378 matches
-
Comnen" și în primă fază s-au mai numit și "Împărat al romanilor", deoarece se credeau urmașii de drept ai împăraților bizantini, însă acest titlu a fost cedat împăratului de la Constantinopol, titlul celui din Trapezunt fiind înlocuit cu "Împărat și Autocrat peste tot Estul, peste Iberia (Caucaz, nu Spania) și peste provinciile Transmarine". Statul se mai numea și "Imperiul Comnenid", după dinastia care a domnit în Trapezunt. a fost într-o continuă competiție pentru supremație cu Imperiul de la Niceea, mai târziu
Imperiul din Trapezunt () [Corola-website/Science/308859_a_310188]
-
al epocii comuniste. Potrivit lui, acțiunea s-ar petrece într-„un univers fictiv, o Românie paralelă”. În studiul său intitulat „ Filmul surd în România mută” (Ed. Polirom, Iași, 2011), Cristian Tudor Popescu considera acest film ca fiind "„un adevărat omagiu adus autocratului comunist”", "„probabil cel mai intens omagiu adus în cinemaul românesc dictaturii comuniste unipersonale”". Jurnalistul făcea o paralelă între stilul de conducere dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu (căruia nimeni nu-i mai contrazicea "„vreo idee, oricât de aberantă”") și stilul de
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
în slujba lui. Împreună cu Jonas, torționarul participă la cină alături de Vodalus, unde consumă carnea moartei Thecla care, combinată cu o substanță străină, permite amintirilor femeii să trăiască în el. Primind misiunea de a duce un mesaj la Casa Absolută, reședința Autocratului, Severian și Jonas pornesc către nord. Pe drum sunt atacați de o creatură străină, de care scapă cu greu; un soldat care patrula prin apropiere este ucis de creatură, dar Severian îl readuce la viață cu ajutorul Ghearei. Cei doi sunt
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
culege din amintirile Theclei pe care le poartă cu el. Mergând pe culoarele Casei Absolute, Jonas trece printr-o oglindă și dispare, nu înainte de a promite că se va întoarce. Pierdut, Severian îl întâlnește în cele din urmă chiar pe Autocrat, căruia îi jură credință, fiindu-i arătată o poartă către alt univers. Ajungând în grădinile Casei Absolute, Severian se întâlnește cu Dorcas, Doctorul Talos și Baldanders, care se pregătesc să monteze din nou piesa jucată în Nessus în prima carte
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
Marea Ducesă Maria Nikolaevna a Rusiei ("Maria Nikolaevna Romanova"; , 26 iunie 1899 - 17 iulie 1918) a fost a treia fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). Asasinarea ei ca urmare a Revoluției din 1917 a dus la canonizarea de către Biserica Ortodoxă Rusă. Marea Ducesă s-a născut la
Maria Nicolaevna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/316001_a_317330]
-
Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a Rusiei ("Tatiana Nikolaevna Romanova") (), (10 iunie (S.N.) 1897 - 17 iulie 1918), a fost a doua fiică a a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). S-a născut la Peterhof, Sankt Petersburg. Tatiana a fost descrisă ca fiind înaltă și subțire, cu păr castaniu și ochi de
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
-lea. Motivul imediat pentru prăbușirea Imperiului Rus a fost criza produsă de înfrângerile militare din războiul împotriva Imperiului German și de dorința de încheiere a războiuluiîn rândul rușilor. Cauzele mai profunde rezidau în coliziunea între cel mai conservator și mai autocrat regim din Europa și cerințele poporului rus de modernizare socio-economică. Puterea țarului a fost transferată parlamentului rus, Duma, și Guvernului Provizoriu, de dreapta, dar a fost contestată de Sovietul de la Petrograd, ceea ce a dus la apariția unei puteri duale în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
distrugătoare pot deveni prilej pentru un mare pas înainte al omenirii. Sper că prin colaborarea sub conducerea dumneavoastră, din ruinele World Trade Center va răsări o nouă lume, binecuvântată prin virtuțile libertății, păcii, prosperității și armoniei." Considerat unul dintre puținii autocrați încă în viață, Abdullah este ținta a numeroase critici, în special din partea Human Rights Watch, care, la 24 ianuarie, 2007, îi trimite o scrisoare deschisă, solicitându-i încetarea persecuțiilor îndreptate asupra grupării religioase Ahmadiyya din Arabia Saudită. Alte două asemenea scrisori
Abdullah bin Abdulaziz al-Saud () [Corola-website/Science/319065_a_320394]
-
