151 matches
-
bine și de rău. [...] În fond, arată Chirot (Daniel) în excelentul subcapitol despre micii stalini (Ceaușescu, Kim Ir-sen, Khmerii roșii), ne putem aștepta ca în societăți marcate de o întârziere a modernității să se producă asemenea combinații baroce de nativism, autarhie, pseudopatriotism, populism și cultul unui lider presupus providențial. [...] Chiar și Ceaușescu, în jurul căruia se dezvoltase o întreagă mlaștină a corupției și nepotismului, nu era interesat doar în păstrarea puterii cu orice preț. Nu era vorba de un sistem pur și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și sfârșitul secolului al XIX-lea: «O industrie grea puternică este [...] pivotul în jurul căruia întreaga economie a țării se va dezvolta» (Gh. Gheorghiu-Dej, octombrie 1945). Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmărea realizarea a cinci obiective: dezvoltarea extensivă, autarhia economică, planul central și planificarea, investiții masive în industria grea în dauna celei de consum și sovietizarea industriei românești. Politicile angajate în acest sens constau în colectarea resurselor din ramurile profitabile ale economiei (agricultură, industrie ușoară etc) și investiția lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ordinea lucrurilor, de care societatea fusese deposedată, și ordinea umană, o ruptură care a fost calificată drept semn al modernității 65. Criza de structură a comunismului nu s-a datorat rarității lucrurilor pe care acesta le produsese ori rigidității și autarhiei modelului de organizare a procesului de producție, ci faptului că lucrurile erau produse în exteriorul ordinii individuale, într-o așezare diferită de cea ocupată de instanțele de recunoaștere ale autonomiei și ale identității subiectului. În consecință, comunismul a generat o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
care nu este astfel decît la parter. Pentru mulți, iluzia unei hegemonii tamil este puternică, deoarece acest mic colț al Parisului joacă rolul de centru comercial pentru comunitate, care vine aici sîmbăta după-amiază din toată regiunea. Diversitatea ofertei ar permite autarhia cartierului, dacă membrii comunității ar locui aici. Băcănii, bazare, bijutieri, negustori de haine, agenții de voiaj, telefonie, scriitori publici 16, agenții imobiliare, restaurante, pînă la măcelăria hallal, reminiscență a unei epoci trecute, care s-a reprofilat pe carne de ied
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Oficiile de moderator îi revin unui critic literar spaniol, care face o scurtă prezentare fiecărui invitat înainte de a-i da cuvântul. Îmi vine rândul imediat după letoni. Vorbesc despre situația unei culturi de frontieră, care se încăpățânează să-și conserve autarhia, fără a-și valorifica din punct de vedere estetic marginalitatea. Spun că în Moldova, deși ne-am câștigat libertatea de expresie, mentalitățile sunt departe de a se fi schimbat, ceea ce se reflectă și în dihotomiile din câmpul literaturii. Sunt întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întrebări. Valoarea creației lui Brâncuși este proiectată în universalitate, acolo unde multe dintre achizițiile specificului nostru național ezită să se resoarbă, nu numai din lipsa unor „căi de acces” furnizate de marile spirite, cât mai ales din cauza unei mentalități de autarhie politică și culturală greu de dislocat. Tot aici, în atelier, sunt și câteva instalații electronice și video, computere cu informații despre Brâncuși și despre prietenii săi de la Paris. Unui vizitator grăbit și mai puțin cunoscător al biografiei sculptorului, datele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și să se îndrepte spre formațiunile extremiste. ■ Lupta împotriva crizei duce la o limitare a practicilor liberale: de acum statul se implică în măsură mai mare sau mai mică, de la simpla corecție a unor disfuncții economice pînă la tentativele de autarhie totală (statul fascist) sau de acaparare a vieții economice și sociale (Rusia Sovietică). Profitînd de grava depresiune economică care lovește fragila Republică de la Weimar, Hitler ajunge la putere și își aplică aici doctrina rasistă, propunînd soluționarea crizei prin aplicarea unor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
