165 matches
-
ci tratează de obicei termenii seriei drept sinonime pe care, în cel mai bun caz, caută să le echivaleze diferențiat, prin sinonime românești. Excepție face traducerea ASM, însă doar la prima serie menționată, pe care o traduce astfel: „cunoscător”, „Cel Atoateștiutor”, „Marele Știutor”. 5.5. Diferențele culturale dintre lumea în care a luat ființă Biblia și, respectiv, Coranul, pe de o parte, și lumea cititorului de astăzi, pe de altă parte, fac să fie perceput doar parțial conținutul semantic al unor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
E. Haak). G. Ebert n-a regretat alegerea de a merge la Parteihochschule Karl Marx după Întoarcerea de la studiile de la Moscova. Că economiști, aveau mai putine motive să se teamă de intervențiile Hannei Wolf, În pofida faptului că ea se credea atoateștiutoare. Atmosferă În departamentul de economie pe care-l conducea el era bună: camaraderie, munca În comun cu colegii, În special cu H. Mielke și F. Matho. Aveam mai multe posibilități de informare decât alții, chiar dacă aceste posibilități au fost reduse
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a scăpa de
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
nici eu n-o să-i dau drumul, cîte vreme n-o să te trag spre un iad mai îngrozitor decît cel de-aici. Hai, vino în cabină. O, vei, care credeți în bunătatea zeilor și în răutatea oamenilor, iată cum zeii atoateștiutori nici nu se sinchisesc de suferința omului și cum omul, chiar cînd n-are minte și nu știe ce face, e încă bogat în simțăminte alese, de iubire și de recunoștință! Vino, băiete! Mă simt mai mîndru că-ți strîng
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu nemulțumit... Ia spune-mi tu, de ce mă rog sunt eu nemulțumit?! arboră Carol un ton arogant, iritat de aerul de povățuitor înțelept și atoateștiutor pe care îl luase Filip. De tine însuți. Punându-ți capăt zilelor nu scapi însă de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu nemulțumit... Ia spune-mi tu, de ce mă rog sunt eu nemulțumit?! arboră Carol un ton arogant, iritat de aerul de povățuitor înțelept și atoateștiutor pe care îl luase Filip. De tine însuți. Punându-ți capăt zilelor nu scapi însă de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spus Mohamed în hadith, „și majoritatea celor care ard în ele sunt femei”. Femeile musulmane își ascund frumusețea sub văluri și-și pleacă privirile. Par ținute la locul lor, dar, sub vălul de pe fața mamei lui, întotdeauna existase un zâmbet atoateștiutor și doi ochi negri care vedeau orice. Ce-i ? l-a întrebat Irene. Ai ceva de zis ? Lui Naji i s-a părut că vorbea de ore întregi. De zile întregi. Irene s-a încruntat către el. Amândoi au pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când cineva mă roagă să nu-i pun poza, zise el. De obicei fac orice pentru o poză. Ce se întâmplă? Prietenul tău nu știe că ieși cu onorabilul domn Simon? Se uită la noi cu un aer răutăcios și atoateștiutor. Nu, nu este asta... Atunci de ce te agiți atât? Frumoasă rochie. Dai bine în poză. Această rochie devenise năpasta vieții mele. Panicându-mă, am deschis gura să protestez în continuare, când Simon se aplecă spre mine, liniștindu-mă: — Nu te îngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lor, deși, atunci când îl ascultam pe Trombă, nu știam mai nimic despre toate acestea. Îmi era pur și simplu silă de insul acela, de zelul lui de a povesti fel și fel de întâmplări, cu acel aer superior, de șmecher atoateștiutor care credea că de el a depins cutare și cutare faptă, o intrigă anume sau chiar, culme a neroziei, un anume conflict diplomatic. Soiul acesta de împăunați, știu, e ca un șuvoi, fără început și fără sfârșit. Probabil de la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capitolul „Amintiri” gravitează în jurul unui personaj feminin - o fetiță, aflată la vârsta marilor întrebări care încep întotdeauna cu „de ce?”, întrebări care se abat ca o avalanșă asupra interlocutorului și pentru care neapărat trebuie un răspuns. Iar tata (ocrotitorul omniprezent și atoateștiutor) trebuie să răspundă, să-și imagineze și să potolească setea de cunoaștere a copiliței extrem de curioase. Când apar personaje nonumane, lectorul are în minte tot fetița aceea curioasă, Angelina, din prima povestire a volumului. Universul rural în care crește micuța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
drama dispariției Aurorei, trecând prin aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai inventiv. Tom nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fèrè excepție, peste tot, atunci când a trebuit sè completeze hârtii, toți funcționarii frumoasei noastre patrii birocratice, indiferent de locul lor de muncè, i-au sugerat sè considere buletinul etalonul absolut în materie de date personale, L-aș mai întreba pe atoateștiutorul plutonier major dacè sè scriu în declarație despre AnM și despre natura relației ei extraconjugale cu mine, dar, deocamdatè, tac și aștept, n-aș vrea sè-l întrerup din nou de la numèratul chitanțelor, dupè întrebarea cu buletinul și cu numèrul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
