KorAP: Find »[drukola/base=autogară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...118 >

2,934 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi pleacă și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc! se bucură Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-a mai răzbit pînă la peron. Vine sau nu mai vine cursa rapidă?! întreabă Radu furios, întinzînd gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Radu să-mi trimită ceva... Altfel s-ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja de șofer să ceară autogara. Țuică este? întreabă Mircea Emil, împingîndu-și spre ceafă, cu vîrful arătătorului, pălăriuța. Ai impresia că sîntem bodegă? Eu n-am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferul. Acasă. Am primit la pomul de Crăciun o mașină cu baterii, teleghidată. Șoferul ar vrea să continue gluma, dar sunetul telefonului, spre care se îndreaptă ochii tuturor, îl face să tresară, precipitîndu-se să ia receptorul. Alo! strigă el. Alo, autogara? Salut, Grigore, salut! Da, Andrei sînt. Ne-am întors din drum; stăm la Sălcii. Au plecat mașinile înaintea noastră? Poftim?! Ce dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
garaj -, iar cînd am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon șeful. Au încercat să pornească autofreza, dar... Dumneavoastră? întreabă expeditiv, observîndu-l pe Vlad în ușă, dar, recunoscîndu-l, exclamă furios: Cursa rapidă! Vine! Dar vine mai încet! Matale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trimis după un mecanic de la garajul central, sper să pornească el autofreza. Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de salut. Bună seara, dom' inginer! Bună seara, nea Bogdan! Noroc, Mihăiță! vine Săteanu cu mîna întinsă după ce a închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o arunce sub prima tufă... bombăne ca pentru sine. Ce zici, schimbă el tonul, ridicîndu-se, venind spre bar îți place? Superb! murmură Mihai. Doamne, ce tîrziu e! se miră uitîndu-se la ceas. Abia opt, ce te grăbești? Mă duc la autogară; o fi venit cursa rapidă și... N-a venit. Am fost informat, stă bine-mersi la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție și... Neapărat trebuie să mă duc! hotărăște Mihai îndreptîndu-se spre ușă. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înșeală pe Maria?!... Și ea... m-a cam luat peste picior. Mîine îi dau telefon și-o întreb dacă a făcut rost de sîrbă, altfel nu le mai calc pragul, nici măcar sîmbătă. Ce viscol! Nu cred că mai ajung la autogară... Am să dau telefon, să întreb de cursă." *** La toate mesele se mănîncă pe săturate și se bea ceai ori cafea. Foarte puțini își permit să se atingă totuși de cele cîteva sticle cu băuturi străine. Chelnerul Ovidiu, soția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care muncesc măcar un sfert din inginerii tineri din cercetare și pe care și-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l iau coautor ori să-l perii, mă tratează cu sictir continuu. Uite aici! arată el buricul degetului mic aici îl am la orice discuție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se răzbune, mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea noastră îl oprește profesorul pe șofer din drumul lui spre bar, unde-și duce farfuria goală. Acum, la miezul nopții?! Mîine dimineață strînge din umeri șoferul, obosit, văzîndu-și încet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea noastră îl oprește profesorul pe șofer din drumul lui spre bar, unde-și duce farfuria goală. Acum, la miezul nopții?! Mîine dimineață strînge din umeri șoferul, obosit, văzîndu-și încet de drum. Mulțumesc de friptură! spune lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pui de somn, că pînă la mine, la serviciul Electronic, nu mai răzbat pe vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta știu! Ce legătură telefonică? Am vorbit aseară, e bine, doar nu-s în cîmp... Sigur că trimitem pluguri înainte! Ce-aștepți? Vreun caz deosebit? Ce? Două geamantane?! Asta-i bună! Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
închis telefonul, uitîndu-se spre Vlad care a rămas în ușă are două geamantane în cursă... Ce-așteptați? Soția? Prietena. Nici o grijă. Stă bine la Sălcii... E un loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]