249 matches
-
dar nu discutăm niciodată despre marea transformare aflată în centrul vieții noastre politice, economice și sociale" (p.16). Putem avea alegeri libere și corecte, iar cei aleși să fie rasiști, fundamentaliști, fasciști, extremiști în general, ceea ce poate duce la dictatură, autocrație sau teocrație. Ceea ce se întîmplă în Peru, Venezuela, Egipt, Uzbekistan, Ghana, Kazahstan, Nigeria și-n multe alte țări poartă numele de "democrație neliberală". Prin "democrație", occidentalii înțeleg "democrație liberală", adică un sistem caracterizat nu doar prin alegeri libere, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că o nouă ordine mondială trebuie să apară, iar Robert Kagan, consilier al lui McCain și promotor al proiectului privind Liga democrațiilor, declara că în locul victoriei totale a capitalismului liberal, prezisă de Fukuyama, asistăm la o întoarcere în forță a autocrațiilor (în The Return of History and the End of the Dreams, Atlantic Books, 2008). Vom avea deci o nouă "nouă ordine mondială", cu noi puteri globale (China, India, Brazilia, Rusia), cu noi țări dezvoltate (Africa de Sud, Venezuela, Indonezia, Arabia Saudită, Turcia, Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care facilitează comerțul internațional, să stabilizeze economia globală, să asaneze mediul și, desigur, să plătească nota pentru toate acestea. Majoritatea liderilor politici înțeleg faptul că, chiar dacă America folosește forța uneori, variantele-alternativă sunt mai rele. Ar fi mai bun leadership-ul unor autocrații ca Rusia sau China? Nu. Iar Europa, fără o politică externă comună și fără o armată, pare incapabilă în fața unei asemenea sarcini, deși principiile sale sunt mai mult decît generoase. Dacă America nu se întoarce schimbată, fără nazuri și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
reprezentat un sfîrșit de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic corupt și birocratic, parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sin-dicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate pentru a salva aparențele, sunt părți ale scenariului. Pe termen lung, această pseudodemocrație poate fi chiar mai periculoasă decît o autocrație declarată, mai perversă în tot cazul. Sătui de democrația de tip Elțîn, rușii și-au dorit o mînă de fier care să pună ordine în țară și să le majoreze veniturile. Iar P.I.B.-ul a crescut de la 200 de miliarde
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sector sunt slabe și infrastructura precară. Intervenția masivă a statului în economie, prin marile concerne de stat și marii oligarhi, este mai curînd o sursă de neliniște și de contrapro-ductivitate decît de necesară modernizare. Avem de-a face cu o autocrație. Apoi, țara are mari probleme demografice. Populația sa scade an de an, iar tendința pare una durabilă. Dacă astăzi sunt 143 milioane de locuitori, în 2025 vor mai rămîne 128 milioane, iar în 2050 108 milioane, pe locul 40 în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și de orice șef recunoscut aici pe pămînt, noua stîngă franceză a început cu sabotajele: betoane așezate pe calea ferată, tăierea telecomunicațiilor, virusarea calculatoarelor etc. Hugo Chavez deja a propus Washingtonului un nou model de societate, socialismul sud-american, în timp ce toate autocrațiile din Asia și Orientul Mijlociu exultă. La ora actuală nu se știe cine se simte mai bine: Fidel Castro sau capitalismul. S-a tot spus că nu avem alternativă la capitalism, că istoria s-a sfîrșit etc. Iată că istoria se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sau sancționate, diferențele de salarii între șefi și subalterni sunt foarte mari, comunicarea dintre superiori și inferiori are un caracter formal, stilul de conducere în instituții este autoritar și paternalist. Inegalitatea este statuată prin doctrinele economice (ierarhie, stratificare), politice (oligarhie, autocrație, schimbarea sistemului prin revoluție) și religioase (supunere, contemplare). În culturile în care distanța față de putere este mică, indivizii consideră ierarhia o structură