553 matches
-
păreri (1896), prin disocierea efectuată acolo între durabil și viabil: problema duratei este declarată oțioasă, întrucît condiția ființei este "viața, nu durata vieții". Cît privește moralitatea operei sale, Caragiale - surprinzător - e mai concesiv decît Maiorescu, ba într-un rînd chiar... autocritic; în interpretarea Cetățeanului turmentat, "dragostea sinceră cu care Brezeanu își motivează toastul este o culme teatrală. Cu două vorbe spuse cald, din adîncul sufletului, el pune un fel de pecete morală pe o poemă, poate, condamnabilă, pe o operă intelectuală
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
dogme ("postumele nu sînt de ŤEminescuť", adică statutul de piese reprezentative le rămîne total inaccesibil), ea s-a transmis sub forma unei marcate rețineri și în studiile lui T. Vianu: "Eminescu al manuscriselor este un Eminescu anterior lucrării sale de autocritică, prin urmare un Eminescu dinaintea momentului celui mai caracteristic al actului său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
are la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din Occident cu o mașină trăsnet și țoale de vedetă hollywoodiană modelează existența „revoluționară" a lui Misha care își face o autocritică apoteotică transportat de imaginea umărului dezvelit al lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să ne amintim, aceasta este vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
o oarecare normalitate. Cu picioarele pe pământ. Dar e adevărat și faptul că niciodată nu mi-am neglijat munca invocând, să spunem, motivul familiei. Ceea ce poate fi numit și egoism, cu toate că departe de mine să adopt un punct de vedere autocritic. In principiu, omul sau este tată, sau este scriitor, cele două se exclud. Iată, în această contradicție dau din aripioare demonii și îngerii. Îmi vine în minte o propoziție a lui Pessoa, marele scriitor portughez spunea cam așa: Faptul că
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
franceză prima dată a apărut Roman-de-producție. Verbele... a fost potrivită și pentru că se putea povesti despre ce e vorba în ea. Cu celelalte cărți ale mele, lucrul ăsta nu-i chiar atât de simplu. Dar n-o spun în mod autocritic. A provocat comunismul obsesii majorității scriitorilor care l-au trăit? Obsesii a provocat tuturor, dar firește că lipsa libertății cuvântului îi preocupa mai degrabă pe scriitori decât pe chimiști sau pe fotbaliști, această lipsă ne influența mai profund viața. Și
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
însă istoria a fost indulgentă cu Beethoven și nemiloasă cu Schubert, posteritatea i-a cules acestuia toate fragmentele și partiturile muzicale pe care el însuși, sub imperiul gustului personal, le-ar fi repudiat cu totul. Un alt compozitor draconic de autocritic, e vorba de Johannes Brahms, și-a distrus toate lucrările de tinerețe spre a nu lăsa în spate relicve neizbutite, iar dacă Schubert ar fi procedat aidoma, azi puținătatea operei ne-ar fi dezgustat. Așa însă, judecată după scurtul răstimp
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
după ce ați fost mazilit de la Scânteia și, înainte de a emigra în Israel (1980), l-ați vizitat acasă, iar cu această ocazie i-ați făcut și unele confidențe. Citez din spusele profesorului Micu: „Cu privire la Poezia putrefacției... s-a exprimat atât de autocritic, încât m-am simțit obligat să-l temperez, spunând că și Arghezi a fost, nu o dată, nedrept cu alții. Motivându-și atitudinea din acel articol «nociv», «pătruns de spiritul dogmatismului jdanovist-stalinist» (cum avea să-l califice, mai târziu), Sorin Toma
