231 matches
-
Florenței de pe malul râului Arno, un cartier locuit în special de meșteșugari. Mariano Filipepi este tăbăcar, porecla celui mai mare dintre frații Filipepi este ""Botticello"" ("butoiaș"), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, e aurar și gravor, iar tânărul Sandro își însușește primele cunoștințe de desen sub supravegherea lui. Așa cum scrie Giorgio Vasari, între aurari și pictori legăturile erau strânse, în ciuda creșterii rapide a popularității sale ca pictor, Sandro Botticelli a rămas mereu puternic legat
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
dintre frații Filipepi este ""Botticello"" ("butoiaș"), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, e aurar și gravor, iar tânărul Sandro își însușește primele cunoștințe de desen sub supravegherea lui. Așa cum scrie Giorgio Vasari, între aurari și pictori legăturile erau strânse, în ciuda creșterii rapide a popularității sale ca pictor, Sandro Botticelli a rămas mereu puternic legat de meșteșugari. În 1464, Botticelli este primit în atelierul maestrului Fra Filippo Lippi și lucrează ca ucenic la pictarea frescelor
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
el a devenit un bogat negustor de pânzeturi și un membru respectat al comunității orașului Köln. Averea dobândită de el i-a permis în anul 1508 să cumpere bijuterii în valoare de 37.000 florini. Împăratul Friedrich comandase bijuteriile la aurarii Wilhelm și Reinbold Kessel, dar nu le-a putut plăti la data realizării lor și a murit în 1493. Pentru a-și dezvolta afacerile, Brauweiler a înțeles că trebuie să combine negustoria cu favorurile imperiale. El a achiziționat astfel obligațiuni
Arnold von Brauweiler () [Corola-website/Science/324542_a_325871]
-
i-a apărut la Leipzig volumașul "Geständnisse und Erkenntnisse" (Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov, în 1933.
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov, în 1933.
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
cu fervoare. Voioșia generală din "coda" anticipează fericitul deznodământ. Acțiunea are loc în Nuremberg în secolul XVI. "Scena 1." Preludiul curge direct cu corala '"Da zu dir der Heiland kam"', care încheie serviciul divin. Eva, fiica burghezului bogat Veit Pogner, aurar, și Magdalena, doica ei, se întorc de la biserică. Walther von Stolzing, un tânăr din mica nobilime rurală ("Junker"), aruncă priviri înflăcărate în direcția Evei, pe care a întâlnit-o în ajun în casa tatălui său, unde el locuiește, sosit de la
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
Ioan Bran pentru 200 de florini care urmeaza să se ocupe cu treburile avocățești, executor, și om de încredere al Bisericii. În 1838, în calitate de protopop realizează o tâmplă nouă, un amvon și o strană vlădicească cu tâmplarul Friederich Stiler și aurarul Heflih care realizează tâmpla după modelul Bisericii grecești din Viena. Fruntea dinaintea bisericii la stâlpi e realizată de zidarul Horvath. În ședința din 18-30 decembrie 1838, la recomandarea lui Ioan Popazu este adus la biserica Sf Nicolae preotul Ioan Petric
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
erau angajați aproximativ 400 de muncitori. La Cnossos, tabletele sugerează cantitatea săbilor și armelor fabricate . O altă industrie interesantă era industria parfumurilor. Uleiuri de trandafir, salvie, etc. au fost folosite pentru a face parfumuri și arome. Alți meșteșugari calificați erau aurarii, cioplitorii de fildeș , cioplitorii în piatră și olarii. O varietate de materiale (lemn ,piele și metal) au fost folosite la fabricarea de armuri, scuturi, căști, sulițe, săbii, pumnale și săgeți. Se știe puțin despre practicile religioase la micenieni . Minoicii au
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și Căcăceani au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și Căcăceani au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul. Destinul Lucăceștilor este apoi același cu cel al satului Măzănăești, din care face parte și după organizarea comunelor în Bucovina, ce a avut loc în anul 1785. a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în centrul satului. Lucrările
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
unele privilegii, așa încât a reprezentat al doilea centru important al Țării Moților, alături de Câmpeni. În 1491 i s-a acordat statutul de oraș liber. Localitatea era renumită în timpul romanilor pentru bogatele zăcăminte aurifere. În Abrud se afla un Colegiu al Aurarilor („Collegium aurariarum"). Tot aici s-au găsit multe vestigii romane, printre care și table cerate. Orașul a participat la mișcarea lui Sofronie de la Cioara (1759-1761) și a fost unul dintre centrele răscoalei populare din Transilvania conduse de Horea, Cloșca și
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
devenind scena ""multor tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo"". Biserica Sfântul Ciprian sau Biserica Zlătari, situată în București, pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos și Lipscani, construită la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Matei Basarab, de către "zlătari" (aurari sau argintari), adăpostește o raclă cu mâna dreaptă a Sfântului Sfințitului Mucenic Ciprian. Este un loc de pelerinaj pentru credincioșii care caută aici ajutor împotriva vrăjitoriei.