fiica unui legitimist ce luptase în armata lui Condee, cu care se împrietenise la Villeparisis: Eleonore de Trumilly. Dar dl. de Trumilly se opune, găsind opiniile scriitorului prea liberale, reproșându-i faptul că aprecia monarhia constituțională și nu regretase căderea autocratului Carol al X-lea. În luna august publică romanul La Peau de chagrin (Pielea de sagri), interesantă poveste fantastică în jurul căreia se oglindește întreaga viață a Parisului. Succesul obținut de prima carte literară semnată Honore de Balzac este enorm, situându
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
a luptat de mai multe ori cu bizantinii în timpul conducerii sale îndelungi (893-927). Cu puțin timp înainte de sfârșitul stăpânirii sale, granițele țării ajungeau la limitele nordice ale Atticei. Simeon I s-a numit pe sine „Împărat (țar) al bulgarilor și autocrat al grecilor”, un titlu recunoscut de papă, dar nerecunoscut de patriarhul ecumenic ortodox. A fost recunoscut ca „Împărat (țar) al bulgarilor” de către împăratul și patriarhul bizantin abia la sfârșitul domniei sale. Între 894 și 896, i-a învins pe bizantini și
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
31 mai 1557 - 16/17 ianuarie (SN) 1598) a fost ultimul Țar al Rusiei (1584-1598) din dinastia Rurik, fiu al Țarului Ivan cel Cumplit și al Țarinei Anastasia Romanovna. S-a născut la Moscova și a fost încoronat Țar și Autocrat al tuturor Rusiilor la Moscova, la 31 mai 1584. Fiind nesănătos și, potrivit unor rapoarte, handicapat intelectual, Feodor a fost conducător doar cu numele, puterea fiind în mâinile fratelui soției sale și ministrul său de încredere, Boris Godunov. Moartea fără
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
712 pagini. (Dicționarul Albatros). 5. În ziua de 18 noiembrie 1977, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, securitatea din România, ajutată de mercenari palestinieni, încearcă să o asasineze pe Monica Lovinescu în fața locuinței sale din Paris, deoarece devenise incomoda pentru regimul autocrat de la București. 6. Virgil Ierunca - Recensământul luminii în Subiect și predicat. București, Editura Humanitas, 1993, p. 140-145. [Este una dintre cele mai temeinice exegeze despre opera poetei și traducătoarei Victoria Ana Tăușan]. 7. Leș Cahiers de l’Herne: Mircea Eliade
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
Marea Ducesă Olga Nikolaevna a Rusiei ("Olga Nikolaevna Romanova") (; 15 noiembrie 1895 - 17 iulie 1918) a fost cea mai mare fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). În timpul vieții sale viitoarea căsătorie a Olgăi a fost subiect de mari speculații în Rusia. Zvonurile erau legate de Marele Duce Dimitri
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
2 a istoriografiei literare naționale. O cercetare atentă a revistei „Ateneu”, coordonată de eseistul Radu Cârneci în anii 1964-1972, relevă, fără tăgadă, existența a douăzeci și opt de colaborări ale poetului Ion Caraion. La două decenii de la dispariția unui regim intolerant și autocrat se impune o sistematică și profundă revizuire a operei și, evident, a biografiei tuturor scriitorilor români stigmatizați și determinați să scrie și să publice în alte metropole ale Europei. * București, 4 mai 1967 Domnule Cârneci, Am primit rândurile amabilei scrisori
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
este șeful monarhiei, o formă de guvernare în care un stat sau sistem politic este condus de o persoană care guvernează în mod normal pe viață sau până la abdicare, și în mod tipic moștenește tronul prin naștere. Monarhii pot fi autocrați (ca în toate monarhiile absolute), sau pot fi persoane ceremoniale, care exercită doar o putere limitată, autoritatea reală fiind investită într-un legiuitor și/sau de un cabinet executiv (la fel ca în multe monarhii constituționale). în multe cazuri, un
Lista monarhiilor contemporane () [Corola-website/Science/315355_a_316684]
-
fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în pământurile sale și în principatele care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
și mama sa Elena. Încoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea sa de locțiitor pe pământ al lui Dumnezeu. Ca "imperator" roman, el rămâne legislator și comandant suprem al armatei; ca "basileu" el este, asemenea monarhilor orientali, autocrat; iar în calitatea sa de șef al unui imperiu creștin, el este reprezentantul lui Dumnezeu, "isapostolos" (titlu cu care a fost învestit Constantin de Primul conciliu de la Niceea), adică egal în rang cu apostolii. Juriștii bizantini au recunoscut autoritatea absolută
