157 matches
-
reia întreaga cercetare în cadrul unei lucrări mai ample și să o extindă asupra relației ideilor de cenzură și libertate în România. Astea toate încadrate în spațiul specific al istoriei ideilor. Și misiunea e necesară pentru că "revenirea în actualitate a iraționalismului, autohtonismului, utopiilor naționale, "românității metafizice", agresive și izolaționiste, nu mai trebuie demonstrată. Este evident că ideea libertății de gîndire și expresie se opune radical "învățăturilor" de tip inițiatic, guru, "upanișadic" (nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții din jurul
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
condiții istorice noi orientările doctrinare promovate de «Semănătorul» și «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist pînă în pînzele albe, specialist în literatura dacă (!), autor al unui tom intitulat Istoria literaturii daco-romane, directorul de azi al „Argeșului”, aprig promotor al autohtonismului, tradiționalismului, spiritualismului ortodox și localismului, ocupă, din cele 24 de pagini ale numărului din iulie, șapte: trei ca autor al unui delir retrograd, Erorile și balivernele lui Eugen Lovinescu, și patru ca subiect al unei exegeze elogioase semnate de un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
și așa mai departe. Există studii de toată mâna care contrazic această abordare negativă. Sincronismul lovinescian e socotit „artificial”, în măsura în care ar rezulta din supunerea la o presiune culturală de tip neocolonialist. În schimb, protocronismul apare ca o afirmare a unui autohtonism sănătos, pus la colț în mod nejustificat de critica liberală. (Unde sunteți, Paul Anghel și Dan Zamfirescu?) Evoluției organice a literaturii noastre i se opune astfel o schemă care nu are nici o legătură reală cu literatura însăși de la origini până în
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
culturală, un instrument de ripostă, o diversiune politică pentru care cultura era doar un pretext. Un curent cultural e și/numai o ideologie? Pot fi ideologiile exclusiv instrumente de manipulare? Dacă nu se poate stabili nici o relație între tradiționalismul și autohtonismul antioccidentalist protocronist și antimodernismul (atît cît e) postmodernist, atunci înseamnă că avem de-a face cu două probleme total diferite. Postmodernismul nu e precum protocronismul izolaționist o politică culturală (sau doar literară) naționalistă (antimodernistă și antisincronistă), primitivă, confuză și aberantă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
încerca să acapareze comerțul și, în general, mediul de afaceri. Un secol și jumătate va fi traversat de cometa naționalistă, care va îmbrăca formele cele mai variate, de la fascism la comunism (internaționalismul era exclusiv proletar) și de la tradiționalismele interbelice (românismul, autohtonismul) la protocronismul postbelic. Să ne amintim că Nicolae Iorga nega "Istoriei" lui Lovinescu din 1937 calitatea de a fi una a literaturii române, pe considerentul că mulți dintre autorii comentați erau evrei. Și tot atunci lui Sebastian i se lua
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
al intervențiilor - prin Ťdenunțareať gesturilor și intențiilor răuvoitoare la adresa poporului român. Dincolo de anumite beneficii de imagine (fiindcă retorica de acest gen are încă un public-țintă fidel), este posibil ca floridul delir de persecuție să ascundă efortul de a (re)legitima autohtonismul și a-l adapta la noua situație a României". Raportul cu trecutul al noilor patriotarzi e ambiguu. Unii protocroniști, mai "prudenți", tentează a înregistra curentul în chestiune drept unul... disident, pe care oficialitatea comunistă doar l-ar fi tolerat, corifeii
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
în legătură cu Constantin Noica și a relațiilor sale cu regimul comunist, temă aflată în bună măsură în consubstanțialitate cu cea a indigenismului. Scria subsemnatul în Convorbiri literare, în 2003, citat de cercetătoare, despre naționalismul său "sublimat": "Ilustrat nu doar printr-un autohtonism ce rima cu propaganda național-comunismului (deși, să recunoaștem., situat la altă altitudine, dar oare înălțimea speculației nu semnifica în cele din urmă un cîștig pentru propagandă?), ci și printr-un militantism cel puțin oral în favoarea dictatorului, prin încercările de racolare
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
