631 matches
-
în când, părți de text religios "Bine ești cuvântat, Doamne...", "Slavă ție, Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cei doi titani ieșeni, Al. O. Teodoreanu și Mihai Codreanu, în memoria cărora le-am realizat busturile, prin talentatul sculptor ieșean, Lucian Smău. Cât privește Iașul, locul împlinirilor profesionale și spirituale, m-a impresionat de la primul contact, în 1970, prin aureola de „dulce târg”, care an de an are în adopție aproximativ optzeci de naționalități la studii. Acest burg multicultural este considerat, pe drept cuvânt, „Oxfordul” universitar românesc. Recent i-am închinat un nou sonet, cu titlul provocator: Invitație la Iași
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la al ei: în mod fatal, aureola mea maladivă o cerea pe a ei și o atrăgea către sine, cu toată forța. După ce starea sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la al ei: în mod fatal, aureola mea maladivă o cerea pe a ei și o atrăgea către sine, cu toată forța. După ce starea sănătății mi s-a mai îmbunătățit, m-am hotărât să plec aiurea, ca un câine lepros, care știe că trebuie să scape, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Sévillia, nu poți să nu te întrebi cînd anume vor găsi puterea intelectualii francezi să-și asume vina de a fi distrus cultura Franței. Adică cultura unei țări care pînă acum 50 de ani avea prestigiul unui mit și aureola unui empireu, și care acum a ajuns la capătul puterilor: mitul s-a stins și aureola s-a risipit, emblema culturală de odinioară fiind înlocuită cu figura lamentabilă a unei țări în care marxismul a distrus cam tot ce se
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
-și asume vina de a fi distrus cultura Franței. Adică cultura unei țări care pînă acum 50 de ani avea prestigiul unui mit și aureola unui empireu, și care acum a ajuns la capătul puterilor: mitul s-a stins și aureola s-a risipit, emblema culturală de odinioară fiind înlocuită cu figura lamentabilă a unei țări în care marxismul a distrus cam tot ce se putea distruge. Fisurile iscate în blazonul demnității franceze sunt atît de adînci încît umbra princiară a
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de fibră aurie metalizată și pe dedesubt n-are decât un body de culoarea pielii! Și, ca să pună capac acestei ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de dimineață. — E undeva în Somerset. Ține tot weekendul. Totuși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul. Îmi deschise portiera Lincolnului din partea șoferului. Așezându-mă la volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să petrec cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care se înstrăinase. I s-a rupt sufletul la gândul că trădase și încălcase porunca Domnului, că se complăcea într-o relație care, în fața bisericii, era una nelegalizată, de concubinaj. L-a visat pe Iisus, într-o lumină și-o aureolă pe care n-ar fi putut s-o descrie în cuvinte. Frumusețea și imaginea ochilor Lui erau peste putința imaginației unui muritor. A visat că El se ridica la cer iar ea rămânea în întuneric, alături de un bărbat acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
persoană. De aceea, față de semenii din jur, nutrea un dispreț categoric, greu de disimulat. Motiv pentru care intra adesea în conflict cu oamenii, se plângea că este neînțeleasă și se separa de restul colectivului, făurindu-și singură, pentru ea o aureolă anume, neperturbată de apropierea cuiva. Dar stările ei de singurătate impusă, nu durau prea mult. Era de ajuns să vrea ea, să întindă un deget și starea conflictuală dintre ea și restul lumii se risipea ca prin farmec era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relatarea și analizarea unor experiențe sexuale de genul celor imaginate de autorii de literatură pornografică. În plus, Maxim Crocer se comportă uneori și el asemenea acelor bărbați care se laudă cu aventurile lor amoroase, ceea ce îl face să-și piardă aureola de suveran al scrisului și îl prezintă ca pe un fanfaron. El povestește, de exemplu, cum mergând pe stradă a dat „peste un cuplu care făcea dragoste cu fervoare“. Apoi... apoi totul decurge ca în povestirile „vânătorești“ ale bărbaților de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M.N. Tomi, un versificator în general neinspirat („Poemul stând pe picioarele sale răscrăcănate /... / pare doar o deschidere de supape / pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața“ etc.), este tratat ca un clasic în viață: „Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate, obsedat de propria-i stare fizică ce-l urmărește ca o existență paralelă, poetul face dese recursuri în sine însuși, reușind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri cuminți. Petru încă mai visa o noapte cu stele imprimate peste cearșafuri, cu soare blond despletit în felia de pâine, cu lună plină, atât de plină încât cerul să nu o încapă. Pijamaua copilăriei avea imprimată o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte". Amintirile, cioburi de sticlă colorată desprinse din vitraliile unei biserici părăsite, o biserică pictată cu îngeri ce se înghit între ei pentru a clona aureole. Refuz să le accept, deși știu că am existat în ele. Conștiința proiectează imaginile și fără să-mi amintești tu ca ar fi fost, fiecare actualizare o tușă în minus, fiecare stop cadru o descompunere. Le filtrez până devin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se întâmplă ca o căutare a instinctelor, neprihănirea cocea spic în poala cămășii, aureole de rouă împodobeau creștetul îngerilor, cerul își rupea apele peste tâmplele munților. Noaptea, în prag, cântec de bun sosit: cămașa, o maternitate plină de prunci. Cercuri de fum creșteau copaci în cer precum oamenii; așchii de lumină, peste brazi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare a treptelor). În virtutea venirii, Dumnezeu ar trebui să stabilească și alte virtuți; gradele de sfințenie nu se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]