421 matches
-
Iași, 14 16 iunie 1985. 7. Asupra distincției limbaj obiect/ metalimbaj în De dialectica lui Augustin, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 25 26 iunie 1985. 8. Limbaj obiect/metalimbaj în dialogul augustinian De Magistro, comunicare prezentată la Sesiunea Națională a Societății de Studii Clasice din România, Timișoara, 19 30 octombrie 1985. 9. Propuneri pentru o abordare contrastiv comparativa a unui cîmp semantic, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
dificultatea principală este dezacordul privind rolul Papei. Cu toate acestea, un număr de teologi ortodocși consideră că aceste diferențe sunt mult mai semnificative, adânc înrădăcinate și ireconciliabile. Acești teologi susțin că Biserica Romano-Catolică a fost iremediabil afectată de arianism, teologia augustiniană și scolasticism și nu poate fi reconciliată cu teologia ortodoxă cu excepția cazului în care aceste erori sunt stârpite și abandonate. Jeffrey D. Finch susține că "viitoarea apropiere dintre Est-Vest pare să fie depășit polemicile moderne neo-scolastice și neo-Palamiste". În prezent
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranță religioasă. Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot mai mult o
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
și Biserica Ortodoxă Răsăriteană în est, condusă de Patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic). În secolul al XVI-lea au apărut în vest Bisericile Protestante care vroiau să reformeze catolicismul și se opunea dogmelor bisericii romano-catolice. Primul reformator protestant a fost călugărul augustinian Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populația din Imperiul Romano-German. Acesta a fost urmat de Jean Calvin și Ulrich Zwingli în Elveția. În Marea Britanie reforma a fost impusă de regele Angliei, Henry al
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
și teologică. Tradițional, i se atribuie inițierea curentului nominalist oxfordian, deși în ultimii ani această teză este infirmată, considerându-se că nominalismul nu a fost niciodată un curent atât de dominant în Oxford: în paralel, erau extrem de active un curent augustinian și unul realist, cu care reprezentanții nominalismului au avut multe dispute. Ockhamismul s-a infiltrat însă mult mai sistematic la Paris, unde chiar reprezentanții augustinianismului îi adoptau filosofia naturală. În secolul al XV-lea are loc o renaștere a școlilor
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
independente și a fost urmat de Luca. Printre cei care contestă prioritatea marcană sunt populare ipoteza Griesbach (primul ar fi fost Matei, apoi Luca — cunoscându-l pe Matei —, și apoi Marcu ar fi compilat pasajele comune celor doi) și cea augustiniană (Matei, Marcu, Luca, fiecare cunoscându-i pe cei dinaintea lui).
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
anume, dacă va supraviețui furtunii va deveni călugăr. El s-a rugat disperat:”Sf. Ană, scapă-mă și mă voi călugări”. La Erfurt erau 20 de mănăstiri. Luther a găsit una, cunoscută pentru fidelitatea observării regulilor monastice, aceea a ermiților augustinieni. Mai întâi și-a adunat prietenii, a băut, a cântat cu ei, declarându-le că este ultima dată când face acest lucru și a doua zi și-a început noviciatul. Era un frate model, își împlinea ascultările cele mai grele
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
sufletesc. El se întreba de ce „un om care a putut scrie atât de creștinește și cu atâta putere a fost ars...am închis cartea și m-am întors cu inima rănită”, spunea el. Johann von Staupitz, vicarul provincial al eremiților augustinieni, observându-i frământările, l-a sfătuit să înlocuiască ascetismul cu lectura alternativă a Sf. Scripturi și a Fer. Augustin. Călugării și-au exprimat solicitudinea și i-au oferit o Biblie latină, carte pe care un om o poseda cu mare
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
pentru a fi mântuiți prin jertfa lui Hristos. Această grosolană absurditate revine, la Luther și apoi la toți protestanții și neoprotestanții, în speranța fundamentării mântuirii prin credință. În 1508, la recomandarea lui Staupitz, Luther a fost transferat la o mănăstire augustiniană din Wittenberg, unde a obținut un post de instructor în logică și în fizică, apoi de profesor de teologie, la Universitate. Wittenberg-ul era capitala nordică, rareori reședința, a lui Frederic cel Înțelept. Un contemporan descrie orașul în culori destul de închise
