1,498 matches
-
într-o combinatorie deschisă, dar nu fără a-și recunoaște, la nevoie, dificultățile și limitele. în situația de față, nu sîntem dispuși a o socoti altminteri decît, la modul obiectiv, o cheie a descifrării, în primul rînd, a unei psihologii auctoriale, detectabile în chiar materia abstractizantă, translucidă, a conștiinței cunoscătoare, ostentativ etalate. Dar să vedem, pentru început, ce înțeles are conceptul de Eros. Schopenhauer considera că "orice iubire pură și adevărată este compasiune și orice iubire care nu e compasiune este
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
așadar, înregistrarea intermitentă a unei experinețe consumate. Pretextul narativ, să îi zicem așa, are un oarecare farmec, deși nu funcționează impecabil. În primul rând, acest tip de convenție țintește autenticitatea. Responsabilitatea asupra veridicității textului este, astfel, pasată unei alte identități auctoriale, rămasă învăluită în mister. Autenticitatea este, prin urmare, asumată preventiv numai pe jumătate, ficțiunea fiind lăsată să se insinueze prin atributul hazardului. Acest tip de convenție narativă este cerut, până la urmă, și de subiectul foarte delicat. Să scrii pur și
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
greu de crezut că un junkie care tripuiește nopțile prin cluburi, chiar și unul cu conștiință scripturală, ar posta pe net, uneori chiar noaptea sau dimineața, fragmentele diaristice respective. Cu atât mai puțin cu cât convenția incipitului mizează pe indiferența auctorială finalizatoare. Chiar dacă weblong-ul există în realitate, problemă rămâne una de principiu. În al doilea rând, apare o neglijentă suprapunere de voci între Andrei și Dragoș. Dacă în prima parte a cărții, Andrei semnează note de subsol "tehnice" prin care explică
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
În Cuvântul înainte, Andrei, vocea auctorelui moral, încearcă să dreagă puțin lucrurile privindu-l pe Dragoș ca pe un outsider. Dar chiar dacă nu ne-am pune astfel de întrebări, experiența lecturii rămâne inconsistentă. Finalul " altfel, imprevizibil " este, cu tot sictirul auctorial, gratuit: "O explicație pe potriva înțelegerii tale: a fost o modă, gata, a trecut." sau "N-am chef să mă gândesc la asta. Important este că am încheiat. Nu contează de ce." Cartea e neterminată! Dragoș este infinit mai inteligent decât Yo
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
răsuflarea tăiată de epicul și peripateticul istorisirii. Dacă, în neutralitatea unei limbi străine elegante dar impersonale, veți căuta particularitățile stilistice (românești) ale scrisului lui Corin Braga, eu cred că le veți afla cu deosebire la nivelul pasiunii povestirii, al fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative ale propriului subiect. Pentru că vorbeam de echilibrul necesar ca despre o lamă de sabie, nu o dată tăișul ei scînteie (ochilor mei) amenințător, sub alunecările în poveste ale cercetătorului... Dar este și ceea ce dă pecetea personală
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
-lea, acesta este un om obișnuit, care nu își ascunde crizele de ulcer și tentativele eșuate de a se lăsa de fumat, dar nici preocupările stilistice sau incertitudinile în ce privește informațiile legate de personajele sale. Autoironia caracterizează fiecare apariție a vocii auctoriale la nivelul textului: ,Se prea poate ca tanti Jeni să nu-mi fi relatat atît de detaliat episodul nunții, dar, în fotoliul din camera ei de zi, am ajuns la concluzia că, așa cum ulcerul e un dușman al dialogului, brandy
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
malițioasă, mai aproape de satiră decît de ironia acidă ce-i caracterizează pe alocuri stilul. Mama autorului pare să fi avut prin urmare dreptate atunci cînd îl comparase pe fiul ei, citindu-i textele, cu Strindberg. Canetti și-a cultivat singularitatea auctorială deși scrierile lui poartă amprenta totalității. Epocalul volum Masă și Putere (Masse und Macht) la care a lucrat vreme de două decenii,apărut în 1960 nu s-ar fi putut naște la interesecția filozofiei, antropologiei, etnologiei, fără lectura prealabilă a
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
