325 matches
-
elenistice se aseamănă cu atica atât de mult, încât este numită deseori "limbă atică comună". Primii erudiți care au studiat greaca comună, atât în timpurile alexandriene, cât și în cele contemporane, au fost clasiciști al căror prototip era limba literară atică a perioadei clasice, și s-ar fi încruntat la vederea oricărui alt tip de limbă elină. Koine era considerată, astfel, o formă învechită de greacă, ce nu merită atenție. Reconsiderarea importanței istorice și lingvistice a limbii grecești comune a început
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
acest motiv, ele folosesc cea mai comună limbă a epocii. Informații mai pot fi găsite și la unii erudiți aticiști ai perioadelor elenistice și romane, care, pentru a lupta cu evoluția limbii, au publicat lucrări ce comparau presupusele forme "corecte" atice cu formele "greșite" Koine, prin citarea de exemple. Spre exemplu, Phrynichus Arabius, în timpul secolului II d.Hr., scria: Alte surse se pot baza pe descoperiri întâmplătoare, cum ar fi inscripții pe vase scrise de pictori renumiți, greșeli făcute de aticiști
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
de exemple. Spre exemplu, Phrynichus Arabius, în timpul secolului II d.Hr., scria: Alte surse se pot baza pe descoperiri întâmplătoare, cum ar fi inscripții pe vase scrise de pictori renumiți, greșeli făcute de aticiști datorită cunoașterii lor imperfecte a greacăi atice pure, sau chiar unele glosare greco-latine din perioada romană, care au mai supraviețuit, e.g: În fine, o foarte importantă sursă de informații în legătură cu greaca comună este limba greacă modernă cu toate dialectele ei și cu forma și idiomurile ei
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
tabelul de mai jos reprezintă greaca Noului Testament, diferită puțin de dialectul vorbit în Iudeea și Galileea secolului I d.Hr. și asemănătoare cu dialectul vorbit în Alexandria, Egipt. De notat că unele foneme diferă față de dialectul mai standardizat de Koine atică. Se observă fricativul "bh", aspirata tare "th", conservarea distincției dintre cele patru vocale anterioare, "i", "ê", "e", și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul perioadei Koine. Transcrierile fonetice sunt tentative și intenționează
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul perioadei Koine. Transcrierile fonetice sunt tentative și intenționează să ilustreze două etape diferite din dezvoltarea reconstruită, o varietate timpurie conservatoare, încă apropiată de limba clasică atică și o varietate mai târzie și mai progresivă, apropiată, în unele aspecte, de greaca modernă. Următorul fragment, dintr-un decret al Senatului roman către orașul Thisbae din Boeotia, din anul 170 î.Hr., este redat într-o pronunție reconstruită, reprezentând o
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
revin la partea centrală, câte trei la rezalitele laterale și central, cu o dispoziție echidistantă. Partea centrală se evidențiază prin forma în arc a ferestrelor, cu intrarea în axa de simetrie, umbrită de o copertină metalică, rezalit dominat de un atic plin cu partea centrală curbă. Rezalitele laterale, mărginite de pilaștri cu bosaje orizontale, sunt finisate de câte un parapet plin. Ferestrele în segment de cerc, sunt conturate de ancadramente (cu evidențierea bolțarilor centrali), care fac corp comun cu consolele plitelor
Complexul de edificii ale Școlii Teologice, Chișinău () [Corola-website/Science/336941_a_338270]
-
și, paraloi-cei de pe coasta, care reprezenta facțiunea aristocratică a Alcmeonizilor, ale căror proprietăți se aflau în preajma Atenei, către mare. Mai apare încă o facțiune, huperakrioi, cei de peste munte, nobilii din jurul sanctuarului de la Brauron și din câmpia Marathon, din N-E Aticii, care devin cei mai activi, în frunte cu Pisistrate, care adaugă mijloacele tradiționale de confruntare între hetarii o dimensiune populară insolită, nu se mai adresa clientelei tradiționale a nobililor, ci intreugului demos. În 561, Pisistrate stârnește emoția populară pretinzând că
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
