148 matches
-
consumului în fiecare țară...Toate industriile naționale învechite au fost distruse sau sunt distruse zilnic... În locul vechilor dorințe, safisfăcute prin producția țării, găsim noi dorințe, care solicită, în vederea satisfacerii, produse din alte ținuturi, cu alte clime. În locul vechii izolări și autarhii locale și naționale avem legături în orice direcție, interdependență universală a națiunilor... Burghezia, prin îmbunătățirea rapidă a tuturor instrumentelor de producție, prin mijloacele de comunicare mult înlesnite atrage spre civilizație toate națiunile, chiar și pe cele mai sălbatice. Prețurile scăzute
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să provoace sau să garanteze deviații sau perversiuni politice redutabile." 333 Europa occidentală mizează pe instituțiile în construcție, în timp ce în centrul și în estul continentului marea miză este culturală, pe alocuri chiar opusă instituțiilor statale, cu riscul "închiderii într-o autarhie mentală tradusă adesea prin miturile favorite ale regiunii": martiriul, fortăreața asediată, suferința celui bun, care toate conduc la xenofobie și încastrarea într-un ghetou cultural pentru care cosmopolitismul are doar valențe peiorative (miturile zonei, ale popoarelor-națiuni, sunt racordate la cele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o urmă foarte prestigioasă, A. E. Baconsky ezită a face un atare pas decisiv. Călătoriile pe care le-a întreprins în Vest se soldează cu o decepție provocată în speță de ceea ce socotea a fi "xenofobismul francez", "suficiența culturală", "penibila autarhie spirituală" a hexagonului. Însingurat, de bună seamă vulnerat prin neputința realizării visului său de glorie transnațional, se lamentează astfel oaspetelui său dintr-o îndepărtată provincie, în termeni ce n-ar fi displăcut regimului ceaușist, tot mai atras de naționalism, dacă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
epocii și a locului; a fost un antihitlerist ingenios; a simpatizat fascismul mussolinian și pe revoluționarii spanioli (fie ei de stînga, ca Francesco Macia, sau de dreapta, ca Franco); a fost un antieuropean rece și, complementar, un adept înflăcărat al autarhiei României. Democrația. Măcar din 1931, Sebastian scrie constant despre criza democrației și despre complementara necesitate a "revoluției sociale"; Nae Ionescu vorbea despre "revoluție națională", iar ucenicul, ocolind în mod prudent nuanța "națională", a vorbit doar despre revoluția "socială". El era
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lor "lăudabil". Constatarea - rece și fără regrete - a decesului Europei și a valorilor ei (identică cu diagnoza lui Nae Ionescu: Ideea europeană a murit") se completează la Sebastian în mod natural cu tema, de origine sută la sută năistă, a autarhiei României. Propunerea naeionesciană de decuplare a României de la Europa a avut în Sebastian, așa cum am mai arătat, un suporter tenace. În comentariile sale politice, acesta a pledat, pe toate tonurile cu putință, pentru "dreptul să ne întoarcem acasă", "să ne
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
în postură simbolică de descălecător și întemeietor de țară). Fotografia este color, fapt rar în epocă, ce marchează, de asemenea, importanța ieșită din comun pe care ziarul o acordă evenimentului. Pe coloana întîi se află editorialul lui Nae Ionescu, intitulat Autarhia regională a... țărilor Agricole. Sub fotografie, două citate din Carol al II-lea, unul la stînga, altul la dreapta, și un salut al redacției (paginat centrat). Iar ultima coloană, a șaptea, a ziarului, de sus pînă jos, avînd exact aceeași
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
că ș...ț noi va trebui să ne închidem în granițele noastre proprii, organizînd rezistența pe baze de politică autarhică". Apoi, el îl ia la rost pe Virgil Madgearu, care, preluîndu-i ideea, i-a "schilodit-o" în aceea, inacceptabilă, de "autarhie regională". Pe cealaltă parte a paginii, Sebastian scrie despre fel de fel de mondenități europene realizate în stilul începutului de secol, bun pretext pentru a conchide, în registru grațios-estetic, că e cazul să tragem obloanele țării, să ne închidem în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
cu grindină, furtună și fulgere, tu tragi obloanele ferestrelor, încui ușile și rămîi să meditezi la zilele cu soare din trecut!" Cu alte cuvinte, cei doi, într-o simbioză deplină, picură în urechile regelui, pe două stiluri, o idee unică: autarhia. Sîntem în iunie 1933, cînd Nae Ionescu mai era în grațiile camarilei, avînd acces în casa Elenei Lupescu, unde regele ținea cu el sfat de taină, iar Cuvîntul mai era socotit, cum ne spune Armand Călinescu într-o însemnare din
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
bogată în resurse. Relația a fost oficializată în 1949 prin formarea Consiliului pentru Asistență Economică Reciprocă (CAER), adesea cunoscut sub numele de COMECON. Comerțul putea avea loc prin schimbul în natură sau plata în ruble transferabile, într-un sistem al "autarhiei de bloc" (vezi Lavigne, 1995: cap.5). Teoretic, o agenție centrală de comerț ar fi putut să împartă avuția prin transferul de resurse de la un regim comunist mai prosper la altele mai sărace, dar acest lucru nu s-a petrecut
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
