224 matches
-
vedeți În reclamele pentru mașinii off-road - trece prin Împărăția Imaginarului. Nu există nici un alt drum. Poeziile-Încă-nescrise sînt cea mai de preț marfă pe care o puteți cumpăra cu banii voștri. Ele sînt bani. Desigur, poezia sau tabloul, odată cumpărate, se autodistrug, distrugîndu-l prin aceasta și pe proprietarul lor. „Conținutul“ oricărei opere de artă este un atac, sau cel puțin o satiră, la adresa materialismului. Ceea ce este cu adevărat interesant Într-o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici În poduri, nici ascunse sub pământ. Să ardă tot. Să-și ia apă În burdufuri și să otrăvească fântânile. Să lase țara pustie și fără suflare de om sau de animal. Căpitanii ascultau, Înfiorați, poruncile. Țara trebuia să se autodistrugă. Să devină un tărâm lunar, un deșert de noroi Înghețat. - Să se ducă spre nord, continuă voievodul, dincolo de ținuturile Neamțului, cât mai sus, spre obcinele din Bucovina. - Crede Măria Ta că acolo... Începu spătarul Albu. - Dacă turcii vor ajunge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc că nici eu nu sunt în stare să vă ofer vreo explicație iluminatoare. Fiecare făptură umană are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
România ori Albania au fost nivelate și anexate aproape integral de comunism. Agentul era egal - comunismul de extracție sovietică -, însă terenul și germenii diferiți. În consecință și feed-back-ul a funcționat după reguli și obiective diferite. Pretutindeni însă comunismul s-a autodistrus, încheindu-și cariera în neant. Două sunt perspectivele istorice din care este îndeobște abordată geneza comunismului românesc: endogenă și exogenă. Din perspectivă endogenă, experimentul comunist este un produs politic legitimat de evoluția istorică anterioară. Nu există proces istoric fără rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideii de libertate, acestea nu explică și nu justifică apariția unui sistem totalitar, care avea să secătuiască de energie și de vitalitate poporul român. Datorită labilității factorilor genetici, utopia comunistă, așa cum demonstrează cu o acribie carteziană Fr. Furet, s-a autodistrus. Nu doar în România, ci pretutindeni. Anul 1989, dar și cei care i-au urmat, stau mărturie în această privință. Din eșafodajul comunist edificat pe parcursul mai multor decenii nu au mai rămas decât oamenii debusolați, aruncați cu furie în economia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rigoare, îngăduie anume incursiuni în mister. Au existat chiar câțiva sfinți care n-au disprețuit căile umorului. Să zicem că sfințenia se potrivește cu rare accese de umor și de ironie. Ceea ce însă sfințenia nu poate tolera fără să se autodistrugă este ironia sistematică, ironia ca obicei al spiritului, ca dar, ca talent și ca automatism. Căci ea e antipodul însuși al extazului” (III, 292). Și printre păcatele neamului său Ă limită de neiertat și pentru sine Ă se află nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
statutul ambiguu pe care-l avea vorbirea "poporului" în romanul secolului al XIX-lea: ca și pornografia, această vorbire era percepută ca rezervor de energie, aproape de Natură, dar dacă literatura încerca s-o exprime direct, fără o reformulare, ea se autodistrugea ca discurs distinct. De aici recursul la o serie de procedee în special la discursul indirect liber al căror scop era de a lăsa să se întrevadă prezența acestei vorbiri vii, menținând-o totodată la distanță. 5. Ce vrea textul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la Hobbes se schițează după cum observa M. Senellart 72 o dublă tendință: "una constând în a reduce guvernarea la suveranitate, prin intermediul obligativității supunerii, cealaltă constând din a separa riguros nivelul lor de funcționare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mai fumat ani în șir, părând să ducă o existență fericită, dar care au aprins la un moment dat o țigară și au redevenit dependenți. Cunoaște probabil și câțiva fumători în stadii avansate de boală, care în mod clar se autodistrug și cărora, în mod evident, nu le place țigara, însă continuă să fumeze. Peste toate, a avut probabil el însuși una sau mai multe experiențe de acest tip. Așa că, în loc să pornească entuziasmat - „ce minune, am hotărât să nu mai fumez
