166 matches
-
250. S. POPOVICI Atoateștiutor, fiul risipitor... l Ilustrul Medeleț cedează La 60 de ani de viață trăită sub semnul continuu al excepționalului și după exact 30 de ani de când s-a retras ritos din viața literară, ilustrul istoric Florin Medeleț, atoateștiutorul despre fiecare piatră, ceas și legendă a Banatului, își ia prin surprindere discipolii și admiratorii publicându-și cel dintâi volum de poezie. Intitulată „De capete, de pajuri, de-ntâmplare“, cartea va fi lansată în 27 mai, la ora 11, în
Agenda2003-21-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281042_a_282371]
-
rece că Dollfuss plătește o eroare: "Toate nesinceritățile se plătesc, chiar cele mai strategice". Desigur, Sebastian este un "civilizat", nu un "barbar" pasional precum Cioran, așa că are, în articolele de ziar sau în romanul său, De două mii de ani..., tonul atoateștiutor și sceptic al magistrului său, tratînd problema austriacă drept o iritantă "chestiune în definitiv măruntă"; în De două mii de ani..., personajul ce dă verdictul pe tema austriacă este, de altfel, chiar Blidaru/Nae Ionescu, care, jucîndu-se cu creionul pe harta
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
disproporționate". Sebastian preluase stilul directorului său și pretindea, precum acesta, că vorbește în numele realității și al semnelor timpului: că pune problema "obiectiv", iar nu "sentimental". Rezultă, ca și la Nae Ionescu, comentarii politice scrise de sus, pe un ton sentențios, atoateștiutor. De fapt, "știința" lui Sebastian se afla pe coloana întîi a Cuvîntului, în editorialele patronului său, pe care îl imita în mod patetic. De pildă, Sebastian știe precis că în România e nevoie de o revoluție spirituală și socială. Fantasma
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă, de competență profesională, de iubire, este surogatul care înlocuiește orice valoare și face din oricine un atoateștiutor”; această molimă răspîndită de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Alții se mută în Noile Maiere germane, cartier care 50 de ani mai târziu ia numele Iosefin. Călare prin Banatul miasmelor Și cum o poveste atât de frumoasă se cuvine spusă cu har și știință, i-am încredințat misiunea iosefiniană atoateștiutorului și precum nimeni altul înzestrat cu-acest talent, enciclopedicul istoric Florin Medeleț: „Iosif al II-lea de Habsburg s-a născut în 1741 și era fiul lui Francisc de Lorena, care a murit timpuriu, și-al Mariei Teresia. În 1765
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
un scriitor mult mai revoluționar! Și apoi Flaubert a creat "Noul Roman" în raport cu Balzac; la fel Dostoievski. Așa încît istoria romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul". Demonstrația este însoțită de un rîs atoateștiutor) Numai că acum prin Noul Roman (tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire efectuată de scriitorii pe care i-am reunit la Les Editions de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
distinctive, Vlad Dracul și Mihnea, Târgoviștea și Înalta Poartă, boierii, oștenii, negustorii și hoții evoluează pe scena romanului în chipul cel mai firesc. Fabulosul, miraculosul, supranaturalul interferează cu istoria mică, la firul ierbii, inclusiv în regimul diurn. La un Pitic atoateștiutor, un Ciung amenințător și un Om Negru ceva mai liniștit, să adăugăm fantomele, glolele și morgonii "cenușii, mototoliți și pânditori" care se deplasează fulgerător prin aer și stau ciorchine în jurul muritorilor. Cu toții sunt niște vampiri de sentimente, emoții, senzații omenești
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
chefuri din toți bojocii "noi sîntem români", și filozoful politically correct, cu barba dichisită, învăluit în fum de pipă. Babele abia urcate în tramvai care deplîng cu voce tare lipsa de maniere a tinerilor din ziua de azi, și frizerii atoateștiutori și locvace. Fetele de pe centură cu tarife variabile în funcție de marca mașinii și de chipul clientului, și administratorul de bloc care în fiecare lună își justifică mica ciupeală prin schimbarea acelorași clanțe de la spațiile comune. Baronul local, și aurolacul, suporterul echipei
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
breasla din care face parte nu îi mai poate oferi prea multe iluzii. În ochii lui Wolf Lepenies, cel mai mare deserviciu pe care îl poți aduce unui intelectual este să-i supralicitezi rostul, preschimbîndu-l într-un fel de înțelept atoateștiutor a cărui putere stă în clarviziunea ideilor. Sau, cum spune Lepenies, trebuie să înțelegem că intelectualul nu este decît un simplu călător într-un vagon de tren, iar nu mecanicul de locomotivă al trenului. Cu alte cuvinte, nu intelectualii conduc
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
stea să aștepte să o mai zărească cineva și, de o vreme încoace, s-a pus, și altfel, pe lucru. Mie nu mi s-a părut niciodată că face treaba asta cu aroganță sau cu suficiență, de pe poziția unui regizor atoateștiutor. Mi s-a părut că dorește să învețe un nou limbaj, că a reușit să aducă în circuit o piesă ca „Biloxi Blues", de pildă, că nu obosește scormonind și citind texte necunoscute la noi, care sînt un exercițiu necesar
