2,211 matches
-
rod al școlilor pe care le frecventase la Cartagina. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susținut numai în cercuri restrînse este eretic. Astfel, chiar unii gînditori mari, precum Tertulian și Origen, rămîn în afara Bisericii. Vincențiu împărtășește idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones, unde îl acuza pe Augustin de erezie, fapt care îl făcuse pe Prosper să se ridice împotriva lui (cf. p. 000). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta ale lui Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el compusese Obiectiones, unde îl acuza pe Augustin de erezie, fapt care îl făcuse pe Prosper să se ridice împotriva lui (cf. p. 000). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta ale lui Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuia să-i servească la combaterea lui Nestorie. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 8. Faustus de Riez Originar din Britannia, născut probabil în primii ani ai secolului al V-lea, Faustus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
am folosit deloc) s-a apropiat și Boetius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rînd, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului, și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sînt multe elemente specifice credinței creștine). în sfîrșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografiile oamenilor lui Dumnezeu: discipolul devine narator pentru că a văzut cu ochii lui minunile înfăptuite de sfînt. Astfel, biografia Sfîntului Severin își păstrează prospețimea. Eugippius a compus și o Culegere de extrase din operele Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apoi verificat prin faptul istoric, două elemente care țin de domeniul imprevizibilului. Ființa umană este obligată să‑și asume cu înțelepciune condiția limitată la o cunoaștere abstractă și, într‑o oarecare măsură, non‑istorică. În termeni hegelieni (nu este oare Augustin unul din strămoșii lui Hegel?), „rațiunea istorică” scapă sferei de înțelegere a intelectului uman. Chiar dacă s‑ar găsi o soluție fiabilă și convingătoare la nivelul intelectului facilius, cum facturum fuerit, probari experiendo, quam legendo, antequam fiat, inueniri potest. Augustin acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se retrage, lăsând puterea liberului arbitru. Persoana crește și descrește spiritual, în funcție de voința sa orientată spre bine sau spre rău. Quid
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
esse illis si sic permanserint, sicut et ego”), Fericitul Augustin înșiră tezele „doctorului neamurilor” făcându-și tot mai străvezii propriile-i opțiuni (care nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non damnari secundas nuptias”. Este mai îngăduitor Augustin decât Tertulian și Ieronim. Nu poate ignora, însă, zicerea sacră - în Omilia la I Corinteni, 7, 39-40: „[Apostolul] arată deslușit că femeia credincioasă este liberă întru Domnul să se mărite din nou după moartea bărbatului ei”. în pasajul citat, Sfântul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de a-l pune în serviciul credinței), provocând totodată o adevărată revoluție în istoria gândirii occidentale, revoluție care în Europa de Sud-Est avea să fie declanșată de nu mai puțin celebrul Georgios Gemistos Plethon, promotorul filosofiei neoplatoniciene. Socotit „al doilea Augustin” al catolicismului, Toma d’Aquino a fost o personalitate covârșitoare a scolasticii medievale, în scrisul lui prevalând raționalismul care avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie de neînchipuit. Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care se lepădau de credința creștină și cei care căutau să se ascundă. Ordinul nostru împreună cu ordinul dominican și cu cel augustin au ținut o mare adunare pentru rugăciune și în ziua de Înviere au mărșăluit prin oraș strigând că vor să se facă martiri. Șapte noiembrie. Într-o zi ploioasă optzeci și opt de misionari și călugări japonezi care fuseseră întemnițați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Origen, Asteriu din Amasea, Apolinar din Laodiceea, Ioan Gură de Aur, Teodoret din Cyr, Ilariu din Poitiers, Ambroziu din Milano și Opus Imperfectum in Mathaeum folosesc des expresiile în chestiune, se opun, uneori în interiorul acelorași texte, unei noi căsătorii. Același Augustin, al cărui refuz al celei de-a doua căsătorii după divorț nu este contestat de nimeni, vede în relațiile sexuale nepermise „unicul motiv de dizolvare (solutionis) a uniunilor”. Deci el folosește același vocabular al celorlalți, înțelegând, la fel ca alții
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
în vigoare în Biserica din Occident, în vreme ce o disciplină asemănătoare a fost deja mărturisită ca fiind existentă la Roma de către Păstorul lui Herma, la jumătatea secolului al II-lea, și întărită de numeroase mărturii aflate în intervalul dintre Păstor și Augustin. În mod neașteptat, nu se vorbește de textele care reproduc în mod explicit atașamentul credincioșilor față de indisolubilitate, așa cum este Scrisoarea papei Siriciu către Imerius din Taragona. II - REFLECȚII ASUPRA UNOR COMPORTAMENTE Utilizarea unor principii de interpretare proiectate din exterior, a
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a fost distins de actul creator, ci ambele au fost simultane, deoarece aici se spune: Să facem!”. Superioritatea naturii umane față de alte creaturi este indicată în sufletul său rațional, în care el reflectă chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu. Același Augustin explică modul în care trebuie să se înțeleagă cuvintele care descriu crearea omului, cu referire la plural doar la crearea omului, inserându-se în tradiția Sfinților Părinți care au recunoscut prezența și acțiunea Sfintei Treimi, preluând o antropologie creaționistă de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cine este ea. Pe fundamentul ideii de relație, Sfinții Părinți reflectează despre persoană ca ființă relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul care, mergând pe linia lui Vasile cel Mare, consideră ființa ca fiind luată în sens general și universal, iar persoana în sens particular, acest fapt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și Leonului, 45, 105, 106 Anglia, 52 Anton, sfanțul, 60 Antoniazzo, Româno, pictor, 29 Antoninus, sfanțul, 47 Antonio, 37, 38, 56, 67, 69, 136, 139, 150 Apulia, 46 Aquino, Toma din, sfanțul, 54 Arezzo, 55, 67, 75 Atlas Marianus, 74 Augustin, sfanțul, 48, 53 Baccio d'Agnolo, arhitect, 6, 14, 79, 80, 111, 134, 135, 136 Bădia Tedalda, 57 Bagno di Romagna, 75 Baldus (Baldo degli Ubaldi), jurist, 55 Barga, 38 Bartolomeo din Trento, 45 Bartolus din Sassoferato, jurist, 55 benedictin
