27,664 matches
-
era periculos, "mistic" etc. E foarte curioasă această întîlnire neașteptată între ateismul militant de dinainte de 1989 și ateismul luminat care se practică azi. Firește, fiecare e liber, mai mult, aș spune chiar că e obligat să aibă cu Dumnezeu relația autentică pe care o poate avea, fie ea de respingere sau de asumare. Dar ideea că cineva care invocă numele lui Dumnezeu, care-l introduce în discurs, care-l ia în considerare ca ipoteză măcar e cineva defect, mi se pare
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
și vie, așa cum ar fi avut toate condițiile să fie. Această absență îndelungată din orizontul nostru real este nu numai una inacceptabilă, ci și una paradoxală în mod evident și chiar oarecum misterioasă. De departe cel mai important și mai autentic pictor de origine română care s-a impus și s-a consacrat în mișcarea suprarealismului european, bucurîndu-se de o notorietate similară cu aceea a lui Brâncuși, Victor Brauner nu a oferit nici un motiv rezonabil, fie el obiectiv sau conjunctural, de
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
ceea ce numai Dumnezeu e în stare. Cu claritate - "care este politețea filosofului" - Ortega y Gasset subliniază că "problema cea mai gravă a prezentului e omul și mulțimea", "problema formidabilei dualități pe care o reprezintă individul și colectivitatea". Mulțimea este nimeni. Autentică nu poate fi decât viața individuală; viața mulțimii, a societății, "viața colectivă care nu i se întâmplă nimănui determinat, de care nu e răspunzător nimeni" se scurge depersonalizată, mecanicizată. "Mulțimea, societatea, tinde tot mai mult să-i strivească pe indivizi
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
revizui clișeele și, implicit, pentru a valida o sumă de adevăruri (ale căror negative sînt acceptate necritic, pe o scară largă), prin intermediul paradoxului. Grație unei astfel de purtări bizare, care înfruntă deșertăciunea unei pseudoînțelepciuni reduse la automatisme, se regenerează înțelepciunea autentică, izvorîtă din misterul ființei ("Cine e nebun în fața lumii, e un înțelept în fața lui Dumnezeu", spune apostolul Pavel). O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
motivațiile bunelor relații dintre patriarhul Iustinian Marina și Gheorghiu-Dej (cel dintîi îl adăpostise pe viitorul dictator în modesta sa parohie din județul Galați, spune Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă de formele
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
voia întîmplării. Văd, a cîta oară, Lola Blau și de fiecare dată pățesc la fel: îmi spun, șoptit, "astă seară, această Lola Blau a fost excepțională". Maia Morgenstern și-a ferit acest rol de manierisme, șabloane, de impurități. Totul este autentic, adevărat, tangibil. Povestea Lolei Blau spusă de Maia Morgenstern face să vuiască Atena. Spectatorii se înmulțesc văzînd cu ochii, sala devine neîncăpătoare (deși demarajul n-a fost simplu), iar cele paisprezece reprezentații (jucate cu o singură zi de pauză) se
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
pe de o parte, "operele" comandate, realizate de creatorii care au acceptat să se prostitueze artistic, și, pe de altă parte, prozele și piesele "cu aluzii". Ceea ce nu înseamnă, mă grăbesc să precizez, că nu au existat și opere artistice autentice, dar, vai, atît de puține. După revoluție ne-am trezit confruntați cu alte tipuri de înlocuitori de cultură, diabolic diversificate. Pseudoliteratura de tip Danielle Steele/ Sandra Brown a invadat librăriile; curiozitatea firească pentru fostele subiecte tabu a dus la apariția
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
doar în cîteva țări occidentale, deci noi stăm bine! Dacă situația este aceea descrisă, pe scurt, mai sus, și dacă tot există un Minister al Culturii, atunci este firesc să ne întrebăm ce face această instituție pentru a încuraja arta autentică și pentru a descuraja înlocuitorii acesteia. Răspunsul este: zero barat. O!, desigur, există programe, comisii, funcționari, buget, fonduri, bune intenții. Dar rezultatul general rămîne cum am stabilit: zero barat. Scuza noastră cea de toate zilele - insuficiența banilor - este un voal