se vrea definită prin prisma unui concept al colocutorului d-sale, Sorin Antohi, "al treilea discurs". Țelul acestuia este depășirea relației de adversitate, prin aproximarea unei formule de cooperare și "sinteză", între cele două orientări ideologice capitale ale culturii române, autohtonismul ("primul discurs") și europenismul ("al doilea discurs"), avîn- du-se în vedere "definirea unui nou raport între tradiționalism și modernism, între izolarea specifistă și integrarea europeană, respectiv "globalizarea" sau "mondializarea"". S-ar urmări, așadar, o "stabilizare" a noastră în modernitate
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
specific onomastice: „o păpușă micuță care mirosea a căpșuni și de fapt așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
care puțini le cunoșteau. Aveam impresia - și o am în continuare - că mulți din zona noastră, din cea a științelor sociale și politice, se află într-un stadiu destul de embrionar și imitativ. Noi am oscilat foarte mulți ani între un autohtonism, un naționalism și o abordare extrem de imitativă a felului în care se desfășoară viața socială și politică în Vest, fără a ne înțelege mai întâi propria societate și fără a încerca să o diagnosticăm. De aceea, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
spirit citadin, de aceea s-a integrat într-o cultură cosmopolită. După scrierile de tinerețe, în care materialele folclorice românești sunt valorificate, el s-a distanțat de acest filon - oare și pentru că Eliade XE "Eliade, Mircea" făcuse deja asta, iar autohtonismul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , s-a arătat ulterior, se lega într-un mod dubios de trecutul său de dreapta? Oricum, opoziția rural/urban mi se pare cheia abordării tale, așa cred eu că ai să revoluționat studiul hasidismului. Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
idei al sămănătorismului câteva teze ale acestuia privitoare la specificul național, gândirismul activează conceptul de etnic și de tradiție. Din acest concept N. Roșu, Radu Dragnea, dar mai ales Nichifor Crainic deduc ortodoxismul ca directivă spirituală, fuziune între teologie și autohtonism. Unele pagini semnate aici de Cezar Petrescu, la începuturile activității sale, ori unele din versurile lui V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
filosofie și psihologie a religiei, de istoriografie bisericească, de omiletică și de teologie pastorală și a descoperit dând publicității o serie de documente vechi moldovenești din Bucovina. Conștient de vechimea clasică a românității, cu rădăcini adânci în civilizația europeană, în autohtonismul daco-roman și în tradiția creștină, Nicolae Cotlarciuc declara cu mândrie că „neamul românesc e creștin ortodox de când e român și român de când e creștin ortodox”. Colaborarea Mitropolitului Nectarie la revista „Candela” Revista „Candela” a însemnat mult pentru autorul Nectarie Cotlarciuc
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Având o ideologie nebuloasă, paradoxismul permite orice gen de discurs critic, inclusiv unul bombastic și patriotard: „Geniala ardere nestăvilită, totală, la rugul Poeziei, dăruindu-i-se conștient, cu toată ființa, a proiectat / projetat monumentala operă stănesciană, din profunzimile aurifere ale autohtonismului, în cea mai strălucită priveliște a valorilor literaturii universale din secolul al XX-lea.“ Inteligența exuberantă și grațioasă a poeziei lui Nichita Stănescu dispare sub această maree neagră a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de totalitarism, relația cu filosofia și, mai ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația cu Vestul este una de tânjire, șoc, admirație și resentiment. Sunt poveștile sfâșierii între autohtonism și globalizare, între pușcăria generalizată a ultimului deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am (re)cunoscut ca exemplare ale aceleiași specii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Jacques G. Costin, însă numărul 5 al revistei, în care urma să publice, n-a mai apărut. Fapt este că viitorul autor al „Exercițiilor pentru mîna dreaptă“ va debuta abia în 1914, în Seara... Adrian Maniu, între fauvismul preavangardist și autohtonismul gîndirist Pentru Mihai Zamfir (op. cit., p. 277), tînărul Adrian Maniu este un „caz tipic de sfidare doar aparentă a tradiției”; „saturarea tropică”, definitorie pentru poemele în proză ale acestuia, „nu contrazice estetica simbolismului ornamental”, țelul suprem fiind mai degrabă „căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