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
începea barbaria”. Aici Luther a locuit până la sfârșitul vieții sale. Credem că între timp, Luther devenise un călugăr exemplar căci, în octombrie 1510, împreună cu un alt frate de mănăstire au fost trimiși la Roma, cu o oarecare misiune pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! După care a observat toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara sfântă
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
ar permite investigațiilor sale filosofice să treacă mai presus de autoritatea lui Dumnezeu. Anselm a încercat să lupte împotriva a ceea ce a văzut ca fiind în parte atac asupra credinței, cu o abordare ce permite și credința, și rațiunea. Soluția augustiniană la problema credință/rațiune este: (1) crede, iar apoi (2) caută să înțelegi. Hotarele perioadei medievale timpurii sunt o problemă controversată. Există un acord general că aceasta începe cu Augustin (354 - 430), care aparține strict perioadei clasice, și se termină
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
catolică. Aquino a pus mai mult accent pe rațiune și argumentare și a fost unul dintre primii care au folosit noua traducere a lucrării epistemologice și metafizice a lui Aristotel. Aceasta a fost o detașare semnificativă de gândirea neoplatonică și augustiniană care a dominat în mare măsură scolastica timpurie. Aquino a arătat cum este posibil să preiei mult din filosofia lui Aristotel fără să cazi în „erorile” comentatorului Averroes. La începutul secolului 20, istoricul și filosoful Martin Grabmann a fost primul
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
capătul de drum al unei inimi neliniștite". Eliberată de neliniște, inima se arată capabilă de dragoste. Iar dragostea arătată Creatorului și creaturii aduce "ispita filosofică", așadar un soi de gnoseologie erotică: "Căci o conștiință încinsă de dragoste e și conștiința augustiniană sau pascaliană. Și nu pregătește dragostea pentru cunoaștere și înțelegere? Nu există o "funcțiune epistemologică a iubirii"? De aceea am putea reveni, ca de pe o treaptă superioară, la un înțeles filosofic al lumii. Cine știe dacă pe celălalt itinerar spiritul
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
p. 117). Ca urmare, dreptatea nu poate fi fundamentul organizării statului, cu atât mai mult cu cât voința lui Dumnezeu „este singură ș...ț toată dreptatea” (Pascal, 1963, p. 625). Trebuie să reamintim aici că Pascal, bazându-se pe doctrina augustiniană a „celor două stări ale naturii umane”, consideră că, În starea de corupție, „omul nu merită altceva de la Dumnezeu decât dizgrația Sa” (Percharman, 2001, p. 114). De aceea, chiar dacă este „un drept ce se poartă ca un drept” (Pascal, 1963
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care se desfășoară cu mare îndemânare pe parcursul a aproximativ 300 de pagini. Dacă termenul nou introdus, transmodernism, care conține implicit o latură oarecum inefabilă, nedefinită, însă și una atotcuprinzătoare, se va impune, rămâne de văzut în viitorul aproape recent, sinteză augustiniană a trecutului-prezent-viitor! "Dacia literară", nr. 9-10, septembrie-octombrie 2012 Lucian GRUIA Theodor Codreanu "Transmodernismul" Theodor Codreanu se dovedește unul dintre puținii critici vizionari din literatura noastră contemporană, prevestind declinul posmodernismului și instaurarea transmodernismului. Până la prezentarea caracteristicilor acestuia, criticul pornește cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Văzui la el pe mâneci cusătură/ Cu găitan din blană scumpă, sură,/ Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
suflet. Numărul sufletelor din poporul lui Israel este de 600 000. CÎnd vor fi toate salvate, lumea se va sfîrși. S-au făcut multe speculații asupra numărului de suflete sau de locuri din cer. Ele se pot compara cu mentalitatea augustiniană, căci teologul din Hippona a fost cel care a afirmat că numărul de locuri din cer, pentru Cei Drepți, este egal cu numărul de locuri lăsate libere de Îngerii căzuți. Calcule de acest fel erau curente În mediul bogomililor și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
