263 matches
-
venituri sau pierderi. Economia financiară este economia banului, a instituțiilor și regulilor sale specifice. Conceptul de economie financiară nu poate fi și nu trebuie confundat cu cel de economie monetară, concept ce se contrapune celui de economie naturală sau economia autarhică în care nu exista schimbul. Economia monetară are la bază schimbul și moneda ca susținător al proceselor de schimb. Economia monetară sau monetizată este economia ce are în centrul său schimbul de mărfuri pe bază de cuantificare prin intermediul monedei. Economia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Imperiu). Astfel, tezaurele de monede romane sunt tot mai puține pe măsura întăririi dominației slave la nord de Dunăre. După împăratul Justin II (565-578), moneda romană aproape dispare pentru mai multer secole (VII-X). Economia de schimb în natură a slavilor, autarhică, a pus capăt legăturilor comerciale cu Imperiul. Simbioza româno-slavă este prezentă în Transilvania și Muntenia, în secolele VII-VIII, pe când în Moldova, simbioza se prelungește încă două secole (IX-X). După secolele VIII-IX, așezările slave și slavo-române încep să dispară și să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în comunități pe calea către noi forme sau spre final. Pentru unii autori, în măsura în care privim comunitatea ca pe ceva clar identificat, ceva distinct, fiind evident cine (( aparține (( cine nu, care este mic(, în care fiecare vede pe fiecare, care este autarhic(, ea nu devine obiect de reflec(ie. Este însă oarecum hazardată o formulare atât de generală, în condițiile în care dimensiunea distinctivit((ii, implic(nd deja (( alteritatea, conduce la compara(ii (( astfel la reflecție despre sine. Cu atât mai mult
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Europa occidentală orașele, susținute de surplusul de producție din rural, ajung să producă servicii și bunuri care devin indispensabile atât maselor, cât și elitelor, devenind astfel actori politici relevanți în luptele pentru putere din Evul Mediu. "Orașele nu erau comunități autarhice și de aceea trebuie înfățișate în integralitatea lor împreună cu legăturile ce le asigurau supraviețuirea și expansiunea" (Hohenberg, Lees, 1995: 21). În Evul Mediu orășelele s-au dezvoltat în jurul unei străzi principale. Diviziunile sociale erau reflectate mai degrabă de accesul la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de plecare satele în care se ducea mai demult o viață obștească intensă, în care pământul era stăpânit devălmaș, satul fiind un sistem de rude devălmașe, și cel de sosire temporară în cele în care gospodăriile își duc viața mai autarhic. El enunță și o lege aici, gradul de individualizare a gospodăriilor fiind invers proporțional cu distanța de la localitate până la o cale de comunicație mai importantă sau până la un oraș. Chiar dacă gregarismul poate fi semnul tinereții unui popor, nefiind rău în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
grupuri biologice; populația satului era organizată pe familii legate prin rudenie. * Deținerea în proprietate și exploatarea devălmașă a unui trup de moșie comun (în cele două sate doar pășunile și pădurile mai erau exploatate în devălmășie la începutul secolului). * Economie autarhică, având prea puține legături cu o piață deschisă. Satisfacerea nevoilor ale comunității se realiza în interiorul satului. * Cultură proprie, extrem de originală, de înalt nivel artistic (Stahl, 1969) O dată cu primul război mondial, procesul accentuându-se ulterior, pe măsură ce semnele industrializării devin vizibile, aceste
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a aprofundat problematica satului devălmaș specific pentru ruralul românesc arhaic (până în secolul XIX și începutul sec. XX). A reconstituit cu multă precizie comunitatea rurală tradițională românească caracterizată prin reglementări sociale, juridice și morale stricte, printr-o organizare socială și economică autarhică ce descuraja pătrunderea străinilor în sistemul comunitar și printr-o identificare puternică cu comunitatea. Așadar, o comunitate care, datorită caracterului ei închis la elemente materiale și culturale din afară, era extrem de apropiată de acel ideal tip teoretizat de Tonnies. 3
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și material și o oarecare dezvoltare a infrastructurii. Nivelul implicării în activități ne-agricole este însă scăzut în România, ponderea din 2002 fiind aceeași cu cea din 1930, de 1,9% din totalul populației ocupate în agricultură (Bleahu, 2004). Economia autarhică specifică satului românesc, făcea ca gospodăria interbelică să-și producă aproape toate produsele de care avea nevoie, restul fiind cumpărate sau obținute prin schimb cu ocazia târgurilor. Sectorul ne-agricol cuprindea meseriași și meșteșugari. În perioada comunistă, implicarea în sectorul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din jur și la evoluțiile sale și a continuat să se desprindă de o dezvoltare care tocmai intra în faza sa trepidantă, dezvoltarea industrială modernă. Burton G. Malkiel și Patricia A. Taylor aveau dreptate să sublinieze: "Din cauza economiei de tip autarhic, a administrației funcționale și a caracterului insular, țara și în special clasa conducătoare au fost impregnate de un sentiment de superioritate, de credința că nu e nevoie să se dea atenție la ce se întâmplă în jur."177 Edificator pentru