și analitică), menținându-se la un nivel de onorabilitate stilistică. Exprimarea lui e uneori dificultuoasă, cu glisări ale ideilor pe frazele ce le conțin; dar tânărul eseist are meritul de a formula cel mai coerent obiectivele întreprinderii colective, arhitectura proiectului auctorial. El sesizează și notează, de asemenea, condiția lor particulară, scindarea dureroasă între lumea veche și cea nouă, ,alura biologică" de ornitorinc a unor tineri de treizeci și ceva de ani, îmbătrâniți și înțelepțiți accelerat prin participarea la cicluri istorice atât
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
intensă concentrare, după o metodică personală ce face scriitura să ardă. Cristian Popescu e un adevărat performer al autentismului, suprapunând și făcând aproape indistincte existența diurnă și scrisul nocturn, realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
dacă n-ar avea gesturi comune și fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forța de gravitație a altei lumi, ar fi doar o pată neagră în care nu trăiește nici un microorganism". în cazul în speță, numitorul comun al subiectului auctorial și al subiectului virtual al recepției îl constituie feminitatea. Nora Iuga e feminină pînă la ultimele nervuri ale propozițiilor d-sale, atentă pas cu pas la ceea ce consună cu propria-i simțire de Evă insațiabilă de imaginea sa: ,Merg pe
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
în consecință neviabile. Literatura de sertar nu e o vorbă goală și nici un detaliu secundar, o neglijabilă anexă a celei "consacrate" în știutele condiții vitrege, ci o alternativă la mărturiile îngăduite în răstimpul comunist, adesea superioară lor prin fermitatea conștiinței auctoriale, prin climatul autenticității ce, în genere, o specifică. "Sertarul" extraordinarului Petre Pandrea e încăpător cît o epocă.
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul Îngerul de la benzinărie sunt tot atâtea incursiuni într-o realitate specifică personajului, în medii familiale și profesionale investigate minuțios, iar nu panoramate dintr-o perspectivă de înălțime auctorială și centralitate narativă. Prozatorul se apropie - la propriu și la figurat - de protagoniștii săi, însoțindu-i în întâmplările pe care le parcurg, ascultându-le ofurile, dar lăsându-i să se descurce singuri, fără salutare intervenții de la Centru. Cadrul general fiind
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat dacă era vorba să fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar mai are câteva reziduuri din acesta: deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de narator îl indică
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
Andrei Terian De vreme ce consubstanțialitatea dintre eul empiric și eul auctorial constituie trăsătura comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
prin care trece, la limită, carnea, înaintea decăderii de tot. Ele vin, tot ca în viață, pe rînd, la carnavalul funebru care încheie, pe străzile mohorîte din Bucureștiul copilăriei, un destin de personaj. Ceea ce urmează este un fel de "indiscreție" auctorială, a "romanțiarului" ce ridică un colț de zăbranic și se pomenește în lumea vieneză a începutului de secol, cu eroii ei maudits, copii mari și buni, ca Peter Altenberg, somnolînd pe străzi, curtenind femei ușoare, sub privirile unor Stefan Zweig
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
scriu de piatră vinul pe care îl beau/ de piatră paginile roșii de carte de piatră sîngele meu vomitînd scîrba de scîrbă de praf de păcură și nămol". Alteori intervin autoportretele doldora de inocentă superbie, centrînd materia corespondențelor inepuizabile. "Poza" auctorială devine delicios feminină (joc cu sine al lascivității): "îți spun iarăși că tu ești eu deghizat în femeie eu născut o dată în plus eu cu pîntec și pulpe/ eu cu aripi și puf eu setosul de perne și de mătase
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
sub spuză de povești. O poți sfinți, nemeritat, prin pelerinaje și rugi. Poți crede sau te poți îndoi. Cîte ceva din toate astea se întîmplă în cartea lui Filip Florian, bine scrisă, fără artificii baroce și obositoare examene de conștiință (auctorială), în așa fel că, oricît de distrat/distras ai citi-o, pînă la urmă tot te "prinde". Cît ai pocni din degete... Filip Florian, Degete mici, Polirom, Iași, 2005, 236 pag.