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
Benone Burtescu (Ed. Danubius) constituie un accident. În realitate, toate poeziile din acest volum cuprind cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții lui Benone Burtescu, ar trebui să avem ipocrizia japonezelor, care scot exclamații de încântare și clipesc des, copleșite de
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu nemulțumit... Ia spune-mi tu, de ce mă rog sunt eu nemulțumit?! arboră Carol un ton arogant, iritat de aerul de povățuitor înțelept și atoateștiutor pe care îl luase Filip. De tine însuți. Punându-ți capăt zilelor nu scapi însă de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
miresmelor. Gărdulețul grădinii care pare făcut de îngerași este pictat de raze de soare și dă impresia că este un războinic care apără colțul de rai. Gândăceii fac ochișori pentru a vedea culorile divine împărțite de răsăritul soarelui celui sfânt, atoateștiutor, ca la un spectacol de marionete fără sfori, dar care gândesc singure. Furnicuțele și albinuțele s-au trezit demult pentru a-și termina treaba pe care nu au sfârșit-o la venirea serii ce își așterne batistuța brodată cu stele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală, fiindcă Mircea Eliade „este aici și nu este”, e o categorie, „inima sa” veghează din stele întâmplările noastre, blândă și atoateștiutoare. Groningen, 9 martie 1977 („Limite”, Paris, nr. 26-27, august 1978, p. 12) Statuia lui Mircea Eliade După trei sferturi de veac de existență, Mircea Eliade este o statuie. O efigie mentală pe care fiecare român, ca și mulți alți oameni
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
mici flaute și fluiere. Surorile îl întorceau și îi puneau ochelarii la loc. Era vizitat cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre nepoți și lupte pe pariuri cu o voce joasă, înfundată. Schimba cîte un clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o zi, cînd rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gunoi debordând de o vomă acră, ce se sprijineau acum de desenul gingaș al vreunei sandale de sfânt, de poala Preacuratei. Copiii doar în chiloți de pe balcoane aruncau acum la țintă, cu cartofi sau cu roșii, în ochiul căprui, triunghiular, atoateștiutor, deschis pe imaculatul frontispiciu. Când venea mașina gunoierilor, duhoarea grețoasă umplea biserica, iar blasfemiile gealaților cu șorțuri de mușama, rostogolirea lăzilor de gunoi, ciocnirea lor de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați unii-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mă rog, admisese amicul Doru ridicând din umeri, fiecare cu părerile lui! și-l lăsase singur în birou, să se ocupe de treburile redacționale presante. Aparițiile repetate în emisiunile Cameliei, unde se adunau mulți dintre veteranii mass mediei naționale, de la atoateștiutorul Nelu Coroiu, care se considera fără falsă modestie nașul presei postdecembriste, și până la marele doxolog într ale presei profesioniste, Coriolan Pantelimonescu Tudose, care toca mărunt pe oricine îi intra în colimator, ca să evidențieze cu argumente imbatabile că lumea toată nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, știrile despre noile reguli ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi secționa acum figura, stropii mărunți tremurând o culoare roșiatică. Mâna aceea fantomă și totuși reală se îndreptă apoi spre fruntea Ginei din oglindă, se opri cu degetul ațintit între sprâncene, apoi coborî spre buzele care continuau să zâmbească straniu, atoateștiutor. Degetul se opri între sânii Ginei, apoi se depărta de sticla pe care rămăsese încă o linie aburită. Mâna se ridică apoi și se apăsă, cu toată palma deschisă, între capetele noastre din oglindă. Rămase și în acel loc pecetea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
populația era pe la porți cu flori sau măcar curioasă, în spate erau ei, foștii soldați ai Kakaniei, dedați cu muștrul nemțesc, cu "strajămeșteri", cu "mașinăgăveri", cu porecle exotice, cutare se ține fălos de parcă ar fi "grof Ladany", altul se crede atoateștiutor ca Tisza Pista, și privirea lor scormonitoare la întâlnirea a două civilizații. Mai apoi, după șapte decenii, observația moșului pe bancă, la uliță, răsturnând totul cu privirea lui pragmatică, rece și exactă: armata aceea de cuceritori era jalnică, ruptă, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea alte ori), înaintea lui, dreptate. O copilă, Sophie - o copilă față de el, care îl ațintește cu ochii ei, cuminți și atoateștiutori, mari și albaștri. O copilă față de el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă, miraculos de bine păstrată, ca și când un ochi din afară, atoateștiutor și străin, ar fi privit-o : el, înaintând cu pași mari și înceți spre pat, călcând țeapăn, ca un cocostârc, cu o mână ascunzându-și inutil goliciunea, cu ochii tot mai împă ienjeniți și cu respirația tot mai accelerată. Până când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]