318 matches
-
aristipean, și bucuria creștină, creștin, epicurian, și filosofia antică, și hrana, îi împacă pe Platon și pe Epicur, și Lucrețiu, și muzica, și Platon, platonician, traducător, Montaigne accidentul său de călărie, și adevărul, antiidealist, și antropologia, și Aristip, și Aristotel, autoanaliza, autobiografia, și banii, și Biserica, și boala, și La Boătie, și Pierre de Brach, catolicism moderat, și cărțile, și Charron, conservator, și Constantin, și Copernic, creștin, și cuplul ataraxic, și cuvântul, și deismul, și Democrit, care dictează, și Diogene din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Stropi de soare), A. Steuerman-Rodion (Spini) și regina Maria (Visătorii de vise). Poziția critică, oarecum insolită în epocă, a lui E. Lovinescu este urmărită cu atenție și devine obiectul unor analize negativiste, doar în parte susținute prin argumentație: C.D.B., Note. Autoanaliza d-lui Lovinescu, V., Constatări și rețetă ș.a. Cu alte însemnări sau recenzii sunt prezenți B. Lăzăreanu, Petre Locusteanu, Alexis Nour, autor și al unor comentarii de politică externă, Richard Santa și Verardy (probabil un pseudonim). Se discută, cu observații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
datele rezultate din interviurile în profunzime. A făcut observație directă și discuții informale, analiza de continut a documentelor sociale (compuneri libere ale subiecților și lucrări beletristiceă. A apelat deopotrivă la metode cantitative și calitative, la explicație și la înțelegerea prin autoanaliza. A rezultat o carte brianta, premiată de Secția de sociologie a emoțiilor din cadrul Asociației Americane de Sociologie: Misery and Company: Sympathy în Everyday Life (1997Ă, elogios prezentată în revistele de specialitate. Profesorul John M. Johnson (2001, 47Ă - unul dintre recenzenții
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
observa că prima accepțiune a teoriei autenticității ca sinceritate absolută se remarcă prin câteva caracteristici evidente. O primă caracteristică ar fi aceea a răspândirii tot mai mult în literatură a investigației autobiografice în adâncime, a scrutării ființei morale a scriitorului (autoanaliza) în zonele sale ascunse, profunde, ireductibile. O altă trăsătură ar fi apariția tot mai insistentă a conștiinței unicității. Scriitorii încep să descopere emoția și voluptatea singularității morale. În acest sens, în necrologul la moartea lui Eminescu, Hasdeu afirma că numai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Dali și ,,corpul-vid" al lui Blecher: Dubla natură a corpului-cavernă temniță a interiorității, unde eul se află înlănțuit, dar și spațiu al libertății absolute, dobândite prin intermediul experienței vizionare, e la primul, introspecția psihologică, înlocuită de un alt fel de autoanaliză, ce vizează dimensiunea anatomică, fiziologică a propriei ființe, la al doilea, cerebralitatea e de asemenea anulată, iar atenția privitorului îndreptată spre abisul visceral, realitate ultimă, unică certitudine, căci la nivelul organicului și al senzorialului ființa trăiește adevărata experiență analitică 363
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe nu e întru nimic inferior personajelor Virginiei Woolf în privința capacității de autoanaliză. Între el și Clarissa Dalloway, de pildă, există similitudini frapante în tehnicile memorării și în analiza a ceea ce „fluxul memoriei” aduce la suprafață: Mintea îmi rătăci printre valuri de false amintiri, în care păream să fac la nesfârșit același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce reguli se poate discuta în celelalte trei științe"104. Aceasta leagă logica de știință, și de modalitatea de a opera a acestora, și cum știință este forma de reflexie a raționalității asupra naturii modul de a o urmări însemnă autoanaliză a rațiunii. În aceeași direcție se dezvoltă și atitudinea față de logică în cadrul filosofiei arabe. Avicenna consideră că logica nu este o știință despre existență, ci una a intențiilor secunde: "Obiectul logicii era constituit, după cum se știe, de conceptele secunde, care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Acest tip de instrument aduce cunoștințe care îndeplinesc două dintre regulile fundamentale dezvoltate de Descartes: cunoștințele sunt simple, clare și precise. În acest context putem vorbi despre o formă de apriorism cartezian. Cunoștințele acestea simple sunt un dat și prin autoanaliză putem ajunge la ele. Ele nu sunt construite pe baza simțurilor sau ale unei rațiuni de ordin deductiv. Care sunt aceste noțiuni intuite? În primul rând intuițiile existențiale simple: eu sunt, cogito-ul există, există și o realitate dincolo de mine. În