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
lui se desfășoară în Chile, în extravaganții ani '50, apoi în Parisul anilor '60, în fine în Cuba revoluției castriste. Acolo a fost martorul unui incident foarte grav produs prin anii '70, cazul poetului Padilla, soldat cu închisoare, apoi cu autocritică publică, aceasta fiind mai rea decât toate pentru că a fost o autocritică excesivă, Padilla elogiind poliția și securitatea cubaneză. A revenit în Chile, unde Poetul trăiește epoca Allende, într-o atmosferă de mare euforie, de utopie politică, ce va fi
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
anilor '60, în fine în Cuba revoluției castriste. Acolo a fost martorul unui incident foarte grav produs prin anii '70, cazul poetului Padilla, soldat cu închisoare, apoi cu autocritică publică, aceasta fiind mai rea decât toate pentru că a fost o autocritică excesivă, Padilla elogiind poliția și securitatea cubaneză. A revenit în Chile, unde Poetul trăiește epoca Allende, într-o atmosferă de mare euforie, de utopie politică, ce va fi însă urmată tragic de dictatura lui Pinochet. Totodată invit cititorul în mediile
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub semnul eseului poate fi privită ca un bilanț pe care autorul și-l face la pragul celor 70 de ani. Un capitol ieșit din comun se intitulează „Lecturi autocritice", unde poetul, recitindu-și volumele tinereții, le comentează cu ochi critic. E impresionantă detașarea cu care își respinge poeziile nereușite, grație unei nepărtiniri retrospective de lăudabilă cruzime. „Trezirea la conștiința critică, spre vîrsta de 30 de ani, m-a ajutat
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
scenariului. Rar am întâlnit o asemenea schimonosire a adevărului istoric. Popescu știe (o scrie negru pe alb) că marea sculptoriță Milița Petrașcu și prietenii ei erau la un pas de arestare. Ce puteau face decît să mimeze penibilul ritual al „autocriticii”? Așadar, afirmă Popescu, Milița Petrașcu „a luat o notă prea domoală, prea flască pentru împrejurările date. Ea n-a reușit să-și înfrunte anchetatorii cu incisivitate, sau măcar cu un timbru cât de cât semeț în voce”. Ce-ar fi
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care noaptea urcă scările turnului său de fildeș pentru a contempla cosmosul. Ceea ce sună ca un fel de autocritică a Ermetismului, pusă în operă din 1953 chiar de unul dintre reprezentații emblematici ai acestui curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice vs. poezia dintre cele două războaie mondiale, memorabil
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
adevărat? eu i-am zis că e cu capu și că nu e adevărat” (tpu.ro) etc. Funcția depreciativă face ca sintagma să fie mai rar de găsit la persoana I, cu referire la vorbitorul însuși; există totuși și atestări autocritice sau autoironice: „deci clar sunt cu capu’... dar de ce nu m-a tras nimeni de mânecă???” (forum.desprecopii. com). Expresia este foarte frecventă, în schimb, la persoana a II-a singular sau plural, în diverse apostrofări: „Băi băiatule, dar tu
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
Acuzațiile la adresa Germaniei își au originea în suferința îndurată de greci în perioada 1941-1944, în timpul ocupației naziste. Dar nu este singura problemă: gestionarea economică defectuoasă, corupția din sectorul public și disfuncționalitățile politice ar trebui să inspire mai degrabă o atitudine autocritică", notează FT.