exil îi permite să-și adune mijloacele bănești și alianțe mai importante; cu ajutorul acestor, angajează mercenari și debarcă la Marathon, unde este întâmpinat de o mulțime entuziastă. Și-a înfrânt adversarii la Pallene, lângă templul Atenei, și devine stăpân al Aticii până la sfârșitul vieții , 528 i.en. Este consilidata puterea ce este transmisă ereditar. Pisistrate va fi succedat de fiul sau cel mai mare- Hippias. Și-a numit prietenii în funcțiile cele mai importante și a permis funcționarea instituțiilor tradiționale. Chiar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sau cel mai mare- Hippias. Și-a numit prietenii în funcțiile cele mai importante și a permis funcționarea instituțiilor tradiționale. Chiar și raporturile cu aristocrații atenieni au fost pacifice, după o vreme, Alcmeonizii, care au fost exilați, se întorc în Atica, și în vremea lui Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscripție atestă că în 525 i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era arhonte eponim al cetății. Relațiile erau amicale cu familia Phiiazilor, care-l susținea în expansiunea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Relațiile erau amicale cu familia Phiiazilor, care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din problemele agrare ale Aticii, că și la stabilirea controlului atenian asupra strambtorilor, prin care corăbiile cu grâu din Pont ajungeau în Egeea. Este remarcată creșterea producției schimbului maritim, de la ulei și vin la vase de lux, care inundă aria etrusco-italică spre vest, și în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
agora, templul lui Dionisos lângă Acropole. Toate aceste construcții schimbau fața cetății și materializau o politică culturală pe care tiranii, proiectori ai artelor, apăreau că noi ctitori ai cetății, în același sens, organizarea marii sărbători a Panatheneelor, simbol al unității atice, că și susținerea cultului Dionisiac și a prmelor spectacole tragice. Se remarcă poeți ca Anacreon și Semonide din Keos la curtea Pisistrasilor, inițiativa editării poemelor homerice și unei culegeri de poeme orfice; tot atâtea modalități de a afirmă proeminentă și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Hippias, de teamă represaliilor, a declanșat o represiune brutală, torturandu-i pe cei doi și pe apropiații lor și implicând în complot o mare parte a aristocraților atenieni, astfel încât cei care au scăpat cu viață s-au refugiat în afară Aticii, în Beotia și la Delfi. S-au pregătit să-l alunge pe tiran din Atena. Prima încercare a eșuat în 511 i.en., când exilații sunt înfrânți la Leipsydrion, lângă granița cu Beotia, așa încât adversarii lui Hippias încep să caute
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în afară administrației și cultelor locale, înregistrarea cetățenilor care rezidă sau au proprietăți funciare înscrise în demul respectiv. E foarte probabil ca aceste comune au existat dinaintea reformei, și că această s-a limitat la generalizarea lor distrubuind întreg teritoriul atic, inclusiv cel al orașului Atena, între aceste unități. Gruparea acestor demoi în triburi este însă o operație complicată, deoarece reformatorul a dorit să asigure un maximum de omogenitate teritoriului atic, confruntat de multă vreme cu tendințele centrifuge ale vechilor centre
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
această s-a limitat la generalizarea lor distrubuind întreg teritoriul atic, inclusiv cel al orașului Atena, între aceste unități. Gruparea acestor demoi în triburi este însă o operație complicată, deoarece reformatorul a dorit să asigure un maximum de omogenitate teritoriului atic, confruntat de multă vreme cu tendințele centrifuge ale vechilor centre politico-sarcedotale și ale aristocrațiilor regionale de la Eleusis sau Brauron. Pentru a elimina primejdioasele solidarități locale, Clistene a constituit fiecare din cele 10 triburi din trei secțiuni, trittus, grupând demi din
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
își puteau găsi un centru teritorial era orașul Atena, punct de convergență a tuturor instituțiilor civice. În alegerea membrilor diferitelor organisme de conducere și magistraturi, riscul unor grupai regionale care să subverteasca instituțiile cetății în folosul unei părți doar din Atica era controlat. Decupajul savant al teritoriului a fost pus pe seama tragerii la sorți, dar analiză atentă a acestei complicate operații politico-administrative dovedește că hazardul a fost mânuit cu multă ingeniozitate, izbutind efectiv să spargă vechile solidarități și să disocieze tot
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
se dă între partizanii unei rezistențe, care acceptă un imens sacrificiu - retragerea completă din cetate a combatanților pe corăbiile care se retrag lângă insula Salamina, a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai bine de jumătate era