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Aflăm că rușinea și vinovăția sunt două sentimente distincte: rușinea apare ca urmare a dezaprobării de către ceilalți, pe când vinovăția e efectul judecării de către noi Înșine. Oamenii trăiesc sentimentul rușinii numai atunci când sunt descoperiți În defect. Și nu Încearcă, adesea, o autoanaliză critică dacă nu au fost divulgați. teoretic, În cazul rușinii, focalizarea este pe sine: aceasta se divizează, dezolarea e puternică, experiența te apasă intens, ai sentimentul devalorizării globale, Încerci o dorință acerbă de a te ascunde, de a evada și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
minute * Fiecare elev notează pe o foaie o idee pentru fiecare din următoarele teme: ce am crezut despre mască ce am aflat despre mască ce aș mai vrea să știu. Reflecția didactică Aceasta ultimă oră oferă elevilor un prilej de autoanaliză în raport cu problema discutată și de conștientizare a rolului pe care masca îl are în viața individului. Ea oferă soluții de moment, nu de durată, pentru că, în cele din urmă, orice mască "cade". ANEXE I. Primul fragment ales urmărește reacția unor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
experiențe“. Nivelul de conștientizare se poate schimba, dar are nevoie de timp și de inputuri energetice puternice ca să „destabilizeze“ vechiul echilibru psihic și să instaleze un nou nivel de conștientizare. De exemplu, exercițiile yoga sau rugăciunea sau pur și simplu autoanaliza pot face asta. Cultura și civilizația românească au avut, până la începutul secolului XX, la bază, teorii religioase, umaniste și beletristice bine fondate, înrădăcinate într-o comuniune unitar armonioasă : Om Natură, Om - Dumnezeu. Credințele au fost viciate de către speculațiile comunisto bolșevice
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
beneficii credeți că veți obține în urma acestui program de antrenare?”, cei mai mulți declarau că speră să achiziționeze cunoștințe sistematice, să afle despre probleme similare, soluțiile lor, dar plasau pe ultimul loc sau chiar ignorau elementele referitoare la achiziția de noi abilități, autoanaliză și dezvoltare personală. În ceea ce-i privește pe subordonați, situația este diferită, deoarece, în timp ce la interviul inițial ofereau răspunsuri generale de tipul „să învățăm cât mai multe...”, la evaluarea finală ei consideră important faptul că au avut posibilitatea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de analize și adaptări ale unor concepte psihologice, lăsând impresia chiar din titlul lucrării (Psihoterapia ortodoxă) că recunoaște meritele psihologiei, afirmațiile sale sunt categorice: „În zilele noastre, mulți oameni își închipuie că se poate ajunge la cunoașterea de sine prin autoanaliză și psihanaliză. Aceasta este însă o amăgire care ar duce la consecințe dezastruoase. Este foarte probabil ca acela care se analizează pe sine să ajungă la schizofrenie”, deoarece numai metoda ascezei, cu procedeele ei (paza minții, purificarea ei, pocăința, rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai greu de învățat deoarece în cadrul ei, influența reciprocă dintre psiholog și subiect este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcție de situație alegându-se: o Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă și aceeași ordine pentru toți subiecții; o Convorbirea semistandardizată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
material extrem de bogat, precum și prelucrarea rapidă, mai ales când există răspunsuri precodificate la întrebări. Dezavantaje: Este posibilă apariția unor deformări subiective atât din partea experimentatorului, cât și a subiecților mai ales că această metodă se bazează pe capacitatea de autocunoaștere și autoanaliză. Este, de asemenea, posibil ca subiecții, chiar bine intenționați să furnizeze informații iluzorii, neadecvate în raport cu fenomenul investigat. METODA BIOGRAFICĂ (ANAMNEZA) Această metodă contribuie alături de alte metode la stabilirea profilului personalității subiectului, dar și la explicarea comportamentului actual al acestuia. Metoda
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
p. 76)". [Acest principiu se sprijină pe ideea că respondentul este] "expertul proceselor de gîndire care l-au condus la emiterea răspunsurilor sale. Se evită astfel dificultățile interpretative bine cunoscute ale unei analize de conținut efectuate de un terț [...]