dogmele liberului schimb și al monedei forte, va renunța în 1932 și la una și la cealaltă pentru a-și repune pe picioare comerțul exterior. Cît despre dictaturile totalitare, ele vor merge pînă la capăt în politica de izolare, practicînd autarhia și trocul și bazîndu-și relansarea economică pe o politică de înarmare excesivă și aceasta cu consecințele pe care ni le imaginăm și pe care vom avea ocazia să le examinăm în următorul capitol. Fără să se poată vorbi într-adevăr
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este înlăturat de la conducerea economiei și înlocuit cu Goering care prezidează comisia planificării, acesta fiind clar orientată către pregătirile de război, în sfîrșit, se aplică o politică de mari construcții care să reducă șomajul. Încet, încet, Germania se îndreaptă spre autarhie, încercînd să-și reducă importurile și să-și creeze o economie independentă de celelalte țări. Pentru aceasta, se dezvoltă agricultura, luptîndu-se împotriva exodului rural și a fărîmițării pămînturilor, se încheie cu numeroase state acorduri în clearing (orice import trebuie să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sudul Romei, regiunea mlăștinoasă Maremme din Toscana) și prin realizarea unor vaste programe de lucrări publice (autostrăzi, căi ferate, renovarea capitalei). Deoarece criza a scos în evidență limitele acestui sistem de economie dirijată, fascismul a adoptat la rîn-dul său soluția autarhiei și a reînarmării exagerate, justificată de o "constrîngere de ordin demagogic" pînă la urmă foarte relativă, la care Ducele însuși a contribuit prin adoptarea, începînd din 1926, a unor măsuri cu privire la natalitate și refuzînd multor italieni dreptul de expatriere. Pînă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
anului, trecând prin toate momentele importante. Teoriile ei fac referire la relația dintre putere și cultură, proiectele de demolare, soarta literaturii, condiția scriitorului și apariția unei nou tip de scriitor. În cultură domină două fenomene: albanizarea și analfabetizarea. Albanizarea presupune autarhia scăderea traducerilor, oprirea accesului la studii internaționale -, iar analfabetizarea scăderea tirajelor, cenzura, eliminarea instituțiilor culturale și promovarea amatorismului. Demolările, emblematice pentru regimul ceaușist, afectează peisagistica urbană de dragul stabilirii unei puteri simbolice, iconoclaste. "Literatura supraviețuiește prin îndârjirea celor ce o fac
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ale globalizării în funcție de procesul opus al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea înseamnă dezintegrare, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemul democratic. Recoltele erau foarte proaste, iar sărăcia endemică. Ei bine, tocmai din această criză s-a născut schimbarea. Guvernul a hotărît în sfîrșit să renunțe la regulile protecționiste ce durau încă de pe vremea Imperiului Britanic. Astfel, India ieșea din autarhie, iar liberalizările introduse au dat rezultate remarcabile. Economia a început să crească mai întîi cu 6% pe an, apoi cu 8% și chiar 9% în 2007 și 2008. Limba engleză îi ajută foarte mult pe indieni pe piața IT și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de locuri sau pe care o putem propune numeroșilor noștri perteneri. Suntem deosebit de activi în rețeaua culturală pe tot parcursul anului și pe durata celor două festivaluri pe care le organizăm: nu pot concepe faptul că poezia poate viețui în autarhie. Urmăresc actualitatea literară, sunt deschis propunerilor, dornic de a ne implica în proiecte noi, dar rămân atent la tipul de public care frecventează manifestările noastre. Din punctul de vedere al orientării instituției, Casa Poezei are misiunea de a propune (aproape
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce se nutresc din substanța evenimentului biografic, atît de lesnicios în abundența sa, întrucît artistul autentic s-ar cuveni să fie nu cel ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune intervenția nici unui „factor străin
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