moment duhul românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din a doua generație marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trăind într-un "gol istoric" și într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Omul concret se dovedește a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui, dar în același timp ea păstrează conștiința sa matură de mamă. Dumnezeu cel în Sine, mai presus de timp, Se întâlnește cu creaturile temporale prin energiile Sale"18. Părintele Stăniloae dă răspuns anticipat postmodernilor și tuturor filosofiilor care proclamă autarhia lumii, dintr-o perspectivă pe care e mai lesne s-o califici transmodernă. Așadar, la întrebarea dacă n-avem de ales decât între modernism și postmodernism, e posibil un al treilea răspuns: ni se deschide înainte calea transmodernității. Între deism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine "zeiască", ci e creatură din nimic, iar din această perspectivă întreaga demonstrație a lui Foucault și a filosofilor diferenței ar putea avea deplină legitimitate, căci omul e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cu mult mai necesară, crede Riggs, nu este o despărțire de modernism, ci, dimpotrivă, concentrarea atenției spre efectele paramoderniste, în măsură să submineze și să distrugă cuceririle benefice ale modernizării. Consecințele negative paramoderniste s-ar datora tendințelor de autonomizare, până la autarhie, a celor trei elemente constitutive ale modernității: industrializarea, democrația, națiunea.( Teză susținută și de Alain Touraine). Altfel spus, ratarea unității lor dialogice. Orice tentativă de neglijare a uneia dintre părțile triadei duce la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs, prin recul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Touraine). Altfel spus, ratarea unității lor dialogice. Orice tentativă de neglijare a uneia dintre părțile triadei duce la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs, prin recul, fie autoritarism și dictatură, ca în Germania lui Hitler, fie autoritarism slab, anarhie și birocrație. Autarhia industrializării a produs demențiala cursă a perfecționării tehnicii militare, poluarea nimicitoare a mediului înconjurător. Cât privește autonomizarea națiunii, aceasta a dus la veleitățile imperiale generatoare de războaie mondiale și locale. Suntem cu toții familiarizați scrie Riggs cu multe simptome ale sindromului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferitele dimensiuni ale globalizării în funcție de procesul opus al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
referitoare la autonomia unei discipline, precum estetica sau la posibilitatea de raportare, metodologică, doctrinară, a teologiei la istoria formelor estetice. Relația dintre teologic și estetic, riguros definită de domnul Mihail Diaconescu, în cadrul demersului său analitic, rupe ab initio ideea pretinsei autarhii a esteticului și artei, mai ales că valorile exprimate de estetic nu pot fi conceptualizate decât în măsura în care sunt suținute și relevate de ipostazele încorporării lor. Cu alte cuvinte, toate aceste ipostaze ale artei ființează ca modalitate sui generis de comunicare
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Walessa orientează mișcarea sindicală spre orizonturi democratice, în Cehoslovacia Vaclav Havel și Carta 77 militează pentru recunoașterea Drepturilor Omului, în Uniunea Sovietică mult timp înainte, scriitorii Boris Pastenak și Al. Soljenițîn au dezvăluit consecințele dezastruase ale sistemului concentrațional și ale autarhiei proletare. În România, după 1944 se instalase sistemul social politic după modelul existent în Uniunea Sovietică cu accepțiunea Puterilor Aliate victorioase în cel de al doilea război. Discriminarea socială a înlăturat brutal o bună parte a intelectualității, din viața politică
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
fie că nu vor acești filozofi, România este totuși în Europa, este o țară europeană. și ea nu se poate izola, nu se poate sustrage interdependențelor lumii actuale, politice, economice, dar și spirituale. Iar acestea merg spre integrare, nu spre autarhie politică, economică și culturală. Este domeniul care ne preocupă acum, în această ordine de idei. Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în granițele noastre; o luare în considerare a realităților românești; o scădere provizorie a standardului de viață la nivelul acestei realități etc. etc. Aceste teze, ca să le numim astfel, sunt profund conservatoare, ca să nu spunem reacționare. Idealul era deci: izolare, autarhie, standard de viață scăzut etc. Deci... ceaușism! profund antieuropean, în special în sens politic, moral, dar și spiritual nu mai vorbim direct ostil civilizației și moravurilor europene, deși a scris o carte întreagă despre Modelul cultural european, recent publicată în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nivelul acestor realități și așezarea temeiurilor unui stat țărănesc de structură țărănească, singura formă în care noi putem cu adevărat trăi după indicațiile firii noastre și singura care poate îngădui o adevărată și Cultura europeană cultura de centru. Izolaționism, anti-occidentalism, autarhie, subdezvoltare, țărănism (deci nu burghezie, clase mijlocii, industrie etc.), rasism, nimic nu lipsește (articol din 1932). Numeroase pasaje condamnă fără apel și formele arbitrare, formele importate, toată falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani încoace. Or, tocmai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un mod mai general, de economie comunistă va fi aplicat cu mai mare sau mai mică intensitate, potrivit momentului, în democrațiile populare*, apoi în China* lui Mao* sau în Coreea de Nord* - cu excepția Cambodgiei unde khmerii roșii* mizează pe un fel de autarhie rurală. Economia URSS se bazează pe preeminența Gosplanului având în vârful ei Comisia Centrală a Planului căreia, cu unele mici diferențe, îi sunt subordonate ministerele responsabile de industria grea și de cea ușoară. Organizarea schimburilor externe depinde de o centrală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ordinea lucrurilor, de care societatea fusese deposedată, și ordinea umană, o ruptură care a fost calificată drept semn al modernității 65. Criza de structură a comunismului nu s-a datorat rarității lucrurilor pe care acesta le produsese ori rigidității și autarhiei modelului de organizare a procesului de producție, ci faptului că lucrurile erau produse în exteriorul ordinii individuale, într-o așezare diferită de cea ocupată de instanțele de recunoaștere ale autonomiei și ale identității subiectului. În consecință, comunismul a generat o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și protocronismul, ar duce, în absența rațiunii, a inteligenței critice, la "reducționisme" primejdioase de felul "șovinismului și a egoismului imperial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]