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
cu totul de scenele spitalicești ulterioare. Compasiunea pentru victimă e una, construcția unui personaj important și a cărții în ansamblul ei, alta. La Virgil Duda, scriitura e net superioară compoziției. Tot în planul acesteia din urmă, apar ca supărătoare inserturile auctoriale, inadecvate în context, prin care prozatorul trage palme de prisos comunismului defunct. Căci natura acestuia reiese cel mai bine din însăși dinamica personajelor, din fractura vieții lor private, la presiunea unui Sistem aberant. Sunt, în schimb, deosebit de frumoase paginile dedicate
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
este cu totul scutit) nu ar fi ăntărziat să apară. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu este o desfătare pentru cei preocupați de naratologie. O delicatesă în acest sens este povestirea Nepotul în care există trei instanțe narative: naratorul de atăzi (vocea auctorială?) care reproduce felul în care naratorul copil relatează o întămplare povestită de bunica sa. Este inutil de spus că fiecare dintre cele trei tipuri de discurs care se intersectează are particularitățile sale stilistice și de construcție bine definite. O dată în
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
nervi,/ am scris literă cu literă și fără nici o greșeală,/ asemenea }ie mai demult, lumea!" (Scriptorium). Elocventă pentru o atare concepție a creației ce imită Creația primordială ni se înfățișează nașterea similibiologică a poemului ieșind ca un plod din uterul auctorial și punîndu-se dintr-odată pe fugă: "Un poem de dragoste, un poem încă nescris/ îmi pulsează atît de tare în vene,/ încît mi-e teamă că o va lua singur la fugă pe străzi.../ Un poem pulsînd în mijlocul străzii, al
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Gheorghe Grigurcu Defilarea îndeajuns de numeroaselor personaje din atracțiosul volum al lui Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, se încheie cu personajul auctorial. Deși prezent în subsidiar în toate celelalte pagini, acesta iese la rampă cu prilejul unui amplu interviu acordat lui Ion Popescu-Brădiceni și publicat în revista Columna. Și nu oricum, ci, spre surpriza cititorilor, iritat de imaginea critică ce i s-
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
prozator, mai ales, romancier. Este nu numai o calitate, ci și o condiție ca autorul să fie romancier (în cazul nostru), fiindcă, e mult mai ușor să faci literatură de tip confesiv, să poți construi chiar, un roman al eu-lui auctorial și să fie și reușit, dar este infinit mai greu să creezi o lume total diferită de propria biografie, Florina Ilis scrie o proză a cărei performanță stă în abilitatea autoarei de a construi un roman în interiorul unui monolog de
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
această eterogenă carte. Seria absolut completă a artificiilor intertextualității se desfășoară sub ochii noștri. (Capitolul De ce s-a oprit Alexandru cel Mare este pastișa perfectă la Toate focurile, focul a lui Cortasar.) Nimic însă nu pare să scape de sub controlul auctorial care compune, recompune și descompune orice cade sub incidența jocului textual - (poli)semantic. "Nimic nu se pierde, totul se transhicgurează" în virtutea valențelor multiple și ascunse ale limbajului, precum celebrul precept talmudic. Dar despre toate acestea au vorbit deja criticii primei
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
adăugiri personale, inerente când îți spui viața prea încet. Vă amintesc că erați de acord că unele amănunte le inventăm aproape fără să ne dăm seama."(p. 112) Dacă Tudor Țopa era preocupat de încercarea scriitorului, Costache Olăreanu caută supremația auctorială. Scriitorul are nevoie ca realitatea să genereze ficțiune; creația este tocmai această pendulare (fugă?) între fantezie și autentic într-un continuu joc de transgresie, digresiune și deconstrucție în care realul și imaginarul se susțin și se subminează reciproc. Dintre toți
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]