clasificare și metaforă, dicționar și enciclopedie, concepte empirice și judecăți perceptive, denotație și conotație, semnificant și semnificat, referent și referință, enumerarea fiind prea aridă spre a mai continua - mă voi opri asupra a două din aceste sugestii. Prima ține de autarhia cerută de orice limbă. Limba este un univers de sine stătător al cărui sens e de căutat în el însuși. Trăsătura de bază a acestui univers este că seamănă cu un orizont saturat cu prezențe. Fiecare cuvînt este o prezență
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
pe burghez, nu se sfia, cum se exprima el, "de pisser contre le ciel." Încă din vremea când scria povestirea Ion Ursu, în 1900, Sadoveanu își punea problema, într-un fel actuală și azi a optării între europenizare (globalizare) și autarhie, mai exact, specificul național, sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul de europenizare, și în același timp mă biruia părerea de rău că i s-ar prăpădi, în asemenea prefacere, toată originalitatea
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
alcătuiesc contextul cărții e mai important decît cartea. Cartea nu mai are un text propriu, izolat și înzestrat cu valoare, ci devine o broșură ale cărei instrucțiuni de întrebuințare se află altundeva, dar nu în paginile ei. Cartea își pierde autarhia, iar noul ei rost este să te trimită repede la altceva. Cînd o carte te silește să zăbovești asupra ei, recitind-o și studiind-o, ea aparține celeilalte paradigme. În schimb, noua carte trebuie să fie citită ușor, plăcut și
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
o urmă foarte prestigioasă, A. E. Baconsky ezită a face un atare pas decisiv. Călătoriile pe care le-a întreprins în Vest se soldează cu o decepție provocată în speță de ceea ce socotea a fi "xenofobismul francez", "suficiența culturală", "penibila autarhie spirituală" a hexagonului. Însingurat, de bună seamă vulnerat prin neputința realizării visului său de glorie transnațional, se lamentează astfel oaspetelui său dintr-o îndepărtată provincie, în termeni ce n-ar fi displăcut regimului ceaușist, tot mai atras de naționalism, dacă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
distanță de... douăzeci de ani. R.B.: Dacă bine-mi amintesc, în romanul Mai întîi gri, apoi alb, apoi albastru există o afirmație care sună cam așa: Ceea ce nu se povestește, nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci cînd scrieți nu vă gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
falsificată de închipuirea silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
organism". Căci - atenție! - nu se află în chestiune o "rigoare" rece, extranee creației, o "structură" indiferentă la viața acesteia, de-o neutralitate artificială, ci însăși instrumentarea sensibilă a substanței lirice. Antologatorul se situează în spațiul propriu poeziei, ocrotit de însăși autarhia acesteia: "Poezia este plăcere, surpriză, simțire. Ea trebuie descoperită și reinventată într-un proces liber de orice imixtiune dinafară". El oficiază ca un poet, asimilîndu-și neegoist creația celuilalt, nefăcînd distincție între produsul său și al celuilalt, subînțelegînd Poezia ca un
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
Dabija, o excelentă farsă fantezistă (scrisă splendid), construită gradat pe un artificiu metaforic în genul unei mici povestiri a lui Marquez din volumul Douăsprezece povestiri călătoare, citim că ar fi o „nesocotire a specificului, a particularului, șcareț conduce la o autarhie a generalului, reducând indivizii la instincte, la serie, absorbându-i într-un haos primordial al energiilor iraționale. În lipsa cogito-ului și a alegerii individuale, neantul dă buzna în existență." În timp ce despre Un tramvai numit dorință de Adrian Drăgan, o povestire buzzatiană 100
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
epocii și a locului; a fost un antihitlerist ingenios; a simpatizat fascismul mussolinian și pe revoluționarii spanioli (fie ei de stînga, ca Francesco Macia, sau de dreapta, ca Franco); a fost un antieuropean rece și, complementar, un adept înflăcărat al autarhiei României. Democrația. Măcar din 1931, Sebastian scrie constant despre criza democrației și despre complementara necesitate a "revoluției sociale"; Nae Ionescu vorbea despre "revoluție națională", iar ucenicul, ocolind în mod prudent nuanța "națională", a vorbit doar despre revoluția "socială". El era
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]