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
reținem, pe de o parte, faptul că dialogul Hippias minor este unul dedicat posibilității rostirii falsului și că, pe de altă parte, dialogul Republica conține un model politic în care ni se vorbește despre distribuția posesiei adevărului într-o societate autarhică, identitatea celor două sintagme ne poate frapa, iar meditația asupra acestei identități ne poate conduce la o eventuală înțelegere a valorii mesajului politic al Republicii. Să clarificăm însă valoarea opoziției din dialogul Hippias minor. A-i opune pe cei doi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asupra mulțimii ignorante” - ed.cit., p. 104), segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor săi, accentul total pus pe statul autarhic în defavoarea individului. Într-un cuvânt, o apologie - seducătoare și subtilă, și tocmai de aceea primejdioasă - a totalitarismului; apoteoza unui Creon deopotrivă tiran și sofist. A doua obiecție este cea enunțată de Denis de Rougement într-un text exemplar: „Les options
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Leonard Woolf (1916), de exemplu, arată cum intensificarea interacțiunilor economice sporește pericolul transformării conflictului local în conflict regional, dacă nu chiar global. Concomitent, pentru Woolf, același context - ceea ce astăzi numim interdependență economică - pune sub semnul întrebării abstracția statului ca unitate autarhică, de sine stătătoare. În ceea ce-l privește pe Norman Angell, analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională („disfuncțională
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
griș, informală” importantă, care găsește mii de moduri de a furniza ceea ce economia formală nu reușește să ofere. Când această economie este reprimată dur, costul este adesea dezastrul economic și foametea (Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală din China, economia autarhică și fără monedă a Cambogiei lui Pot Pol). Eforturile de a sili locuitorii unei țări să aibă locuințe permanente fixe tind să dea naștere unui număr mare de cetățeni ilegaliști, fără documente, aflați tocmai În zonele urbane unde li se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
factorii de care depind, sau s) reduc) nivelul dependenței lor. Acest raționament simplu explic) destul de mult din comportamentul statelor: presiunile lor de tip imperialist de a a-și l)gi rază de acțiune a controlului, sau eforturile lor de tip autarhic c)tre o mai mare autosuficienț). Structurile încurajeaz) anumite comportamente, și-i penalizeaz) pe cei care nu dau r)spuns încuraj)rii. Pe plan național, mulți se lamenteaz) cu privire la extremă dezvoltare a diviziunii muncii, o dezvoltare din care rezult) alocarea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând imobilism, suspiciune, paranoia și schizofrenie la nivelul unor Întregi segmente sociale (vezi „mitul” vânzării noastre la Yalta, dar și supravegherea securistă, linia autarhică adoptată de Ceaușescu, xenofobia și antisemitismul depistabile la unii dintre români), ci și de prestigioase abordări ale elitei (faimoasa găselniță cioraniană despre „neantul valah”). Care este situația astăzi, după 1989? Mai Întâi, la nivelul societății românești În ansamblu, tendința pare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unei societăți de tranziție În care modelul liberal democrat a fost și cred că Încă este doar o referință imagologică controlată, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a unei noi clase de manageri politici și economici provenind din structurile unei societăți autarhice, nedemocratice și anti-liberale. Motive pentru o investigare a tranziției culturale românești Pornesc de la premisa că În România a avut loc o relativă tranziție socială și culturală, pregătită Încă Înainte de 1990, și că etalonarea acestei tranziții În raport cu standardele europene ori internaționale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al tranziției continue Deconstrucția variantelor tari ale modelelor culturale, În special cele ale unor viziuni ale istoriei, prin deconspirarea ficțiunii istoriei 1, a dus la cea mai amplă răsturnare de paradigmă În evaluarea teoriilor culturale, dizolvând esențialismul unor modele culturale autarhice și a unor indivizi reprezentativi ori generici pentru aceste modele, În genul popular În epocă al lui Hermann Keyserling 2. Studiile despre imaginar vorbesc despre „invenție” mai ales În cultura scripturală a hărții, ori cea a reprezentării trecutului În muzeu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culturale și politice) un exemplu de „hegemonism”. Aș Îndrăzni să spun că dorința unei egalități culturale este o proiecție a utopiei ideologiei drepturilor, care ignoră de fapt forța habitusului cultural și se direcționează Împotriva acestuia. Deși timpul modelelor culturale stabile, autarhice, ușor recognoscibile după chiar indivizii care le Încarnau „generic” ori „transcendent” a trecut, avem totuși nevoie dacă nu de reasertarea unor limite culturale În noile spații ale etno-peisajelor În care navigăm, cel puțin de o situare culturală, care să joace