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
dramaturgiei muzicale, precum și, desigur, pe harul unei voci cu care s-a născut și asupra căreia lucrează în continuare drept condiție a igienei profesionale. Cu decenii în urmă, în timpul studiilor de la Liceul de Muzică "George Enescu", uimea asistența prin felul autentic în care declama ariile baroce de operă ale începutului de secol XVIII, așa-numitele "arii antice". Prospețimea glasului, personalitatea sesizabilă a acestuia, erau pe atunci ocrotite prin grija pedagogică a tenorului Ion Fălculete, primul mare - l-aș numi - fan al
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
redresa? Vă rog să-mi dați un exemplu de ceva îmbucurător! - Eu nu sunt o natură sceptică. Dimpotrivă, simt nevoia să mă agăț de partea însorită a îndoielilor, cum se zice într-un vers celebru. Pentru a fi un sceptic autentic, îți trebuie o tărie care mie îmi lipsește. Altceva pot admite: că, practic, cam toate certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli, ca niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
și chiar asasinate. Ar mai fi, probabil, și câțiva intelectuali abulici, care cred - nici ei nu știu de ce - în valorile democrației și ale occidentalismului. Dar, după cum merg lucrurile, vor fi primii sacrificați de mișcările imprevizible ale roții istoriei. Lista doritorilor autentici de „europenitate" se cam oprește aici. Tinerii înțeleg prin Europa mai ales Canada, Australia ori America. De îndată ce se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc - eheu, fugaces! - la „brațele de muncă", ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalți, eternii
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astalaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
exprimării anilor '50, scrisul lui Dimitrie Stelaru mustește de literatura adevărată scăpând din chinga ideologiei. Și pentru a convinge ce distanță se întinde într-o proză de tipul Noaptea învinsă într-o gândire constrânsă în tiparele luptei ideologice și trăirea autentică, nepervertită a omului, citează analiza pregătirii confruntării omului cu puhoaiele, zbaterea pentru viață fiind concepută ca adevărat poem în proză, cu treceri neașteptate între regimuri sufletești, simplu, direct, dur și abrupt, între sacadare, fluență, reținere și elan. De aceea, atât
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
poet de mai puțin de douăzeci de ani, devine servitorul exaltat al regimului stalinist. Am fost îngrozit când criticii, făcând totuși elogiul cărții mele, au văzut în erou, un fals poet, chiar un ticălos. Pentru mine, Jaromil era un poet autentic, un suflet inocent; fără de asta n-aș fi acordat romanului nici un interes. Oare eu sunt vinovat de neînțelegere: M-am exprimat rău? Nu cred. Să fii un poet adevărat și să aderi în același timp (ca Jaromil sau Maiakovski) la
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
la cale nunta altor două adunături de cârpe, ce nu se deosebesc cu absolut nimic înde ele, în cel mai bun caz aducând a chipuri umane doar prin platele și tâmpele lor tigve. În timpul jocului, aceste cârpe sunt oameni vii, autentici, dotați cu inimă, frământați de pasiuni. De aici și accepția limbajului drept un joc cu păpușile, în care, din flendurile sunetelor, sunt înjghebate jucării pentru toate situațiile posibile în viața lumii. Oamenii care vorbesc aceeași limbă sunt participanți la acest
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale și nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
sfîrșit împotriva a ceva sau a cuiva. Vînzoleala sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă, înainte și după moartea Margaretei, creează o imagine susținută și de ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice. Scenograful Vittorio Holtier nu numai că împarte spații și fixează trasee pentru drumurile și du-te-vino-ul personajelor, dar, suspendate așa cum stau, pe orizontală sau pe verticală, cu desenele și culorile lor inconfundabile, ne amintesc mereu, și vizual, în ce zonă ne