care asigură buna funcționare a societății și au conștiința posibilității de a accede în poziții de putere prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sînt dezvoltate concepții foarte apropiate de cele ale marxiștilor legali care pun accentul, înainte de toate, pe analiza economică a marxismului, de unde numele de "Economiști" cu care au intrat în posteritate. Gîndirea Economiștilor, care lasă în grija burgheziei liberale lupta împotriva autocrației, se poate rezuma în felul următor: "A participa înseamnă a contribui la lupta economică și la activitatea opoziției liberale". Pentru detractorii lor, între care Lenin ocupă un loc de frunte, o asemenea poziție presupune negarea necesității unui partid politic revoluționar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
facilitează comerțul internațional, să stabilizeze economia globală, să asaneze mediul și, desigur, să plătească nota pentru toate acestea. Majoritatea liderilor politici înțeleg faptul că, chiar dacă America folosește forța uneori, variantele alternativă sunt mai rele. Ar fi mai bun leadership-ul unor autocrații ca Rusia sau China? Nu. Iar Europa, fără o politică externă comună și fără o armată, pare incapabilă în fața unei asemenea sarcini, deși principiile sale sunt mai mult decît generoase. Dacă America nu se întoarce schimbată, fără nazuri și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
monopol asupra economiei. Aceasta nu înseamnă însă că amprenta fascistă e total absentă din manifestarea radicalismului islamic, care rămîne un fenomen distinct. Printre asemănări regăsim dimensiunea paramilitară, cultul șefului carismatic, sentimentul de umilință și, în primul rînd, numeroasele dictaturi sau autocrații prezente în lumea musulmană, dintre care multe sunt prietene de ocazie ale Washingtonului, cum a fost și Saddam, cum au fost și talibanii (vezi cazurile fostelor republici sovietice Uzbekistan, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Kirghizia, dar și cele ale Pakistanului, Arabiei Saudite
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reprezentat un sfîrșit de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic, corupt și birocratic parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sindicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate pentru a salva aparențele, sunt părți ale scenariului. Pe termen lung, această pseudodemocrație poate fi chiar mai periculoasă decît o autocrație declarată, mai perversă în tot cazul. Sătui de democrația de tip Elțîn, rușii și-au dorit o mînă de fier care să pună ordine în țară și să le majoreze veniturile. Iar PIB-ul a crescut de la 200 de miliarde
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sector sunt slabe și infrastructura precară. Intervenția masivă a statului în economie, prin marile concerne de stat și marii oligarhi este mai curînd o sursă de neliniște și de contraproductivitate decît de necesară modernizare. Avem de-a face cu o autocrație. Apoi, țara are mari probleme demografice. Populația sa scade an de an, iar tendința pare una durabilă. Dacă astăzi sunt 143 milioane de locuitori, în 2025 vor mai rămîne 128 milioane, iar în 2050 108 milioane, pe locul 40 în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
întunecate (fără jumătate dintr-un picior înghițită, după o confruntare directă, de balena albă! și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile autocrații). Căpitanul privește marea (cu un concept al lui Gabriel Liiceanu) ca "limita de depășit" și, de aceea, arogant, îi sfidează pe cei care îl îndeamnă la un comportament rațional (între aceștia, Starbuck, secundul religios, cu rigorile eticii de quaker în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
puțină certitudine că în zonele superioare o neînțelegere persistentă divizează cele două puteri și oprește de patru ani orice progres național. Din orice cauză ar proveni acestei disensiuni, imperfecțiunea Convenției sau viciile legii electorale, ambițiile personale sau o tendință spre autocrație, parlamentarism excesiv sau conducere personală, spirit reacționar sau progresist, domnește anarhia, trebuie scăpat de ea cu orice preț. În acest scop, prințul convoacă Adunarea legislativă cu o lună înainte de vremea obișnuită. Sesiunea este deschisă pe 3/15 noiembrie; discursul tronului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