serios În calea liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din Eclanum - oponenții lui Augustin la Începutul secolului al V-lea; Apocriful lui Ioan se află mai aproape de pozițiile care vor fi ale maniheenilor și augustinienilor 81. Doctrina gnostică a spiritului contrafăcut reflectă o constantă polemică antiastrologică, care este chiar miezul mesajului gnostic și maniheist. Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici Îl reprezintă tratatul Pistis Sophia, datînd dintr-o perioadă tîrzie și ale cărui raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lugio. Arno Borst a comentat pe larg paternitatea textelor, Christine Thouzellier a dat o ediție critică a acestora, iar René Nelli le-a consacrat un frumos studiu În care a Încercat să demonstreze că la baza lor stă o doctrină augustiniană 21. Din nefericire, calitatea consemnărilor din Cartea celor două Principii este extrem de Îndoielnică și, cu toate că ele reușesc să facă lumină asupra dezbaterii dintre catharii moderați din Concorezzo și cei radicali din Desenzano, nu ne sînt de real folos pentru clasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
80. Trad. franceză, ibidem, p. 119. 81. Idem, p. 161. 82. Ibid., p. 162. 83. H. Grundmann, „Oportet et haereses esse” În L’Eresia medievale, ed. Ovidio Capitani, Il Mulino, Bologna, 1971, pp. 23-60, citat de la, p. 30. 84. Influențele augustiniene au fost subliniate de Nelli, Philosophie, pp. 58-62. Capitolul X Arborele gnozei Văzut-am că Cel Unic are suflet Iar Omenirea-i doar Închipuire neînsuflețită. Yeats Un gangster vestit de la Chicago, din anii ’30, folosea o metodă extrem de simplă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a respectat, cu toate acestea, limitele stricte ale ortodoxiei În marele său poem. În ciuda măreției lui dramatice, Satan - eroul poemului - rămîne adversarul invidios al unui Dumnezeu atotputernic. În ceea ce Îi privește pe Adam și Eva, ei păcătuiesc În buna tradiție augustiniană, dintr-un liber arbitru care nu este, totuși, definit În termeni sexuali, pînă și În rîndul Îngerilor Împlinirea sexuală fiind un eveniment dezirabil. Ar fi imposibil să Întreprindem aici o analiză a narațiunilor mitologice create de William Blake sub influența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii au optat Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor milenariste și apocaliptice prezente În sînul creștinătății În toate timpurile 20. Spiritul eschatologic al creștinismului se stinge În concepția augustiniană a Bisericii, care reprezintă o răsturnare a milenarismului: Biserica este deja Împărăția lui Cristos pe pămînt 21. După Augustin, milenarismul devine cu totul sectar, Însă cîștigă o nouă importanță În predicile lui Gioacchino da Fiore 22, a cărui interpretare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anumite situații: perpetuarea neamului, îndeplinirea atribuțiilor conjugale, evitarea desfrâului, satisfacerea plăcerii. Ultima motiva ție este considerată de unii ca un păcat foarte grav, de alții ca fiind mai puțin grav dacă se exercită în cadrul unei relații legitime. În fapt, doctrina augustiniană în materie de căsătorie se regăsește și în biserica Ortodoxă, doar cu mici diferențe atunci când este vorba de indisolubilitatea ei. Conciliul de la Trento din 1563 a reușit să-și impună doctrina matrimonială în tot Occidentul catolic și să influențeze și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unde până acum câte-va decenii în urmă era învățată o disciplină care se numea Sa-cra eloquenza. b) Câteva atenții estetice în slujirea Cuvântului. Preoții, dacă slujesc bine Cuvântul și nu-l alterează, spun numai lucruri mari, după uimitoarea expresie augustiniană: „Omnia magna quae dicimus” („sunt mari toate lucrurile pe care le spunem”). Aceasta nu-i dispensează de datoria de a îngriji vestirea Cuvântului în mod competent și creativ: este vorba despre o slujire care cere posedarea marilor canoane ale științei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]