121 matches
-
soluționabilă pe cale logică: ea se ivește în mijlocul confruntării interumane și în inabilitatea de a întreba: „Ce trebuie făcut pentru ca noi să putem să comunicăm, să gândim și să acționăm pe căile stabilite?”. După Smith, rostul interpretării nu este regresul infinit, autoflagelarea, răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alimente; - comportament agresiv cu cei din jur; - dezinteres pentru orice tip de jucărie; - dorința de a imita modele de comportament pe care le‑au mai văzut; - dorința de a păstra lucrurile într‑un anumit tipar; - comportament repetitiv și tendințe de autoflagelare; - prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare: desen, muzică, memorare, abilități matematice; - anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor (este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN și un nivel crescut
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lagărele din România comunistă, putem distinge următoarele stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresoritc
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și probabilitatea, foarte mare, a instalării ipostazei abjecte sau criminale. Alte eseuri - Notă asupra agoniei, Despre moartea apropiată, Un motiv ocult al tăcerii - dezvoltă ideea morții, dezvăluind contactul cu filosofia lui Sören Kierkegaard. Luciditatea și franchețea sunt duse aici până la autoflagelare, ca și în confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie din „ore negre, ore absurde”, singurele dedicate literaturii. Determinat astfel de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nervos, neplăcere manifestată violent față de anumite alimente, comportament agresiv cu cei din jur, dorința de a imita modele de comportament pe care le-au mai văzut, dorința de a păstra lucrurile într-un anumit tipar, comportament repetitiv și tendința de autoflagelare, prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare (desen, muzică, memorare, abilități matematice). Pot fi evidențiate și anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor; este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
intelectuale în slujba revoluției naționaliste; oameni care să-și înțeleagă bine neamul, să-i cunoască gloria și greșelile trecutului, să învețe a gândi. Este cea dintâi și cea mai viguroasă reacțiune împotriva spiritului generației de la Coimbra, care promovase antiportughezismul și autoflagelarea și crease moda "parizieni cu orice preț". Antonio Sardinha, în loc să facă un partid politic, se mulțumește să creeze centre de rezistență națională și de insurecție spirituală, în care truismele cu majusculă ale Democrației și Republicii erau supuse unui examen științific
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și spiritul luptelor intestine, cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase, triste și inutile - erau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își refuzau orice izvor de plăcere și, sfâșiate între soți și părinți, alegeau să se consume în posturi, rătăcind ca niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei ce se osândeau, ei bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât am fost" (p. 257). Nu suntem de acord. Notele sale din acea revistă au vioiciune, patos și logică, dar nu au pătrundere și originalitate. Tânărul are cultură, dar și inexperiența scrisului. E vorba de un masochism intelectual, de o autoflagelare? Nicidecum! E în firea lucrurilor să-ți pui în lumină virtualitățile, înzestrările care nu au devenit patente din cine știe ce pricini. Pe nesimțite, ca și cum nu-l interesează, memorialistul își etalează aceste calități, pe care le opune unor împrejurări ostile. Cauza fundamentală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Poate nu era nici o transformare, dar mie așa îmi păru cu gândul la ideea de răzbunare ce-i trecuse prin minte și care o modificase în ochii mei în clipele acelea, precum și la modalitatea de înfăptuire semănând cu cinismul și autoflagelarea laolaltă. Sunt cu totul aparte, îmi spusei, feluritele fețe ale realității, fiecare ducând adesea cu ea încărcătura unei alte lumi decât aceea aflată la vedere. „Da, te iubesc, nu te uita că dansez, așa e obiceiul; văd că taci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Sade țipa din toți plămânii. Vocea ei flămândă bâiguia ceva despre un vătrai înroșit în foc, iar Iocasta trecu mulțumită mai departe. Bum-Bum era marea favorită a lui Flann O’Toole, pentru că ea-l făcea să-i placă cu adevărat autoflagelarea. Dar nu Flann O’Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sui generis, respingînd orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gîtlejul și ochiul bleg Întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atîta vreme cu scîncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămîne poemul Însuși, iar a vorbi despre el Înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța Într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentînd cartea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