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În Prejudecăți și judecăți, Ion Ianoși întocmește o autentică antologie a temelor preferate - unele de-o viață, altele cu deosebire în ultimii ani: gesticulația emfatică și anticomunismul analfabet al postdecembrismului, raporturile istorice ale evreilor cu comunismul, destinele "în paralel" ale lui Nietzsche și Marx, evaluarea critică a celui din
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o asemenea mișcare interioară, de o dialectică exersată, autorul își apropie actualitatea într-un mod mult mai real și mai autentic decât majoritatea celor care se instituie oficial drept actori și acționari ai ei - obținând, pe de altă parte, o deschidere maximă către interesele sale teoretice. Fiind, la modul cât se poate de evident și de detașat, un erudit, format, în
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
contează cinstea atunci când ea e pusă în slujba necinstei? se va spune. Contează, în măsura în care achiți prețul." (p. 109). Microromanul de 20 de pagini intitulat Addenda, care instrumentează cu două cazuri concrete - donquijotești - cel de-al doilea eseu are, de altfel, autentice virtuți literare. Ulterior, tonul autorului va deveni preponderent teoretic - precum în eseul Nietzsche și Marx, în finalul căruia își motivează interesul pentru cei doi autori �recuperați" și maltratați ideologic de către național-socialiști, respectiv de către comuniști - precum și resorturile personale ale demersului său
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
că am găsit un om de mare omenie, și bună credință, pe Gheorghe Petrache "Petrăchiță" (pentru mine), primarul din Păulești, sat Găgeni, care, laolaltă cu Tănțica, nevastă-sa, ne-a ajutat enorm. Pe mine și pe bulgăroaica de Pencke, soție autentică și cu vechime în muncă, să ne oploșim în sătucul de sub poalele Cocoșăștilor. Iar astăzi am iarăși, la scară mai redusă, livadă, vie și grădină plus, asta-i de la mine înțeles, casă. Unde vin de mă caută aceiași prieteni scriitori
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
stins din viață.) - Credeți că scriitorul român mai are vreun anume rost în societatea de azi? - Cum să n-aibă?... Nu este acum implementat și în politică! Numai așa se va procopsi cu documente umane din cele mai vii și autentice. Fără de care un scriitor nu-și are rostul. - Aveți insomnii pentru cărțile pe care nu le-ați scris? - Bineînțeles că am. Mă refer la insomnii. Însă nu din pricina cărților pe care n-am apucat să le scriu, ci din cauza dispariției
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
roua și bruma tufănelelor noastre", scria Cezar Petrescu prin anii '30, cu înverșunare metaforică împotriva "transplanturilor" artificiale ce ar fi pus literatura română în imposibilitatea de "a lega vreun rod". Fără rădăcini în pămîntul natal, răsucit după cum bate moda occidentului, autenticul românesc ar fi supus, fatalmente, desfigurării. Vizibilă cu ochiul liber, poziția "antimodernistă" a lui Cezar Petrescu (născut la 1 decembrie 1892) nu-i poate asigura certificatul de bună orientare artistică din partea criticilor cu autoritate ai vremii. Chiar de la debut sînt
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
care nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba mai mult: nici nu putea fi - dar și ca dătătoare de temeiuri (lăuntrice) pentru tot ceea ce, din acel start încoace, era susceptibil de a se desfășura în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
profesionist care a intuit perfect cum trebuie scrisă o astfel de carte, a găsit tonul exact, s-a ferit de stridențe și a construit cu migală probabil cel mai reușit portret al acestui misterios scriitor. Știm cât de puține documente autentice a reținut istoria literară; în afara unor scrisori, doar câteva zeci de pagini de jurnal și acelea transcrise fragmentar și preferențial de Șerban Cioculescu și Perpessicius. S-a tot spus că profilul uman destul de incert a scriitorului se înscrie perfect în
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]