreze raporturile publice în cetate. Se formează o imagine ideală a unui polis tradițional, în care cetățenii-proprietari și soldați, solidari prin origine comună și similitudine, se supun bunei rânduieli a treburilor obștei-Eunomia. Atenienii alegeau un magistrat cu puteri excepționale sau chemau arbitri din afară. Solon a impus legea care putea anula calitatea de cetățean al celor care nu participau la lupta în caz de război civil-atimia. A stimulat orientarea către ocupațiile meșteșugărești și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
pe piață a forței de muncă, ceea ce împiedică o dezvoltare în ansamblu a schimbului de mărfuri și un statut aparte pentru marfă ce constă în sclavi. După încheierea reformele sale , Solon a renunțat puterea lui și a părăsit orașul, făgăduind atenienilor să mențină sistemul sau 10 ani , înainte de a face orice modificări. Cu toate acestea, în mai puțin de cinci ani , aristocrații ateniene au reușit să submineze acest sistem , încă o dată .O bună parte din instituțiile noi-create sunt repede desființate, sfatul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era arhonte eponim al cetății. Relațiile erau amicale cu familia Phiiazilor, care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din problemele agrare ale Aticii, că și la stabilirea controlului atenian asupra strambtorilor, prin care corăbiile cu grâu din Pont ajungeau în Egeea. Este remarcată creșterea producției schimbului maritim, de la ulei și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
din Italia și Sicilia. Un cântec de pe un pahar"-skolion", celebru la Atena, îi elogiază pe Harmodius și Aristogeiton, cei doi nobili care în, 514, îl uciseseră pe Hipparchos, fratele tiranului Hippias. Omorându-l pe tiran, i-a făcut pe atenieni să fie "isonomoi". Hippias, de teamă represaliilor, a declanșat o represiune brutală, torturandu-i pe cei doi și pe apropiații lor și implicând în complot o mare parte a aristocraților atenieni, astfel încât cei care au scăpat cu viață s-au
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Victoria lui Isagoras l-a dezamăgit pe Clistene, care speră să beneficieze înaintea altora de alungarea tiranilor. Îl învinge pe Isagoras cu armele popularității, al cărui proiect de reforma câștigă, setea de glorie a Alcmeonidului întâlnind o aspirație comună a atenienilor către inovație și o dorința populară de restructurare instituțională. Clistene stârnește o opoziție puternică împotriva arhontatului lui Isagoras, agită spiritele cu propunerile lui; Isagoras cere sprijin de la Cleomenes care pătrunde cu armata spartană pentru a două oară în Atena, și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lui Isagoras, agită spiritele cu propunerile lui; Isagoras cere sprijin de la Cleomenes care pătrunde cu armata spartană pentru a două oară în Atena, și Clistene împreună cu 700 de aristocrați din hetairă alcmeonida se exilează din nou. În absența căpeteniilor aristocrate, atenienii se răzvrătesc împotriva spartanilor și îi obligă să se retragă. Isagoras se retrage. Clistene e rechemat și is pune în aplicare proiectul de reforma. Reforma pornește de la o redefinire a corpului civic, pe care îl împarte după reședința în 10
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în secolul V i.en., prin tragere la sorți, care exprimă cel mai înalt grad calificarea egală a tuturor candidaților, consiliul rămâne o instituție esențială pentru cetatea isonomica, de vreme ce nu există decât o unică limitare, aceea care prevede că nici un atenian nu poate fi membru în boule decât cel mult de două ori în viatal lor, tocmai această reglementare referitoare la o instituție cu 500 de membri presupune o rată de participare extrem de importantă a cetățenilor la ecercitarea mandatului de bulent
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
adunare/consiliu. Formulă introductivă a actelor normative ateniene reflectau reechilibrarea prin preambutlul stereotip edoxe toi demoi. Sistematizarea și multiplicarea funcțiilor politice, corelată cu îngrădirile de repetare a mandatului, face că la un corp civic de 30.000 de cetățeni, numărul atenienilor care iau parte direct la conducerea cetății, de la nivelul demului la cel al magistraturilor superioare, să sporească simțitor. Nu oricare dintre cetățeni era efectiv disponibil, mai ales din cauza condiției sale materiale și statut, pentru a candida, thetii nu candidau, dar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
persoane. Clistene este și autorul ostracismului, o procedura destul de stranie prin combinația de arhaism și eficacitate politică, menită să elimine din cetate orice personaj care aspiră la tiranie. Numele instituției vine de la cuvântul ostrakon, care înseamnă ciob, pentru că în adunare atenienii scriau, pe tăcute, pe câte un ciob, numele celui suspectat de ambiții excesive; dacă se adunau votui ale majorității dintr-o adunare cu cel puțin 6000 de participanți , persoană în cauza fiind exilată pe termen de 10 ani, fără a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