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în metrou, în vizită la cineva internat la spital, în compania unui nefumător - de fiecare dată va trebui să continue această viață nenorocită în care plătește până peste cap, la propriu și la figurat, doar pentru privilegiul de a se autodistruge fizic și mental. Se confruntă cu o viață de mizerie, de respirație urât mirositoare, de dinți pătați, cu o viață de sclavie, de autodistrugere, de umbre negre cuibărite în minte. Și toate astea cu ce scop? Iluzoria revenire la starea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
activitatea psihică, deși li se recunoaște și un statut propriu. Arta - susține M. - este o cale de cunoaștere a lumii, alături de cea științifică; ea se bazează pe contemplația dezinteresată și lipsită de finalitate practică, iar în măsura în care nu face aceasta, se autodistruge, deoarece se îndepărtează de principiul ei fundamental. Arta exclude orice element rațional luat ca atare (politic, științific, istoric); fiindu-i contrar din principiu, acest element este acceptat numai în măsura în care servește la generarea unor pasiuni și sentimente. Obiectul artei nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În această conflagrație eschatologică Demiurgul se va autodistruge, căci existența sa nu e de conceput În afara lumii sale. Deasupra acestei neființe se va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica marcionită nu era defel o comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie funcțională supusă aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sărace” (Galileni 4:9). „Există un alt creator sau factor care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil de a săvîrși toate cele bune. Relele provin de la un Principiu al Răului, altul decît Dumnezeu; acest principiu, Sathanas, „Puterea Întunericului” (Coloseni 1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
form... determinabil... geometric. Astfel, se creeaz... o form... a gândului, reprezentând o energie purt...toare de informații. Propriet...țile principale ale unei forme ale gândului: poate fi creat...; poate fi anihilat...; i se poate modifica informația conținut... (algoritmul); se poate autodistruge; poate conține în ea o alt... form... a gândului; poate fi conectat... la diferite dimensiuni ale luminii. Formele gândului pot fi create, cum spuneam, prin imprimarea unei cantit...ți suficiente de energie asupra unei idei. Ele pot fi mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
în manta-mi") îl refuză prin închidere. "Proclamarea existenței unui singur nivel de Realitate spune Basarab Nicolescu elimină sacrul, cu prețul autodistrugerii acestui nivel"398. Postmodernismul, în pofida promisiunilor inițiale, a sfârșit prin a reduce realul la nivelul concretului, eliminând sacrul, autodistrugând, în fapt, și "concretul" prin resuscitarea unui neozolism care a dus la moartea poeziei înseși. Victor Teleucă a simțit că poetul nu trebuie să fie captiv în nici un nivel de realitate: "S-ar putea să "trăim" concomitent în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
necesară: ea prezintă acum dificultăți extreme de verbalizare, suferința este exprimată prin sentimentul de devalorizare, de pierdere a oricărei dorințe, de sentimentul că nu poate fi ajutată. Dorința de a muri se află pe primul plan: Christine dorește să se autodistrugă deoarece se simte „prea prăbușită, incapabilă să-și revină, prea în contrast cu albul din jur”. Acest contrast este legat de sentimente de vinovăție de neiertat, de lipsă de demnitate, de rușine; ea nu poate să-și imagineze nici o schimbare, nici o ameliorare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apariției vidului în dezvoltarea unor viziuni asupra viitorului organizațiilor. J.C. Maxwell accentuează necesitatea creșterii preocupărilor pentru dezvoltarea viziunilor asupra viitorului bisericii. „Fără o viziune, oamenii și bisericile devin egocentrici. Oamenii încep să-și caute greșeli unii altora și biserica se autodistruge. Viziunea este un lucru fără de care pastorii și biserica nu-și pot permite să trăiască.” (Maxwell, 2001) Autorul pune direct în legătură activitatea conducerii cu dezvoltarea viziunii: „Fără o viziune, oamenii aflați în poziții de conducere vor pieri. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