problema „promovării artei maghiare” în străinătate, promovarea artistică externă fiind o obsesie mai generală a țărilor periferice, proaspăt intrate în modernitate. Dînd exemplul dramaturgului Alexandru Brodys, linșat de presa maghiară pentru reprezentarea în străinătate a unei piese „antinaționale”, Kassák denunță autohtonismul agresiv al oficialităților horthyste („A face cunoscută străinătății arta nouă ungară e o problemă bogată, dar cu dinadinsul grea. Nici o țară n’a vădit atît de puțin interes răspîndirii artei sale ca Ungaria”), făcînd apoi o trecere în revistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
convorbire intitulată „De vorbă cu poetul ungur Támas Aladár“. Interviul — semnat M.I. (Marcel Iancu) — este, de fapt, o consemnare mai amplă. Avem de această dată o „mărturie” a artiștilor de avangardă întorși pe teritoriul Ungariei, confruntați cu rezistența ostilă a autohtonismului oficial. Interesante sînt, cu deosebire, informațiile despre promovarea artei noi prin „serate literare” și, mai ales, cele despre lecturile din Ion Vinea și despre reprezentarea piesei Le mouchoir de nuages a lui Tzara, despre separarea dintre revoluția artistică și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ambele au un caracter succint și sintetic, urmărind (prima) „traseul de creastă” al receptării moderniste interbelice (E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, G. Călinescu - nu și Perpessicius!) sau „recuperînd” (cea de-a doua) și perspectiva extremelor ideologice, de la autohtonismul legionarizant și conservatorismul extrem pînă la stînga radicală de după cel de-al Doilea Război Mondial. În ceea ce mă privește, mi-am limitat demersul la trei studii de caz (restul a fost recuperat în capitolul final, dedicat receptării critice a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
578). Același lucru s-ar putea spune însă și cu privire la Istoria... din 1941. Este pentru prima oară cînd Urmuz pătrunde într-o istorie literară de prim-plan. Gestul călinescian — oricît de ambiguu — poate fi privit și ca o replică la adresa autohtonismului antimodern aflat în ascensiune... Urmuz în Istoria... lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și la post-maiorescieni atipici precum G. Călinescu, la apărători ai tradiției bizantine (N. Iorga) și la apologeți ai substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu ș.a.), ai ur-balcanismului (I. Barbu) și ai autohtonismului ortodoxist și antimodern (Nae Ionescu), sub forma complexului de inferioritate sau de superioritate; întreaga dezbatere interbelică privind autodefinirea identitară, tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
universale și care, vorba lui Florin Dumitrescu, „ne vînd Occident pe pîine”. Iar românii au cumpărat, bulimici, pînă cînd au început să le stea E-urile în gît. Reclamele au început atunci să se „localizeze”, să facă apel la un „autohtonism” de rezervă care să promoveze (și) d’ale noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al unității și al continuității... Ura de sine nu poate fi separată de ura de altul, de Occidentul hegemonie și universalist care a impus și va mai impune încă forme nepotrivite. Pentru cei familiarizați cu acest tragism intelectuali și ideologi -, autohtonismul și occidentalismul nu reprezintă altceva decît cele două fețe ale aceluiași orgoliu. Din corespondența pașoptiștilor se desprinde violența și deriziunea identitară. După ce au crezut atît de mult în națiunea ce stătea gata să se nască și după ce au promovat atîtea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
accentul pus pe circulația latinei vulgare au trezit, în măsura în care lectura maghiară 1-ar recupera în sensul unei origini sud-balcanice a românilor, un interes asupra tezei influenței directe a substratului dac, ireductibil în formarea limbii. Această ipoteză de lucru, calificată drept autohtonism și susținută printr-o viziune a etnogenezei românilor, vine în opoziție cu școala așa-zisă de lingvistică balcanică, reprezentată de lucrarea lui Sandfeld, Lingvistica balcanică, probleme și rezultate (1930), care subliniază rolul substratului comun în formarea limbilor albaneză și română
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în război alături de Germania și Italia se face fără rezerve, însă argumentele care o justifică iasă să se întrevadă cîteva contradicții sau cel puțin cîteva distorsiuni în privința izvoarelor de inspirație ale filosofiei politice de la Gîndirea: cum se împacă latinitatea cu autohtonismul și ortodoxia? Cum se împacă sublimarea autohtonismului românesc cu celebrarea germanismului? În privința relației dintre Biserică și fascism, răspunsul este dat de Crainic într-un text din martie 1937 asupra fascismului italian. Fascismul a restaurat nu numai cesaro-papismul medieval, ci și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]