461 matches
-
capabili să-și exprime dorința cu privire la noua lor formă de guvernare și țara în care ar fi trebuit să trăiască. Dar Franța era deja îngrijorată de formarea unei Germanii Mari (care să cuprindă atât teritoriile germane cât și pe cele austriece), care să devină o amenințare pentru securitatea europeană. Mai mult, delegații cehi, sloveni și polonezi aveau cereri importante pentru cuprinderea în viitoarele lor state naționale a unor teritorii cu populație vorbitoare de limbă germană. Rezultatul a fost un tratat care
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
părții de nord, și în special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase văi adânci și ravene abrupte. Cel mai înalt punct al guberniei se situa în nord-vestul extrem, în ținutul Hotin, la granița cu Bucovina austriacă - 469 m, în același ținut existau de asemenea, mai multe înălțimi de peste 320 m. Situate mai la sud, ținuturile Soroca, și Iași (ulterior ținutul Bălți) erau mai puțin ridicate, dar totuși aveau un relief pe alocuri abrupt. Altitudini mai mari
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
atestă localitatea, trebuie menționat faptul că localitatea lipsește atât din cele trei conscripții cu caracter religios realizate în secolul al XVIII-lea, cele din anii 1733, 1750 și 1760-1762 dar și din harta întocmită cu ocazia primei ridicări topografice militare austriece din anii 1769-1773. Ce fel de evenimente au condus la aceste omisiuni nu se cunoaște, cert este faptul că doar peste aproximativ douăzeci de ani, în anul 1792, un eveniment deosebit a avut loc în legătură cu biserica din localitate. Se bănuiește
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
de război sovietici și francezi, precum și civili, în mare parte evrei polonezi. La Kohnstein exista o exploatare minieră încă din anul 1917, având deja mai multe tunele rezultate în urma săpăturilor. Sistemul de tunele fusese început din 1934, de către societatea minieră austriacă Österreichisches Institut für Wirtschaftsforschung (WIFO) care construise aici un complex de clădiri, depozite de stocare (cel mai mare depozit de produse petroliere, combustibil și ulei din Germania), hale de producție și tabere de prizonieri. În octombrie 1940, Ministerul Armamentului din
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
fost preotul Pompiliu Piso, intendența a fost condusă de către căpitanul Simion, trenul regimentar de către locotenentul Ștefan Neamțu și depozitul de sublocotenentul Țîrlă Sabin. În total cei proveniți din a fost peste 4.000 de oameni. Uniforma purtată a fost cea austriacă sau hainele proprii în care fuseseră inițial demobilizați. Ca semn distinctiv și-au cusut pe chipiu o bandă albă cu inscripția regimentului alături de tricolorul național. Înarmarea soldaților s-a făcut cu armament și muniție din fostele depozite de la Alba-Iulia ale
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
viespar ("Pernis apivorus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"); Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șarpele de casă ("Natrix natrix"), șopârlă de munte ("Lacerta vivipara, Zootoca vivipara"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
în schimbul Savoniei și Nisei. La data de 20 martie 1860, anexiunile au avut loc. Acum, Regatul Italiei a cuprins cele mai multe părți din nordul și centrul peninsulei italice. Astfel, în primăvara anului 1860, doar patru state au rămas în Italia - Veneția austriacă, Statele Papale, Regatul Italian extins de Piemont și Sardinia, și Regatul celor Două Sicilii. Nu există nici un motiv special să credem că acum Cavour caută unificarea restului Italiei sub stăpânire piemonteză, deoarece aceste zone ar putea fi o povară financiară
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Biserica "Sfânta Elisabeta" din Ilișești este o biserică romano-catolică construită în anul 1895 în satul Ilișești (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului care se intersectează cu DN17. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în ) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
condițiilor economice dificile din Bucovina și din nordul Moldove. Între anii 1872-1875 guvernul austriac a pus sub sechestru acest traseu. În anii 1889-1894 traseul a fost naționalizat prin plata unor despăgubiri adecvate; această operațiune a fost efectuată de către Căile Ferate Austriece cezaro-crăiești de Stat (kkStB). După primul război mondial, Bucovina s-a unit cu România; calea ferata Cernăuți-Suceava s-a aflat în întregime pe teritoriul românesc până la ocuparea nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică în 1940 și, astfel, calea ferata a fost
Calea ferată Cernăuți–Suceava () [Corola-website/Science/318808_a_320137]
-
în vreme ce cea mai parte a Dalmației. Moreea și insula Creta au trecut sub controlul Venției. În februarie 1772 a fost semnat la Viena primul acord din șirul celor trei pentru împărțirea Poloniei. La începutul lunii august, armatele ruse, prusace și austriece au invadat simultan statul polono-lituanian, ocupând provinciile prevăzute în actul semnat la Viena. După prima împărțire, Rzeczpospolita a pierdut 211.000 km2, adică 30% din teritoriu, cu peste 5 milioane de locuitori. Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, situația
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Cu toate acestea, abia în timpul domniei lui Antioh Cantemir (1705-1707), o armată moldovenească condusă de hatmanul Lupu Costachi a fost trimisă la Suceava și la Neamț și i-au alungat pe polonezi din țară. În timpul războiului austro-turc din 1716-1718, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să-și extindă stăpânirea. În Moldova, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709; 1715-1729) rămăsese credincios Porții. Dorind să elibereze țara de turci, unii boieri printre care și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
