52,356 matches
-
carte nu mai e cititorul de ziar: În fața cărții devine pretențios. Reporterul are astfel prilejul să devină (și) scriitor, să se dedubleze "legal" urmărindu-și până la capăt obsesiile cu care meseria îl încarcă zi de zi. Reportajul e mină de aur, iar jurnalistului nu-i lipsește decât ambiția de a face din el mai mult decât simpla relatare a unor întâlniri neobișnuite și transcrierea brută a unor dialoguri. Ce le lipsește celor două cărți de reportaje este exact ceea ce formaliștii ruși
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot configura o operă la roșu, un fel de stare de grație a existenței, echivalentă cu elevația și poate cu mântuirea. Pe de altă parte, se poate vorbi în cazul poemelor
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
domnișoara Prym. Povestea Străinului care tentează un sat sărac, în mod dürrenmattian (atât de vizibil dürrenmattian, încât, pentru a nu fi învinuit - probabil - de un soi de plagiat, autorul face el însuși referire, în mod postmodernist, la "unul Dürrenmatt") cu aur în schimbul unei morți este, din punct de vedere al lui Coelho, o reabilitare a șarpelui (care tentează prin cunoaștere: în zadar desfătările Raiului; oamenii vor fi egali cu Dumnezeu abia "în ziua în care vor ști ce înseamnă Binele și
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
trebuie luată decizia Scindării, a alegerii Binelui sau Răului, apare brusc în viața noastră, și, în opinia romancierului, cartea sa contribuie în a ne pregăti pentru un asemenea moment. O fată care cunoaște povestea regelui Midas și, în general, valoarea aurului creat de alchimiști din amestecul cu sânge (transformarea lui ulterioară în pulbere) reușește să convingă sătenii gata să comită crima că nu vor avea parte de lingourile oferite. Vizita bătrânului domn - că nu-i putem spune altfel - se încheie cu
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
de alarmă al scriitorului, lumea își dă seama că se poate - dar ce fel de viață e aceasta? O viață permanent amenințată - nu numai de automatizare, de "idealul tradiției instantanee", de "lumea banilor si a randamentului imediat", de "cortina de aur, la fel de grea ca și cortina de fier", ci chiar amenințată la propriu. Prea larga deschidere a dus la răbufnirea tragică din toamna trecută. Cocteau știa deja: "New York-ul detestă secretul." Este un oraș deschis, "ba chiar larg deschis. Aici brațele
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
povestesc multe despre Solomon și regina din Saba: de fapt, aceasta ar fi venit nu ca să se convingă de înțelepciunea și bogăția regelui evreu, ci ca să negocieze deschiderea unui drum comercial direct spre India - de unde se aduceau mirodenii, pietre prețioase, aur în regatul ei; până la urmă afacerea a eșuat, în schimb s-a născut un fiu, Menilek I, proto-rege al etiopienilor de azi. Tradiția islamică o numește pe regină Balkis. În spațiul persan sau indian islamizat, circulau multe legende despre Balkis
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
la restaurant, la cafenea, la coafor. Își va alege cu grijă o rochie nouă, va face chiar lucruri pe care în trecut le-a considerat fleacuri: va purta mici bijuterii moștenite, nu se va mai despărți de un colier de aur primit în dar de la copii, se va lupta cu exercițiile de gimnastică, se va pudra neîndemânatic. Și toate astea nu din pornire proprie, ci pentru că vrea să fie "la înălțime" pentru copiii ei, dar și pentru a nu face notă
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
fi conduse către un vast, confortabil și înțărcuit cimitir de elefanți? Și iată că P.S.D.-ul aspiră prin toți porii un nou, compact lot de foști bravi securiști, adăugându-l aceluia nu mai puțin impresionant ce-i alcătuiește fondul de aur, în ideea de ferm optimism că Europa și alte continente fac eforturi de a ne pricepe firea și comportamentul, chiar dacă perinița cu respectivii factori nu vor dansa? Un joc care nu se termină nicăieri, o polcă pe furate, după titlul
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
12 ani încoace au fost plătiți din bani publici ca să apere interesele orașului. Acestora nu le-a tremurat mîna semnînd aprobări pentru tot soiul de monstruozități care împodobesc străzi din București, sclipind oribil ca un dinte din față îmbrăcat în aur. De pildă acel cilindru burtos care îți taie răsuflarea cu înfățișarea lui de rezervor de combustibil, plantat mitocănește printre puținele imobile frumoase pe care le mai are Bucureștiul în centru. Prin cartiere însă se construiește într-un dispreț și mai
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
parlamentari la șefii regiilor autonome. Acestora, nimeni nu îndrăznește să le spună "poate la anul vom dispune de mai mulți bani". Nu, pegra cu grade ori titluri parlamentare își satisface nevoile pe loc, lăsând prostimea să viseze la viitorul de aur al omenirii. Când vine însă vorba de profesorime, lucrurile intră în ceață. Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
este acest pasaj nemuritor din Georgicele lui Virgilius, cartea a patra, pe care l-am notat cu cerneală neagră pe o coală de hârtie îngălbenită, gata să se rupă precum cartonul ilustratei lui Nego cu cei trei regi-împărați înmuiați în aur. Ascultați ce însemnam eu pe hârtie în anii 50, cei mai apăsători... Dacă ați putea să vedeți și pagina cu scrisul caligrafic, limpede, de grămătic, reproducând versurile virgiliene ale epopeii... Dacă ați pă-trunde, o clipă, în acest Sanctuar, ați pricepe