. Această "autoanaliză" este efectuată a posteriori: subiectul asociază mai întîi, apoi revine asupra producției sale pentru a identifica, în felul său, regulile generatoare." Ibid. În faza de "justificare", subiecții sînt stimulați să spună de ce au exprimat cei trei termeni gîndindu-se la cuvîntul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de inspirație în împrejurările stricte ale propriei existențe, în experiența directă de viață, și exploatează din plin avantajele condiției sale de călător, de "străin" rătăcind fără țel prin lume7. Voit sau nu, contactul cu oameni și locuri exotice îndeamnă la autoanaliză, favorizând totodată o mai bună cunoaștere de sine. Ca atare, scos din habitatul obișnuit și confruntat cu experiențe inedite, sedentarul moldovean își descoperă un suflet de artist și, asemeni predecesorilor săi din secolul al XIX-lea, ține să-și noteze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai pur mod melodramatic, Goethe atribuia "purificarea" personajelor înseși, vindecate moral prin binemeritata pedepsire a vinovaților. 51 Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult al cunoașterii cu ambiguitatea sexuală ca nucleu al mitului decadent" (vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se apropie vertiginos de o pantă existențială abruptă, terminată absurd cu o moarte ce șterge într-o secundă ceea ce am făcut timp de 1000 de ani (Bossuet) și ucide fără vreun fel de înțelegere toate speranțele unei omeniri în plină autoanaliză. Când uităm de noi, uităm de lume și, când uităm de lume, uităm că facem parte din ea. Și, ca să faci parte din ea, e nevoie de iubire. Nu știu cât de des observă ființa umană că iubirea e singurul factor care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
celor ce ies din tiparul social. Cei ce cultivă originalitatea și au o accentuată înclinație spre unicitate procedează tot prin raportarea la ceilalți. Elementul deliberativ este și mai prezent ca resort al atitudinilor în procesul mai larg de reflexivitate și autoanaliză, neglijat de psihologii sociali și evidențiat mai mult de filosofi și sociologi. În cadrul psihologiei sociale, el se găsește într-o formă primară în teoria autopercepției, formulată de D. Bem (1967). Teoria nu se referă la formarea propriu-zisă a atitudinilor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ipostază destul de subtilă a neobehaviorismului, care spune în esență următorul lucru: așa cum noi deducem atitudinile altora din manifestările comportamentale ale acestora (mimică, gesturi, cuvinte, acțiuni), tot la fel conceptualizăm ce atitudini avem noi prin percepția propriului comportament. Apare evident că autoanaliza și reflecția sinelui sunt mult mai mult: nu e vorba doar de a ne defini atitudinile personale prin constatări asupra a ceea ce facem, ci de a ni le analiza critic și de a elabora noi poziții și puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de aici, un alt spectru atitudinal. Deja, din cele de mai sus se conturează ideea că diferitele surse și mecanisme ale achizițiilor evaluative sunt legate strâns între ele, interferează și uneori se includ. Astfel, compararea socială presupune învățarea cognitiv-complexă și autoanaliza. E important apoi de reținut că formarea atitudinilor este intim asociată cu procesul de schimbare a acestora, și deci nu poate fi deplin înțeleasă fără un cadru conceptual ce cuprinde persuasiunea, credibilul, sugestibilitatea, influența socială, raporturile intergrupale și multe altele
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
extrem de prețioasă a unor "forme de înțelegere"633 alternative cu ajutorul cărora ne putem raporta la discurs. Prin urmare, "până când diferențele în evaluare vor putea fi identificate ca diferențe de perspectivă, nu există temei pentru o discuție comună, nici motivare pentru autoanaliză"634. Iată, deci, îndemnul clar al lui William Lewis pentru criticii retorici ai generațiilor viitoare: pentru a găsi temei pentru o abordare comună a problemelor de interes academic ce țin de sfera discursului și a comunicării umane, în general, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
vomă, leșin. Privește disperat cum îi cade părul, ceea ce stârnește dispreț până și unei slujnice. Ce-i mai rămâne este să se autodevoreze în introspecții devastatoare și să aștepte pogorârea inspirației! Ai zice că tocmai această predispoziție spre măcinare în autoanalize interminabile ar fi cauza grozavelor suferințe. Oare nu devine analiza de sine un viciu, mai ales atunci când prioritățile sunt altele? Sau poate este singura modalitate de a rămâne om când nici o circumstanță n-ar mai favoriza umanitatea din om? Vorbirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ca propria învățare să crească în eficiență? 5. Cum să învăț din propriile greșeli? 6. Ce fel de feedback îmi este util? De la cine trebuie să primesc acest feedback? 7. Învăț cel mai bine cândȚȚ. La început, o astfel de autoanaliză poate fi destul de greu de dus la capăt. Pe măsură ce cursantul se va obișnui cu procesul, se poate trece la un nivel superior, prin optimizarea acestor întrebări ori construcția unora noi chiar de către cursant. În fapt, concluziile desprinse de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]