când în când, acea pauză mult dorită din cursul cicălelii parentale nesfârșite legată de școală, opțiuni de carieră și curățenia - sau, ca să fie mai precis, lipsa de curățenie - din camera lui. Jake s-a uitat la ceasul lui, de scafandru atoateștiutor - asta cu toate că experiența cea mai asemănătoare cu o scufundare fusese atunci când sărise de pe trambulină în piscina din cartier. Și-atunci n-o făcuse decât fiindcă tipa aia superbă, Emma Davies, se uita la el, iar Jake voise s-o impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, știrile despre noile reguli ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi secționa acum figura, stropii mărunți tremurând o culoare roșiatică. Mâna aceea fantomă și totuși reală se îndreptă apoi spre fruntea Ginei din oglindă, se opri cu degetul ațintit între sprâncene, apoi coborî spre buzele care continuau să zâmbească straniu, atoateștiutor. Degetul se opri între sânii Ginei, apoi se depărta de sticla pe care rămăsese încă o linie aburită. Mâna se ridică apoi și se apăsă, cu toată palma deschisă, între capetele noastre din oglindă. Rămase și în acel loc pecetea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea alte ori), înaintea lui, dreptate. O copilă, Sophie - o copilă față de el, care îl ațintește cu ochii ei, cuminți și atoateștiutori, mari și albaștri. O copilă față de el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă, miraculos de bine păstrată, ca și când un ochi din afară, atoateștiutor și străin, ar fi privit-o : el, înaintând cu pași mari și înceți spre pat, călcând țeapăn, ca un cocostârc, cu o mână ascunzându-și inutil goliciunea, cu ochii tot mai împă ienjeniți și cu respirația tot mai accelerată. Până când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu ea îl gândește, ci o privire atotputernică și atoateștiutoare care s-a pogorât în ea. Știe ceea ce a evitat să ia în seamă de când a plecat Tudor ; că de-acum ea va trebui să ia locul lui Muti. Ea va trebui să ocrotească lucrurile și casa, așa cum și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de această formă a revelației, oamenii sunt capabili să aibă un raport reciproc, autentic și personal cu Dumnezeu. d) Revelarea atributelor sale. Dumnezeu este caracterizat prin atributele pe care el însuși le face cunoscute și le manifestă: veșnic, atotputernic, omniprezent, atoateștiutor, iubitor, milostiv, adevărat, drept, etc. Dialogicitatea lui Dumnezeu se manifestă de la început în existența omului. „Dumnezeu, suflând în om, începe să vorbească cu omul, sau îi dă încredințarea că Dumnezeu îi vorbește și el trebuie să răspundă”. Omul apare ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Nici o ființă pământeană nu poate prezice cu certitudine, la nașterea unui copil, care îi va fi cursul vieții. Destinul, cu alte cuvinte. Desigur, nu luăm în discuție încercările pe care le mai fac uneori babele atoateștiutoare, pentru că acestea nu sunt altceva decât niște încurajări afirmate cu aere de filosof. Jocuri intrate, și păstrate încă, în tradițiile unor colectivități de dimensiuni culturale reduse. Legendele, care apar doar atunci când persoana în cauză ajunge o mare personalitate, sunt o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
miresmelor. Gărdulețul grădinii care pare făcut de îngerași este pictat de raze de soare și dă impresia că este un războinic care apără colțul de rai. Gândăceii fac ochișori pentru a vedea culorile divine împărțite de răsăritul soarelui celui sfânt, atoateștiutor, ca la un spectacol de marionete fără sfori, dar care gândesc singure. Furnicuțele și albinuțele s-au trezit demult pentru a-și termina treaba pe care nu au sfârșit-o la venirea serii ce își așterne batistuța brodată cu stele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
populația era pe la porți cu flori sau măcar curioasă, în spate erau ei, foștii soldați ai Kakaniei, dedați cu muștrul nemțesc, cu "strajămeșteri", cu "mașinăgăveri", cu porecle exotice, cutare se ține fălos de parcă ar fi "grof Ladany", altul se crede atoateștiutor ca Tisza Pista, și privirea lor scormonitoare la întâlnirea a două civilizații. Mai apoi, după șapte decenii, observația moșului pe bancă, la uliță, răsturnând totul cu privirea lui pragmatică, rece și exactă: armata aceea de cuceritori era jalnică, ruptă, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mici flaute și fluiere. Surorile îl întorceau și îi puneau ochelarii la loc. Era vizitat cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre nepoți și lupte pe pariuri cu o voce joasă, înfundată. Schimba cîte un clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o zi, cînd rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]