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai bine de jumătate era formată din corăbiile ateniene, se strânge în golful insulei Salamina. Panica aliaților e copleșitoare, corintienii au propus că fiecare flota să se retragă pentru a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia. Flota aliată urmărește corăbiile feniciene care au rămas fidele
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cereau să ridice asediul Potideei și să anuleze decretul contra Megarei, să redea autonomie completă cetăților din Liga și să-l alunge pe Pericle din cetate. Atenienii au refuzat. În primăvara lui 431, spartanii, la comandă regelui Archidamos, au invadat Atica Războiul Peloponesiac începuse. Strategia propusă de Pericle și acceptată de atenieni a prevăzut refugierea tuturor locuitorilor Aticii în interiorul Zidurilor Lungi , ignorarea invadatorilor și atacarea Peloponesului de pe mare. Spațiul maritim devenea astfel esentian și definitoriu, strategia riguros logică și rațional invincibilă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Liga și să-l alunge pe Pericle din cetate. Atenienii au refuzat. În primăvara lui 431, spartanii, la comandă regelui Archidamos, au invadat Atica Războiul Peloponesiac începuse. Strategia propusă de Pericle și acceptată de atenieni a prevăzut refugierea tuturor locuitorilor Aticii în interiorul Zidurilor Lungi , ignorarea invadatorilor și atacarea Peloponesului de pe mare. Spațiul maritim devenea astfel esentian și definitoriu, strategia riguros logică și rațional invincibilă a atenienilor s-a confruntat cu un șir de împrejurări care au transformat-o într-un dezastru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
înfrânți în 413, mulți au fost luați prizonieri și duși la carierele de piatră lângă Siracuza, unde mor deshidratați, flămânzi și bolnavi. Nicias și Demostene au fost executați. Înfrângerea catastrofală a fost provocată de un lanț de eșecuri chiar în Atica, unde spartanii au asediat și cucerit Dekeleia, blocând accesul spre minele de argint de la Laurion, în vreme ce corăbiile spartane, construite pentru prima dată în istoria Spartei, cu bani de la regii persani, ocupă sau atrag contra Atenei cetăți importante din liga. În
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orășenesc și arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru refacerea și consolidarea bisericii parohiale, în valoare de 3000 de florini. Încheiate în anul 1563, după cum consemnează și inscripția de pe aticul portalului vestic, lucrările meșterului elvețian au încorporat în structura și aspectul bisericii parohiale din Bistrița elemente noi ale limbajului plastic renascentist. Cu această ocazie, fațada vestică se schimbă fundamental prin construirea unui pilon de zidărie de dimensiuni impresionante care își
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
și aspectul bisericii parohiale din Bistrița elemente noi ale limbajului plastic renascentist. Cu această ocazie, fațada vestică se schimbă fundamental prin construirea unui pilon de zidărie de dimensiuni impresionante care își are corespondența în spațiul polonez - de unde și denumirea de atic polonez. În anii următori biserica nu mai cunoaște refaceri majore, dar în urma incendiului din 1857, când este distrus acoperișul și ceasul turnului, va fi refăcut ultimul etaj al acestuia în stilul neogotic. Ultima renovare a monumentului s-a realizat în
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
lipsindu-i de stăpânirile lor, îl stânjenea pe inamicul comun, pe când acesta se afla în defensivă, în alte părți ale Europei Răsăritene. La câteva luni după ce-a auzit că papa și-a pus cruciada în mișcare, Constantin a invadat Atica. Ducatul Atenei și Tebei, întemeiat de franci după cea de-a patra cruciadă, avusese tot soiul de conducători străini. La începutul sec al XV-lea, era stăpânit de familia neguțătorilor florentini Acciaiuoli, dar sub suzeranitatea sultanului otoman. Constantin se gândise
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
că sosise momentul să încerce din nou. Ducatul era condus acum de Nerio al II-lea Acciaiuoli, și el vasal al sultanului.Turcii erau ocupați altundeva. Nerio nu era pregătit pentru o invazie. Constantin, împreună cu oastea sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care-l plătise sultanului. Ocuparea Atenei a părut deosebit de glorioasă, ceea ce l-a determinat pe unul dintre sfetnici și lingușitorii lui Constantin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]