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Cosenza, inițiator al noii filosofii a naturii din Renaștere. Printre discipolii săi îi amintim pe Giordano Bruno, René Descartes, Francis Bacon, T. Campanella (n.t) 16 Galeazzo di Tarsia (354-430), poet de origine calabreză, din școala petrarchistă (n.t.). 17 Augustin de Hipona (354-430), episcop, filosof, teolog și doctor al Bisericii (n.t.). 18 în original, în dialect calabrez (n.t.). 19 locuitori ai "Cetății soarelui" (utopie filosofică a lui Tommaso Campanella, apărută în 1602 în limba curentă din Florența), conduși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Llosa. Maestrul înființează o fundație, Filantropica, un fel de vas colector al milei. Inginerie financiară, cum a fost denumită printr-un eufemism splendid romănesc postdecembrist. Mila însă are un mecanism tainic, e legată de poveste. Povestea face banii. Nu spunea Augustin în Confesiunile lui că teatrul își datorează succesul tocmai acestei nevoi irepresibile a omului de a compătimi alt om? Ori teatrul e poveste prin excelență. Maestrul din Filantropica însă, mai face un pas: Cine are milă, plătește. Nu doar își
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
ședere la Roma, Augustin locuiește timp de trei ani în Tagaste, ducând o viață de rugăciune și meditație, discutând uneori cu prietenii săi despre teologie și gramatică. Aici scrie multe lucrări contra maniheilor și dialogul De musica. În anul 391 Augustin primește hirotonia în preot în orașul-port Hippo, iar la scurt timp, în 396, devine episcop în același oraș. Augustin a dus o bogată viață de catehizare ca episcop, învățând cu dragoste și bucurie despre Iubirea veșnică. Fericitul Augustin moare la
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
capacitatea de a alege, îi redă acea libertate care, rău întrebuințată, a provocat căderea primilor oameni”. Possidius, episcopul de Calama, în Numidia, începând din 397, ucenicul și apoi prietenul nedespărțit al lui Augustin aproape 40 de ani, evidențiază activitatea Fericitului Augustin care „învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru aceasta el făcea cărți și improviza cuvântări spre admirația și bucuria
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
să-și recenzeze scrisorile și predicile, dar nu a mai putut aduce la îndeplinire acest plan. În schimb, Possidius ne dă, la sfârșitul biografiei lui Augustin, un catalog al scrierilor marelui său prieten, intitulat: Indiculus librorum tractatuum et epistolarum Sancti Augustini hipponensis episcopi, editus cura Possidii episcopi Calamensis. Acest catalog cuprinde zece capitole, cu următoarele titluri și subdiviziuni: Capitolul I: Contra neamurilor, cu subdiviziunile: „Scrisori contra celor de mai sus” „Tratate contra ceor de mai sus” „Contra astrologilor” etc. Capitolul II
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Despre adevărata religie); De utilitate credenti (Despre folosul credinței); De duabus animabus (Despre cele două suflete), 392; Acta sau disputatio contra Fortunatum manichaeum (Faptele sau discuția contra maniheului Fortunat), 394. D. Opere exegetice: De doctrina christiana ( Despre învățătura creștină). Fericitului Augustin, în anul 397, scrie Despre doctrina creștină (primele două cărți), iar între 426427 mai adaugă două. Cartea întâi este o introducere în care se stabilește rolul muncii intelectuale în viața creștină. Augustin face un rezumat al doctrinei dogmatice și Metode
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
reprezentant de seamă al Școlii apusene-africane Biserica și-a format cateheți în acele școli numite catehetice, în ele formându-se odată cu persoanele și o teorie a catehizării cu note specifice fiecărei școli. Reprezentantul de seamă al Școlii apusene-africane este Fericitul Augustin: „Apusul n-a avut o școală propriuzisă de teologie până la Fericitul Augustin. În perioada a II-a, cei mai de seamă scriitori până la Augustin, ca: Ilarie, Ambrozie, Ieronim, Rafin și Marius Victorinus, prin cunoașterea limbii grecești, prin legăturile personale pe
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
pe cineva, dar în ce fel învățăm noi înșine?”. „Dar numai cuvintele să fie semne?”. „Cărui simț i se dezvăluie semnele care sunt cuvinte? Iar gestul?”. „Dacă unele lucruri pot fi învățate fără semne. Lucrurile nu sunt spuse prin cuvinte Augustin: Crezi că toate lucrurile pe care le putem săvârși, de îndată ce suntem întrebați asupră-le, pot fi arătate fără semn? Sau lași ceva deoparte? Adeodat: În ce mă privește, tot cercetând această categorie, nu găsesc până acum nimic care să poată
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
răspândite multe din scrierile și tezele lui Augustin. Astfel că, fiind conștient de pericolul pelagianismului, la scopul inițial de instruire a călugărilor, Sfântul Ioan mai adaugă și răspunsuri la anumite inovații augustine, care amenințau tradiția veche și verificată a Bisericii. Augustin publică, în anul 426 sau 427 două din lucrările sale faimoase (,,De gratia et libero arbitro”și ,,De corruptione et gratia”), care au stârnit o reacție negativă din partea călugărilor din Galia. A doua lucrare considerată a conține cele mai condamnabile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]