spartani) se prezenta, purtând sceptrul și făcea cunoscute hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Poporul aclama cu ovații, sau, dacă nu era de acord, se exprima prin tăcere. Piața era împodobită cu portice, cu clădiri civile ori religioase. La atenieni, adunarea poporului în agora se ținea de trei ori pe lună, dimineața. Toți cetățenii erau datori să fie prezenți la întrunire. Cine venea târziu pierdea dreptul la indemnizație. Orice cetățean avea dreptul să vorbească. Cel mai în vârstă avea întietate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ținutul de nord-est al teritoriului, acolo unde Pisistratizii au avut cei mai mulți susținători. O tradiție persistența susținea că s-au înțeles și cu nobilii din cetate, în frunte cu Alcmeonizii, care urmau, după o prima victorie, să le predea Atena. Adunarea atenienilor, întrunită de urgență, reflecta în dezbateri. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului tracic, o vreme aliat, apoi răsculat împotriva perșilor, era unul dintre comandanții armatei ateniene care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
frunte cu Miltiades, decid să desfășoare bătălia, parcurgând în fugă și nu în marș, distanță dintre tabăra și câmpia unde îi așteptau perșii, pentru a evita pierderile din cauza arcașilor renumiți ai inamicilor. Bătălia de la Maraton a fost scurtă și decisivă, atenienii au reușit să spargă liniile persane, provocându-le pierderi importante. Perșii s-au retras pe corăbii, încercând să debarce la Phaleron, dar pe mal îi așteptau armata ateniană întoarsă în marș forțat în cetate, așa încât renunță și se întorc în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
întoarsă în marș forțat în cetate, așa încât renunță și se întorc în Asia. Pentru Darius, această a fost o înfrângere minoră sub aspect militar, dar supărătoare din perspectiva ideologiei imperiale, care cerea că marele rege să fie mereu biruitor. Pentru atenieni, victoria de la Marathon a devenit simbolul prin excelență al biruinței civice și dovadă că, singură, Atena-până atunci un oraș-stat că toate celelalte, avea înaintea ei un destin de excepție. Miltiades a fost pentru câțiva ani eroul acestei rezistente în față
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
maritimă; flota ei de război va fi egală, în anul 480 î.Hr., cu flotele reunite ale tuturor celorlalte cetăți participante la lupta contra perșilor. Decizia avea rațiuni strategice clare. În războiul din 490 î.Hr., într-un ceas de mare primejdie, atenienii nu au putut trimite în lupta decât un contigent mediu de pedestrași greu înarmați, suficient poate pentru a ține piept altei cetăți, dar derizoiu în ipoteza în care perșii ar aruncă în lupta resursele umane practic nesfârșite de care dispunea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
umane de zeci de ori superioare, solicitând și pe cei mai avuți-care încep să fie obligați să construiască, să întrețină și să comande, grupați câte trei, câte o corabie de război, prin liturgia trierarhie, obligația publică a celor mai bogați atenieni. Un mare număr de cetățeni cu venituri modeste, printre care și thetii, devin vâslași și luptători ușor înarmați pe trireme. Ori, flota persană-indispensabilă unei mari expediții pe continent, se cifra în jurul a 1200-1500 de corăbii feniciene și ionice, ceea ce nu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
iar fruntașii suspecți de tiranie sunt ostracizati. Marea expediție persană a întârziat datorită morții lui Darius și a dificultăților întâmpinate de succesorul sau, Xerxes, în primii ani de la preluarea puterii. În 481 î.Hr., pregătirile de război erau de notorietate, astfel, atenienii exercită o presiune politică și diplomatică crescândă pentru construirea unei largi coaliții. Un congres reunit la Corint ia act de ezitările ținuturilor de nord ale Greciei, primele expuse unui atac, și care se abțin de la orice rezistență. Liga panelenică care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o aprigă dispută politică se dă între partizanii unei rezistențe, care acceptă un imens sacrificiu - retragerea completă din cetate a combatanților pe corăbiile care se retrag lângă insula Salamina, a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
din corăbiile ateniene, se strânge în golful insulei Salamina. Panica aliaților e copleșitoare, corintienii au propus că fiecare flota să se retragă pentru a apară propria cetate. Această dispersie putea fi fatală tuturor, dar era cea mai proastă soluție pentru atenieni, a căror cetate ar fi rămas distrusă. Temistocle uzează de toate mijloacele posibile pentru a împiedică dispersarea corăbiilor, o tradiție persistența vorbind chiar de intoxicarea perșilor, printr-un fals trădător, care i-ar fi împins pe aceștia să atace într-
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta, prin participarea ei la marile victorii împotriva perșilor se credea îndreptățită să devină și hegemonul întregii elenități. Cu toate acestea, conservatorismul rigid al formei de guvernământ, necorespunzător cu schimbările intervenite în alte
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]