roșu, scandalizează mișcarea comunistă, asistăm la o resurgență, via Moscova, a sacrului bizantin la distanță de o mie de ani, adică o replică dată de era 1 sfârșitului erei 2. Anacronism ce explică reactivarea postúrilor ortodoxe, pre-artistice sau pre-umaniste, de către autocrația comunistă. Panoramic (a se vedea tabelul) Lunga traiectorie a imaginii indică o tendință de scădere a randamentului energetic. În termeni de mentalitate colectivă, secvența "idol" asigură tranziția de la magic la religios. Un lung parcurs în care apariția creștinismului, paradox pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
guvern democratic nu poate face față unei asemenea pretenții. Se pune problema dacă, în timp, un proces democratic va putea afecta mai puțin decît orice alternativă nedemocratică drepturile fundamentale și interesele cetățenilor săi. Fie și numai pentru că împiedică guvernarea unor autocrații abuzive, guvernările democratice îndeplinesc această cerință mai bine decît cele nedemocratice. Însă cetățenii democratici nu se pot mulțumi doar cu faptul că democrațiile sînt mult mai puțin tiranice decît regimurile nedemocratice. Nu putem justifica în mod rezonabil comiterea unui delict
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
punct de vedere cultural. Va fi necesar ca orice soluție să fie adaptată caracteristicilor fiecărei țări. Apendice C CU PRIVIRE LA NUMĂRAREA ȚĂRILOR DEMOCRATICE Cîte țări democratice există? Unde s-ar situa statul tău, pe o scară, să spunem, de la "democrație" la "autocrație"? Îmi imaginez că, deși puțini cititori ai acestei cărți vor simți că au nevoie de o numărătoare precisă, bazată pe informații reale, actualizată a țărilor democratice din lume, alți cititori ar putea foarte bine dori să găsească un răspuns la
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
disponibil pe următorul site pe Internet: http: //isere.colorado.edu/pub/datasets/ polity 3. Cele 157 de țări sînt înscrise pe o scară a democrației de 10 puncte (0 = jos, 10 = înalt) și pe o scară de 10 puncte a autocrației (0 = jos, 10 = înalt). Dintre acestea, unui număr de 65 de țări li s-au atribuit un scor de autocrație de 0 și de democrație de 8, 9 sau 10. Acest total este arătat în figura 1 din volumul de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe o scară a democrației de 10 puncte (0 = jos, 10 = înalt) și pe o scară de 10 puncte a autocrației (0 = jos, 10 = înalt). Dintre acestea, unui număr de 65 de țări li s-au atribuit un scor de autocrație de 0 și de democrație de 8, 9 sau 10. Acest total este arătat în figura 1 din volumul de față, pentru 1995. Cu toate acestea, deși am putea în mod rezonabil alege să numim toate aceste țări "democratice", am
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de ziare, voceadores, își continuă melopeea, mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au scos din țărână, în locul unde fac săpături, un șarpe de piatră sau un zeu cu picioarele zdrobite. taina lui Moctezuma Autocrații n-au voie să fie melancolici. Deoarece calitățile lor îi pot pierde mai sigur decât viciile lor. În palatul său din Tenochtitlan, Moctezuma studia zilnic, în amurg, la miezul nopții și în zori, semnele destinului pe cer. Când spaniolii au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar fi deloc înțelept, se-nțelege." "De ce crezi că sunt ținut în astfel de condiții, ca să nu pot vedea nimic?" Răspunsul îndepărtat veni imediat: "Sunt două posibilități: Prima - nu fac decât să fie precauți. A doua - structura lor este o autocrație. Într-o astfel de situație, persoanele cu o poziție mai joasă trebuie să se pună la adăpost de eventualele critici pe care le-ar suporta dacă și-ar asuma riscuri. Acea a treia voce suna autoritar poate că și individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]