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
de fier, uneori mai puternică decît viața (ilogică din belșug, cum o știm); iar schizofrenia înseamnă, prin definiție, tocmai confuzia planurilor - planul realului și planul, ireal, al propriei minți... Prin acest rol (care i-a adus, deja, un Glob de aur, și îi va aduce, probabil, un al doilea Oscar, după Gladiatorul), neozeelandezul Russell Crowe își consolidează, la 38 de ani, statutul de mare actor al lumii. Filmul poate fi văzut și ca o performanță de arta actorului în sine. E
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
ochi, râde cu altul, trăind deopotrivă suferințele, cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de înger/ Litere mari, negre și indescifrabile/ Descrierea naturii în oglindă/... Cu mâna dreaptă scrie, stânga i se usucă,/ Prefăcându-se în aur curat."(Ivan Lalici). Ioan Flora, Antologia poeziei sârbe (sec. XIII-XX). Ed. Cartea Românească, 1999
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
secolelor, libertatea și democrația. Să nu aruncăm, cum se spune, odată cu apa din găleată și peștii care sunt în ea. "Decesul comunismului" și receptarea lui Cioran în SUA Știm că Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran, această trinitate de aur a modernismului românesc din exil, și-au petrecut o importantă parte din viață în România. Foarte târziu însă a apărut în SUA un interes pentru viața lor din perioada interbelică, când culoarea cămașii, brună în Germania, neagră în Italia și
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
fiecărui om așa-zis "obișnuit", care s-a putut remarca și prin comparație cu restul selecției. Berlinala are de mult renumele de a fi festivalul cu cea mai înaltă încărcătură socio-politică, renume confirmat și acum prin Marele Premiu, Ursul de Aur, acordat peliculei anglo-irlandeze "Bloody Sunday", care recreează halucinant de real evenimentele din 30 ianuarie 1972, cînd la Londonderry, în Irlanda de Nord, o demonstrație pașnică pentru drepturi civile se transfor-mă într-un masacru, soldat cu 13 morți și 14 răniți. Filmul are
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo Ucello scamatorul. Eu mi-am dat permanent osteneala să văd ce tour de main, ce trucuri folosește, desigur, trucuri așezate pe diamantul regulilor de aur ale perspectivei și ale geometriei care abia se investigau (și nu se descopereau!) atunci. Cazul lui Ucello este unul extraordinar. Ucello este un scamator care jubilează în fața capacității picturii de a ,,truca", în plan, realitatea. Era atît de fascinat de
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
autobiografice, care ne reamintesc, pe lîngă celebra Antologie Spoon River a lui Edgar Lee Master, creațiile autohtone ale lui Ion Pillat, Dominic Stanca și în mod special, textele tinerilor poeți germani din România, care au scos, în decursul "epocii de aur", inconformista culegere Vînt de la potrivit pînă la tare: unul este planul copilăriei, a cărei magie se manifestă ca un contrast al istoriei postbelice ("Copilul trăia eternitatea însăși - pe cînd istoria începuse marea derivă" - Eclipsa inelară), altul cel al însăși istoriei
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
armată și de poliție devin automat părtași la actele de violență, la fraudele și la îmbogățirile deșănțate prin simplul fapt că sunt membri în consiliile de administrație sau în conducerea efectivă a cluburilor. Sacii cu bani, gențile cu bijuterii și aur, vacanțele gratuite în țări ultraexotice sunt întâmplări banale ce fac din sportul românesc o realitate suprapământească, departe la ani-lumină de problemele omului de rând, incapabil să-și hrănească decent familia ori să plătească întreținerea la bloc. Așa se explică de ce
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
nimănui determinat, de care nu e răspunzător nimeni" se scurge depersonalizată, mecanicizată. "Mulțimea, societatea, tinde tot mai mult să-i strivească pe indivizi și, în ziua în care o va face, va sfârși prin a ucide găina cu ouăle de aur." José Ortega y Gasset, Omul și mulțimea, traducere din spaniolă și note de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 2001. Non idem est si duo dicunt idem..." în politică se vede mai mult ca oriunde că limbajul are mai multe straturi
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
firește, la alegerea fiecărei edituri în parte. Răspunsul oficialului MC a fost aiuritor: " Dacă ați ști de cîte ori le-am spus asta!" Cine erau cei cărora le spusese?! Evident, Ei. Încremeniți în proiect, am rămas la automatismele Epocii de Aur: de o parte sîntem noi, funcționarii competenți și plini de idei - de cealaltă, Ei, entitate difuză, misterioasă și imposibil de convertit la eficiență. Ce pot să fac eu dacă Ei nu mă ascultă? Evident, dacă îl identifici pe unul dintre
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
de Puccini special pentru Hariclea Darclee : "În momentul acela, Țoșca sînt eu!"... Se pare că și Puccini ar fi spus, cîndva, " Țoșca sînt eu!"; dar - de la o Maria Callas sau de la o Renata Tebaldi și pînă azi - cîte "voci de aur" n-au mai spus și nu vor mai spune "Țoșca sînt eu"? După premieră mondială a filmului, de la Veneția, în toamna lui 2001, aceasta Țoșca, produsă de Daniel Toscan du Plantier, a rulat cu succes, si cu presa foarte bună
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]