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
Kerk") și rezidențe, printre care se numără "Palatul Huis ten Bosch" (reședința regală) și "Mauritshuis". Tot în aceea vreme, satul a devenit un centru important al portretisticii și al peisagisticii, precum și al tipografiei, al gravurii, al sculpturii și al meșteșugului aurarilor. Aceste tradiții artistice au fost continuate în secolul al XIX-lea de așa numita "Școală de la Haga" (în care au fost activi pictori de seamă, precum Isaac Israẽls și Anton Mauve), precum și de Haagsche Kunstkring, un mediu artistic al neoimpresioniștilor
Haga () [Corola-website/Science/296835_a_298164]
-
uric prin care întărea aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. Acel act este considerat a fi prima atestare documentară a satului Drăgoiești. Moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Cele patru sate menționate mai sus (Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani) au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
la 24 septembrie 1498. Cele patru sate menționate mai sus (Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani) au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-au stabilit la Drăgoiești mai multe familii de emigranți ardeleni (10 familii s-au stabilit în perioada 1756-1773, apoi alte 10 familii în 1778). În anul 1774, satul Drăgoiești avea
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
printr-un canal derivat din râul Bistrița. Tot atunci, din loc în loc, au fost amplasate nu mai puțin de 18 turnuri și bastioane de apărare, edificii ridicate pe cheltuiala breslelor. Printre acestea de reținut sunt : turnul rotarilor, dogarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, șelarilor, fierarilor, croitorilor. Conform prescripțiilor din tratatele de artă militară, turnurile trebuiau să fie suficient de apropiate pentru a se apăra reciproc, și în același timp, fiecare trebuia rămână o citadelă, o fortificație independentă. Singura latură pe traseul căreia
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
erotic, folosind teme mitologice și alegorice. Tablourile lui Arcimboldi, pictor activ la curtea din Praga, se aflau în camera de artă a lui Rudolf. Întrucît era un admirator fervent al pietrelor sculptate și al bijuteriilor, suveranul s-a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori care au format faimosul “atelier de la Curtea din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici, Matthias transferă o parte dintre
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
viață și a credințelor unei populații străvechi. Colecția de arme medievale (paloșul orașului, spade, săbii, cămăși de zale) „vorbește” despre cavaleri legendari, eroi și armate strălucitoare care și-au câștigat gloria luptând pentru idealuri și interese. Sigiliile breslelor (a argintarilor, aurarilor, croitorilor, măcelarilor) reconstituie viața economică. În incinta Muzeului, există o bibliotecă de carte veche, cu valoare de patrimoniu, care relevă o activitate culturală efervescentă în perioada anterioară. Evident, nu lipsesc nici fotografiile, corespondențele și documentele ce au aparținut unor personalități
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș () [Corola-website/Science/314133_a_315462]
-
cetatea de pe Tâmpa. 1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari. 1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distruge a cetății Brașovia de pe șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
cu cinci stele. Pe sferă se află statuia Sf. Ioan Nepomuk. Sculptura a fost realizată de Řehoř Theny. El a executat, de asemenea, basoreliefurile de pe lectica statuii de pelerinaj din argint a Sfântului Ioan Nepomuk din anul 1729, operă a aurarului praghez Jan Diesbach. Din păcate această statuie a dispărut după anul 1784. Alegerea de a contacta sculptori apropiați de Matthias Braun s-a datorat faptului că Santini a colaborat de mai multe ori cu Braun la diferite proiecte, cei doi
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
în zonele Zlatna și Câlnic a primilor mineri germani în scopul exploatării acestor metale prețioase. În secolele următoare, alte exploatări de metale neferoase apar și la Abrud (1277), Cavnic (1336), Baia Sprie (1329), Bratilovu (către 1400). În secolele XV-XVI, meșteșugul aurarilor transilvăneni atinge cote înalte de dezvoltare. În secolul al XIV-lea, sunt menționate în Transilvania primele șteampuri, acționate hidraulic, de măcinat minereuri. Asemenea dispozitive se răspândesc și în celelalte provincii române. Tot în secolul al XIV-lea este atestată construcția
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
în concepțiile sale metafizice ale Trinității. Ei nu au acceptat speculațiile extreme referitoare la Dumnezeire votate de primul Conciliu de la Niceea. Acest lucru este adevărat cu privire la majoritatea adunărilor evangheliste care au diferit de Biserica Romei. Aetius din Antiohia: Un viticultor, aurar și medic, devenit diacon apoi episcop, pe nume: Aetius din Antiohia (cca. 350 d.H.), a susținut în mod clar că doctrina conform căreia Fiul este de o ființă cu Tatăl, adică de aceeași natură, este în absolută contradicție cu afirmația
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
se găsesc la Rūmī însuși, maestru spiritual sufi în numele căruia s-a înființat. Povestea creării acestei unice forme de "dhikr" ne spune că Rūmī se plimba prin piața orașului într-o zi, când a auzit sunetul ritmic al ciocanelor unor meșteșugari aurari. Se crede că Rūmī a auzit ""lă ilăha illă-llăh"", în arabă "لا اله الا الله", " Nu există alt zeu în afară de Allah (Dumnezeu)", rostit de către meșteșugarii batând aurul cu ciocanele și a fost atât de fericit încât și-a întins brațele
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
Meșteșugarii devin tot mai înstăriți și ajung să aibă reprezentanți în sfatul cetății, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meșteșugar care a ajuns să intre în sfatul cetății, cu funcție de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393. Breslele au fost desființate în 1884 deoarece își pierduseră semnificația. Școala din deal este menționată pentru prima dată în 1522. Așa-numitele "Richttage" ale vecinătăților sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526. Primul ziar sighișorean
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvad, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. Acoperișul turlelor, bogat împodobit, pare ieșit din mâna unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. În interior, pe lângă zugrăveală executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard și de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeș, pe lângă panourile votive, mormintele ctitorilor și
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]