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ceremonii și procesiuni (dar numai începând din sec. XI), primea, alături de împărat, jurământul ierarhilor, al senatorilor și guvernatorilor provinciilor; primea ambasadorii și senatorii, ținea și ea o corespondență oficială. În calitate de regentă a fiului său minor, împărăteasa își exercita efectiv și autocrat puterea. Începând din sec. X, din motive politice, căsătoriile cu prințese străine sunt tot mai frecvente. Din aceleași motive sunt frecvente și căsătoriile unor prințese bizantine cu împărați, regi sau prinți străini. Cultul imperial a devenit în Bizanț o adevărată
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
la Șerbești luându-și moșia în stăpânire. Se căsătorește cu Anastasia Rosetti, fiica spătarului Matei Rosetti de care se desparte în foarte scurt timp. În anul 1839 se alătură conjurației confederative a comisului Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul Mihail Sturdza lichidează conjurația, se regăsește printre membrii unei noi mișcări
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
Rusia și-a continuat propria expansiune. Congresul de la Viena a dus la apariția Regatului Polonez al Congresului, căruia Alexandru i-a asigurat o constituție. În acest fel, Alexandru I a devenit rege constituțional al Poloniei, rămânând în același timp țar autocrat al Imperiului Rus. Alexandru era de asemenea monarh al Finlandei, țară pe care o anexase în 1809, dar căreia îi acordase un statut de autonomie. În 1813, Rusia a cucerit teritorii în regiunea Baku din Caucaz, după ce a înfrânt Persia
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
martie (18 februarie, stil vechi) 1855) a fost împăratul Rusiei din 1825 până la moartea sa din 1855. Lui Nicolae îi lipsea cu desăvârșire deschiderea spirituală și intelectuală a fratelui său. El considera că rolul său ca țar era unul de autocrat paternalist care își conduce poporul prin orice mijloace găsește de cuvință. Având experiența tristă a revoltei decembriștilor, Nicolae I era ferm hotărât să țină sub un control strict societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a treia, controla o rețea
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
(în limba bulgară "цар", în limba rusă "царь"), a fost un titlu folosit de monarhii autocrați ai primului și celui de-al doilea Imperiu Bulgar începând cu anul 913, ai Serbiei pe la mijlocul secolului al XIV-lea și ai Imperiului Rus din 1547 până în 1917, (deși termenul a fost folosit oficial doar până în 1721, când Petru cel
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
că sunt împărați, conducătorii Rusiei își arogau și funcția de șefi ai bisericii ortodoxe și nu recunoșteau nici o autoritate mai mare în problemele credinței cu excepția lui Dumnezeu. Titlul complet al împăraților ruși începea cu Prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii ("Божию Милостию, Император и Самодержец Всероссийский") după care urma lista teritoriilor peste care se întindea autoritatea lui. În conformitate cu articolul 59 al Constituției Ruse din 23 aprilie 1906, "... titlul complet al Maiestății Sale Imperiale este după cum urmează: Noi
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
и Самодержец Всероссийский") după care urma lista teritoriilor peste care se întindea autoritatea lui. În conformitate cu articolul 59 al Constituției Ruse din 23 aprilie 1906, "... titlul complet al Maiestății Sale Imperiale este după cum urmează: Noi, ------ prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii, Țar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia și Finlanda, Prinț de Estonia, Livonia, Curlanda și Semgalle, Samogiția, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
Fiind a treia economie a lumii, Japonia influențează mult mersul general al lumii, care este perturbat de la începutul anului 2011 și de marile mișcări populare din Tunisia, Egipt, Libia și țările Golfului pentru schimbarea liderilor politici deveniți mai mult decât autocrați. Estul european și euroasiatic de după 1989 întârzie în apropierea de orizonturile modernității recente prin izbucnirea tendințelor scizioniste, separatiste și revizioniste care actualizează termenul de "balcanizare" folosit în secolul al XIX-lea, precum și după anul 1919. Acum se invocă ideea mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]