drept al fluviului, pregătind o nouă traversare. În acest timp, francezii și aliații lor luptau cu succes împotriva insurecției tiroliene și a celei saxone, cât și pe teatrele secundare de operațiuni, obținând succese pe toate fronturile și împingând înapoi armatele austriece respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de Viena a fost succesul Viceregelui Italiei, Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei Interioare”, condusă de arhiducele Ioan de Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Astfel, planul Împăratului se baza pe atacuri date de Corpul al IX-lea (Bernadotte) și al II-lea (Oudinot), care urmau să fixeze trupele austriece în centru, în jurul satului Wagram, în timp ce atacul principal urma să fie dat împotriva aripii stângi austriece de puternicul Corp al III-lea al mareșalului Davout. În acest scop, Davout, „Mareșalul de Fier”, a rămas alături de Împărat mult după ce ceilalți șefi de Corp plecaseră, cei doi discutând îndelung despre misiunea dificilă și complexă pe care urma să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
muscar-mic ("Ficedula parva"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), presură sură ("Miliaria calandra"), ciuf-pitic ("Otus scops"), prigoare ("Pernis apivorus") și fluturaș de stâncă ("Ptyonoprogne rupestris"). Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpe de casă ("Natrix natrix"), șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), broasca
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
myotis"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliac mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
variegata"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"). Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), acvila de
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
IV-lea, sub influența generalului Joseph Maria von Radowitz, a susținut formarea Uniunii de la Erfurt, o federație de state germane, excluzând Austria, prin acordul liber al principilor germani. Această unire limitată sub conducerea Prusiei ar fi eliminat în întregime influența austriacă asupra statelor germane. Presiunea diplomatică combinată din partea Austriei și din partea Rusiei (putere garantă a acordurilor din 1815 care au înființat sferele europene de influență) au forțat Prusia să renunțe la ideea Uniunii de la Erfurt la o întâlnire în micul oraș
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
fost numit Guvernator al Băncii Naționale a României. Ion I. Lapedatu a jucat un rol central în instituționalizarea „Conferinței directorilor institutelor românești de credit” inițiate de dr. Cornel Diaconoviciu în 1898, model urmat de instituțiile săsești și ungurești în 1903, și de cele austriece și cehe în 1905. Ales secretar al „Delegațiunii băncilor române” care activa între Conferințe, Ion I. Lapedatu a fost factorul motor în instituționalizarea acestei ințiative pentru a trece de la un rol consultativ la unul executiv. El a elaborat, în coformitate
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
de Habsburg-Lorena (al „Casei de Austria“) a fost principalul simbol al instituțiilor comune (k. u. k.) ale Austro-Ungariei; el reprezenta dinastia cu mult înainte de instituirea Dublei Monarhii și simboliza rangul imperial. Cum vulturul bicefal simboliza în același timp jumătatea imperială (austriacă) a monarhiei, Cisleithania, această stemă a constituit un motiv constant de insatisfacție pentru politicienii maghiari, care erau reprezentanți ai jumătății regale a monarhiei (Transleithania). Din această cauză, în 1915 a fost introdusă o nouă stemă comună, care era o combinație
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
să pătrundă pe noi piețe din afara granițelor uniunii. În virtuea posesiilor de pe litoralul austriac și din restul Peninsulei Balcanice, Cisleithania avea la dispoziție mai multe porturi marine. Cel mai însemnat dintre ele era Triest, unde își aveau sediul marina comercială austriacă cu două dintre cel mai mari companii ale ei, Österreichischer Lloyd și Austro-Americana, precum și unele șantiere navale, și unde marina de război k. u. k. pregătea și ancora numeroase nave. Ascensiunii portului Triest i-a corespuns declinul Veneției care, încă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria filmului austriac a început tot în Austro-Ungaria. Primele imagini mișcătoare din Austria au fost prezentate de către frații Lumière în Viena în 1896 și, până la fondarea primelor societăți de producție cinematografică austriece la începutul secolului XX, responsabile pentru producția de film încă modestă erau în principal societățile de producție cinematografică franceze. În timpul primului război mondial au avut loc mai multe proiecții săptămânale de film de război, care raportau, în mod patriotic și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
guelfii și de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, orașul a trecut în stăpânirea conților Sforza, iar din 1521 a îndurat dominația spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă și, plecând din această perioadă, istoria orașului Como devine comună cu aceea a orașului Milano și - mai general - cu a întregii regiuni Lombarde. În 1848 Como a prticipat la mișcările de insurecție, cucerindu-și propria independență și capturând garnizoana austriacă
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
biserica a fost cedată comunității ortodoxe. Lăcașul de cult se află pe Strada Grigore Alexandru Ghica, la ieșirea din cartierul Ițcani spre Rădăuți, pe partea dreaptă, după pasajul rutier de peste calea ferată. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
în anul 1912 în satul Păltinoasa (județul Suceava). Ea se află în centrul satului, de-a lungul DN17. Biserica are hramul Înălțarea Domnului (sărbătorit în fiecare an la 40 zile după Paști). După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Păltinoasa (în ) în 1817, continuând să vină până în 1893. Comunitatea germană a continuat să crească până în
Biserica Înălțarea Domnului din Păltinoasa () [Corola-website/Science/320739_a_322068]
-
lemn, construită în anul 1891 în satul Valea Moldovei (județul Suceava). Ea se află în centrul satului, lângă clădirea primăriei. Biserica are hramul Sfântul Dumitru (sărbătorit în fiecare an la 26 octombrie). După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. O parte din coloniști s-au așezat în satul Valea-Seacă (în ), denumit după pârâul ce străbate satul de la vest la est. După
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]