atât mai mult, căsătoriei acestuia cu o fată de răzeș. Siliți să se întâlnească pe ascuns, tinerii sunt uciși de un sătean gelos și astfel dispare o veche familie. În romanul Trosnesc stejarii (1937) alți reprezentanți ai clasei boierești se autodistrug din lipsa simțului realității, din incapacitatea de a se orienta corect, dintr-o oarecare megalomanie sau din lipsă de energie, din indolență și inabilitate practică. Conform unei puternice tradiții a prozei românești, este urmărită în paralel și ascensiunea arivistului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
prin univers se cerne, substanțe și-accident și-a lor pornire, topite-ntr-una și-ntr-atare fel, că tot ce spui e numai licărire...1145. Stabilitatea ordinii și destrămarea orânduirii sunt contrarii lipsite de arbitrariul uman. Secretul este că numai ceea ce se poate autodistruge are în această lume viață. Spiritele slabe sunt desuse foarte ușor de disarmonie și cad pradă confuziei. Dogma, fie ea religioasă, filosofică sau științifică, este singura capabilă să asigure o protecție eficientă pentru astfel de oameni. Și poetul cere divinului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
următorului ciclu economic. Este vorba despre o dinamică economică ascendentă, prin acumulare. În același timp, mărimea ondulațiilor care determină tendința generală este din ce în ce mai mare, corespunzând legii expansiunii universale. În economie, un sistem care nu expansionează, are tendința de a se autodistruge. Fig. 7.12 Evoluția economică în ansamblu În economie, lipsa expansiunii economice poate duce la acumularea tensiunilor și apoi la implozie economică. Dezordinea urmează exploziei economice. Legea ondulațiunii universale nu poate fi evitată. Evoluția într-un echilibru forțat duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să nu dai vieții tale o țintă, un scop înseamnă să te porți în mod criminal față de potențialul cu care ai fost înzestrat. Trebuie să-ți descoperi vocația. Cei care aleg studiul și fac apoi orice să-l evite, se autodistrug. Nu poți pretinde de la tine mai mult decât poți da. Dar să lâncezești în plictiseală, să te închizi în fantasmele unei închipuite iubiri, să nu lupți împotriva celui care te confiscă cu obrăznicie, este o mare problemă. Mulți tineri din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil care biruie răul întunecat din lume. Un firișor de bine neutralizează o mare de rău. Există nădejdea că răul va fi înăbușit, că răul se autodistruge. Important e ca omul să-și păstreze libertatea de a alege binele, ori binele nu coincide întotdeauna cu plăcerea. Dimpotrivă. Chiar și în cele mai oribile experiențe recente, cum sunt pogromul ori gulagul, ori torturile din închisoarea comunistă, există forme
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
rău intenționat, ci doar scurtcircuitat de naivitatea credinței sale într-o lume perfectă pentru toți. El poate aparține clasei mic-burgheze pe care comunismul o demonizează pentru a o destitui. Intelectualul care crede într-o idee alege mai degrabă să se autodistrugă decât să renunțe la idee. Soljenițîn construiește un personaj tragic din anii 50, victimă a propriei sale ideologizări, pe Gleb Nerjin. Intelectualul este o persoană care își mobilează propriul intelect după propriul său gust, urmărind împlinirea propriilor sale afinități. Dacă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pot fi lichidate, distruse, vândute eventual după ce nu mai este nevoie de ele. Donald A. Schon - fost președinte al Organization for Social and Technological Innovation (OSTI) - citat de Toffler, opina că echipele de proiect sunt organizații create pentru a se „autodistruge” (vezi Toffler, 1973, p. 145). În realitate, ele ar putea fi folosite în mod rațional. După opinia noastră, așa-numitele „echipe interdisciplinare” de cercetare științifică din întreprinderi, școli, facultăți, spitale etc. nu sunt altceva decât astfel de „echipe operative”. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
gândirea socială creștină ar funcționa, de fapt, chiar dacă adeseori în mod latent, ca nucleu ireductibil și la care nu se poate renunța al acelei "religii civile" de care nici măcar societățile postmoderne nu se pot dispensa dacă nu vor să se autodistrugă. 2. Gândirea socială creștină contează drept ghid etic pentru emanciparea și eliberarea omului de forme de exploatare sau de opresiune, atât în sens spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]