Angela Merkel, în uniformă nazistă, într-un ziar grecesc () [Corola-journal/Journalistic/58711_a_60036]
-
al juriului, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu? Nu i-a făcut însă loc în Istoria critică, trecându-l printre scriitorii demni să figureze doar în „Dicționar”. Poetul are totuși despre sine altă reprezentare, venind cu această carte de „lecturi autocritice” în care ajunge la concluzia că este „egalul celor mai buni”. La cine dintre contemporani se va fi gândit spunând „cei mai buni”? Poate la Nichita Stănescu și la Cezar Baltag, poeții alături de care debutase editorial în faimoasa (și norocoasa
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
Dana Diaconu Formele narative metaliterare sau metaficționale, prezente în tradiția literară și în romanul modern încă de la începuturile sale, cunosc în postmodernitate dezvoltări și tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
prin imaginație - singura „beție” accesibilă, după ce vinul i-a fost interzis de medici. Treptat, pe măsură ce momentele de respiro ale suferinței fizice se împuținează, jurnalul devine tot mai laconic, fără a-și pierde totuși tonusul vital. Multe notații vădesc o luciditate autocritică și o conștiință literară ce ar trebui să dea de gîndit comentatorilor dispuși să vadă în acest prozator o „natură”, fie ea și excepțional înzestrată. Un exemplu: „Am observat că ori de cîte ori mă lipesc prea mult de realitate
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
-mi. Al tău moțat care ieri și-a mai scurtat moțul, Nicolae Labiș (ca să nu-mi mai spui cosmopolit deși nu-i acesta cosmopolitism) * [Fălticeni], 6 febr[uarie] 1951 Dragă Mihai, Trebuie să-mi fac în scrisoarea aceasta o severă autocritică. Anume, de o bună bucată de vreme, în afară de o felicitare de Anul Nou, nu ți-am mai trimis nici un rând. Și aceasta este o lipsă de neiertat. Totuși, te rog să nu te superi prea tare, deoarece odată cu scrisoarea pe
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
atitudine firească; ea duce la comprimarea sentimentului, la o înăbușire periculoasă a nevoii de a te exprima, la o introvertire supratensionată. Avantajele sînt: 1. adăpostul modelator necesar creației (deși e necesară și dobîndirea unui anumit gen de obiectivitate și de autocritică), 2. acela că axionul 9 final este unul ce își are drept expresie externă faima ca rezultat al frumuseții create. Creația este cea care acționează ca supapă de siguranță, ea fiind totodată și scopul fundamental. Elementele indispensabile sînt atenția constantă
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
din alte unități. În discuțiile cu toți interlocutorii am avut pregătit același pachet de întrebări. După cum am arătat și în introducere, "nu am remarcat tendințe de cosmetizarea a trecutului, de prezentare cu tendința a faptelor, ci un spirit critic și autocritic în evaluarea prestației lor și a camarazilor lor în timpul evenimentelor din 1989. Interlocutorii mei nu s-au prezentat ca niște eroi, ci că militari aflați într-o situație specială în condițiile tehnice de atunci, cu fricile lor, cu frământările, cunoașterile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la fiecare dintre interlocutorii mei a fost, în afară de efortul de a reda cât mai fidel desfășurarea faptelor, onestitatea în evaluarea lor. Nu am remarcat tendințe de cosmetizarea a trecutului, de prezentare cu tendința a faptelor, ci un spirit critic și autocritic în evaluarea prestației lor și a camarazilor lor în timpul evenimentelor din 1989. Interlocutorii mei nu s-au prezentat ca niște eroi, ci că militari aflați într-o situație specială în condițiile tehnice de atunci, cu fricile lor, cu frământările, cunoașterile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și le-am considerat anoste, și prea deseori penibile. Doamne, cât de nedrepți am fost! Adică ni se întâmpla acum exact ce își diagnosticase prietenul cu o vreme în urmă, făcând aluzie la noi toți: - Mă, mi-am pierdut simțul autocritic; am impresia că binele-i numai cum îl gândesc eu, restul fiind niște chestii cu valoare insipidă... Da, asta e! Așadar, în frunte cu o rapidă mea culpa îi zic: - Așa e, domnule! Uite, nu mai departe decât acum (era
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]
-
rezulta că cele mai bune cărți ale prozatoarei sunt scrise de o autoare intens și benefic masculinizată. Pierzând femeia, criticul câștigă scriitorul. În fine, conștient poate de eroarea lui metodologică, Lovinescu își face la un moment dat un soi de autocritică (,Pornisem iarăși greșit. Îmi închipuisem că am de-a face cu un scriitor ca toți scriitorii, că romanele trebuie să fie toate la fel, construite după anumite legi arhitectonice..."), elogiind tocmai literatura trăirii febrile, la patruzeci de grade. Comentând romanul
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
protagoniștii care au ilustrat-o - recurgând adesea, aproape exclusiv, la documente de presă și arhivă sau la unele mărturii orale - și a fi trăit-o ca membru participant. Chiar și în această ultimă ipostază trebuie să intervină spiritul critic și autocritic, în afara oricăror înclinații pur simpatetice și profund afective, de natură să altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]