despre sine că ar fi „un veleitar al violenței” (III, 123). N-ar fi atât de relevant acest fapt dacă la mijloc s-ar afla doar simpla nevoie a definirii de sine, dar în spatele calificării stă dorința, poate chiar voluptatea autoflagelării: Cioran își reproșează neputința de a merge cu distrugerea (autodistrugerea?) până la capăt. Continuă, deci: „Toți cei cărora nu le-am stâlcit mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe care o caută cu o anume disperare a negării sinelui său originar, furiile lui Cioran împotriva propriei țări, ca și împotriva celorlalți, sunt semnul autonegării. Mai exact, al urii de sine. Trecem peste faptul că ura de sine și autoflagelarea ascund o vanitate devastatoare și, deopotrivă, orgoliul suferinței, dublate când și când de umor. „De dimineață până seara, nu fac decât să mă răzbun. Pe cine? Pe ce? Nici eu nu mai știu, sau uit, de vreme ce tuturor le vine rândul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: „Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe când eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrângere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria țară. Nu spusese el că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic?! Nu-și admiră el foștii prieteni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue, tensionate, cu destinatar dezvăluit (Burs = Dan Ursachi) din seria tip E-Mail Art din Punțile Stalinskaya. Se pune, firește, întrebarea ce ascunde ceea ce se vede imediat în poezia lui Radu Andriescu, amalgamul uneori halucinant de semne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și spiritului. În Cu mult timp înainte, de pildă, violentele spălări, până la multiplicarea ce anulează granițele dintre vârste și sexe, ori chiar dintre regnuri: "până când/ trupul său/ se multiplica într-un număr de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația scriiturii lui Nicolae Turtureanu vor avea o finalitate bine camuflată într-o retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vechi. În primul rând cel de inferioritate în fața marilor culturi" Revenind din Japonia și trecând Prutul, m-ar interesa să-mi spuneți cum mai privesc intelectualii moldoveni cultura română. Cum se raportează la ea? Care e atitudinea lor în fața unei "autoflagelări" precum cea pe care o practică, de exemplu, Patapievici? Vreau să vă spun că, la ora actuală, noi, românii basarabeni, și am în vedere, desigur, lumea intelectuală, încă trăim la o oră a recuperărilor. Lichidăm "petele albe", ca să folosesc o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Chapman, în privința asta ești asemenea oricărui alt scriitor pe care îl cunosc. Până acum n-am avut cazuri de complexe gen Eu-știu-tot, dar când vine vorba de o lipsă istovitoare de încredere cuplată cu o permanentă îndoială de sine și autoflagelare? Cu asta sunt în stare să mă descurc. Jesse ridică țigara într-un gest care vroia să spună “stop”. — Oho, hai să nu ne pripim. Asta — și arătă spre manuscris — este cea mai bună contribuție literară a anului, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se lumineze. S-a strecurat de sub pătura pe care Jesse o trăsese peste ei și s-a dus în vârful picioarelor la baie, în cealaltă parte a holului, așteptându-se parcă să o năpădească regrete, sentimente de vinovăție și autoflagelare. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. În schimb, a urinat și s-a pregătit să simtă înțepătura aceea cunoscută, ca de infecție urinară, dar în mod miraculos se simțea bine. S-a spălat pe față și, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi în jur. Maturul V. observ că nici măcar vîrsta nu m-a scăpat. Îmbătrînind ne visăm sfinți și ne sorbim încet, ca pe o poțiune amară, asceza. Memoria devine păcat, autoflagelare a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sui generis, respingând orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gâtlejul și ochiul bleg întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atâta vreme cu scâncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămâne poemul însuși, iar a vorbi despre el înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentând cartea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
înghiți patru mere, două pere, trei portocale, patru kiwi și două banane! Nu pot decât să anticipez o devastatoare colită. Și să întreb, cu inocența copilă riei: de ce? Ce vor să facă toți acești experți cu prețiosul timp câștigat prin autoflagelare alimentară? În cel mai bun caz, o să trăiască mult numărându-și merele matinale. La sfârșitul unui film documentar despre dietă, am văzut, cândva, un țăran cretan de 92 de ani dezvăluind, laconic, secretul longevității sale: „Nu mănânc decât trei lucruri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]