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cultivă aproape fără excepție un principiu baladesc, narațiunea fiind intens colorată de atitudinea emoțională, de atașamentul simpatetic fată de protagoniști. Autorul și personajele pe care le creează constituie o unitate plasmatică, actul identificării absolute făcând dovada apartenenței la un univers autarhic. Raportat la epocă, lirismul lui D. își vădește rosturile polemice: este expresia personalității omului, până atunci conceput de Stalin ca un „șurubaș” supus mașinii statale. Printr-o astfel de redimensionare a mentalității artistice, scriitorul se ralia valului prozei lirice și
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
preluat și lărgit de România Mare (colabora de exemplu E. Pordea, fost deputat european al Front-ului Național lepenist). Ar mai putea fi citat economistul Viorel Român, profesor la Universitatea din Bremen și unul dintre principalii apărători ai politicii protecționist-naționaliste („autarhice”) dusă de regimul Ceaușescu În anii 1980, pe care o justifica În numele intereselor naționale etc. Ținând cont de aceste exemple, unele cunoscute deja dinainte de 1989, te poți Întreba dacă imaginea „nivelatoare la superlativ” a exilului, pe care Încerca să o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dispus la concesii în favoarea ocârmuirii politice antedecembriste, deloc înclinat către gesturi de autopromovare zgomotoasă. Poetul este un șaptezecist, însă nu unul înseriabil. O formulare fericită a unui alt poet, Lucian Vasiliu, exprimă adecvat situarea lui S.: el ar fi „poetul autarhic”. Originalitatea îi este definită, pe de o parte, de nonconformism, iar pe de altă parte, de „grandoarea” proiectului, de „excesivitatea” viziunii și a dicțiunii. Programul său poetic este maximalist, vădește aspirații către îmbrățișarea atotcuprinzătoare a omenescului, fără a eșua în
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
5; Lucian Alexiu, Moment poetic, O, 1981, 9; Ioan Neacșu, „Vicleniile oceanului”, ATN, 1981, 2; Mihaela Gafencu, „Vicleniile oceanului”, CL, 1981, 3; Mircea Iorgulescu, Prezențe lirice, RL, 1981, 15; Valentin Tașcu, Distanța dintre cărți, TR, 1981, 15; Lucian Vasiliu, Poetul autarhic, „Dialog”, 1981, 3-4; Cezar Ivănescu, Numele poetului: Cristian Simionescu, LCF, 1984, 6; Val Condurache, Poezie și metodă, CL, 1985, 5; Laurențiu Ulici, Tehnica umbrelor, RL, 1985, 22; Paul Dugneanu, „Maratonul”, LCF, 1985, 33; A. I. Brumaru, Locuiri poetice, AST, 1985, 11
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX se prezenta ca un spațiu de tranziție de la vechea ordine patriarhală la ordinea capitalist-mercantilistă și începuturile capitalismului financiar, sărind peste faza liberalismului. Schimbările de natură mercantilistă au făcut breșe în societatea autarhică, după cum am văzut mai sus, cu tot cortegiul de efecte sociale, economice, psihologice neanticipate și nedezirabile ale tăvălugului transformărilor: dislocarea unor structuri patriarhale, ruinarea industriei casnice țărănești, decăderea meseriașilor urbani, al doilea servaj (neoiobăgia), politicianismul, pseudocultura etc. Era timpul unor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relațional tip bridging se dezvoltă mai ales la vârful ierarhiilor educaționale și de avere al societății. O pondere mică a acestei pături și predominanța capitalului social familial se asociază cu absența implicării active în viața comunității, cu dezvoltarea unor societăți autarhice (vezi Turner, 2000, pp. 100-101), închise, puternic segmentate, corupte. Capital social în România și în Europa: încrederea Regimurile comuniste din Europa nu au fost regimuri bazate pe legitimitatea alegerii libere a cetățenilor. Impuse prin forța armelor, partidele comuniste au avut
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
structural o viziune proprie, în care definiția limbii recuperează o parte din complexitatea reală a fenomenului lingvistic, întrucât cele două tipuri de discurs avute în vedere - discursul practic și cel poetic - nu mai pot fi considerate „emanații a două sisteme autarhice și opuse, ci ca limite ale aceluiași sistem”. Sensuri din forme este o culegere de studii unde P. nu renunță total la dimensiunea teoretică a discursului său, deși aceasta funcționează aici ca un instrument al interpretării. În textele despre scriitori
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]