109 matches
-
degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are o boală, deși este perfect
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
depista minciuna", deoarece: Auto-amăgirea face inconștientă intenția de a păcăli, ascunzînd astfel față de alte persoane semnele subtile ale cunoșterii de sine, care ar putea să dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare, termen mai potrivit decît auto-amăgirea, se aplică mai degrabă membrilor Pentagonului decît femeilor angoasate consultate de Werth și Flaherty. Auto-iluzionarea și în special pretinsa autoiluzionare sînt facilitate și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare, termen mai potrivit decît auto-amăgirea, se aplică mai degrabă membrilor Pentagonului decît femeilor angoasate consultate de Werth și Flaherty. Auto-iluzionarea și în special pretinsa autoiluzionare sînt facilitate și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36) are următoarele de spus: Lumea internă a guvernării, cu birocrația pe de o parte și viața socială pe de alta, a facilitat apariția auto-amăgirii. Nici un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai credibilă cu putință. Dacă Arendt are dreptate cînd spune că factorii de decizie din Pentagon au început prin a se înșela pe ei înșiși și numai după aceasta au prezentat publicului minciunile, atunci nu este vorba de nici o prefăcătorie; autoiluzionarea era reală. Poate capacitatea de a avea succes în viața publică se leagă de o capacitate de a crede în propriile minciuni fără a fi victima unui permanent conflict interior. O conexiune de acest gen ar explica ironica remarcă: "memoriile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se conformează generalizării lui Adams, deoarece editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității textului. Formulîndu-și autobiografia în acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim singuri? Vom analiza problema meritelor sociale și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la propriile capacități și chiar cu privire la propriile sentimente și care nu se poate lipsi de superstițiile legate de zei și oameni, pentru a-și menține echilibrul vital și potențialele calități. (Simmel 1950:310) Simmel se referă aici la auto-amăgire și autoiluzionare și susține că "obținem astfel exact cantitățile necesare de eroare și adevăr ce constituie fundamentul comportamentului pe care ni se cere să-l avem...". Din păcate, el nu precizează în cel fel este armonizată această combinație. Evident, poziția ideală este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
constituie fundamentul comportamentului pe care ni se cere să-l avem...". Din păcate, el nu precizează în cel fel este armonizată această combinație. Evident, poziția ideală este cea de mijloc; însă unde anume? Nu e bine să existe prea multă autoiluzionare, deoarece o persoană păcălită ajunge să nu-și mai dea seama de acest lucru. Totuși, este nevoie de puțină auto-amăgire, însă în cantitate moderată. Din nefericire, în lipsa unor scări de gradație bine definite, toate rețetele care prescriu adoptarea unei atitudini
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc se află acest acord tacit, atunci nimeni nu este înșelat; prefăcătoria este reciproc conștientizată. Dacă ambii protagoniști încep să considere prefăcătoria autentică, avem de-a face cu autoiluzionarea. Deși acesta ar putea fi considerat un exemplu de colaborare, o formă mai evidentă și poate mai bine definită se întîlnește în situația în care nu este vorba de o alianță între mincinos și păcălit, ci de o înțelegere între
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adus la cunoștință acest lucru. Cînd, în prezența lui Eck, copilul le-a mărturisit totuși părinților că aflase, aceștia au exclamat furioși: "Cum! Mincinos mic! Știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" Discutînd despre auto-amăgire și autoiluzionare ne-am concentrat atenția asupra a două cazuri diferite de înșelătorie, cel al membrilor Pentagonului și cel al unor femei americane aflate în criză sentimentală. Aceste fenomene complexe nu apar numai în cele două contexte separate, iar datele înregistrate ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atenția asupra modului în care păcăliții vizați de mincinoși sînt mai degrabă prieteni ai acestora decît inamici. Această direcționare a minciunii este dusă mai departe de minciunile discutate în capitolul 7, unde am încercat să fac diferența între autoamăgire și autoiluzionare. Procesul de transformare care intervine atunci cînd mincinoșii încep să creadă că ceea ce spun este adevărat a fost exemplificat nu numai de mărturia femeilor traumatizate cu privire la relațiile lor personale, ci și de afirmațiile făcute de politicienii americani și agenții lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd mincinoșii încep să creadă că ceea ce spun este adevărat a fost exemplificat nu numai de mărturia femeilor traumatizate cu privire la relațiile lor personale, ci și de afirmațiile făcute de politicienii americani și agenții lor publicitari pe timpul războiului din Vietnam. Consecințele autoiluzionării sînt în ambele cazuri grave, chiar dacă diferă. Transformarea implică o progresie, care se întinde pe parcursul a cîteva luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Minciuni inofensive sau parțial inofensive 4 Știința Științele naturale Științele sociale 5 Diversitatea culturală Culturi diverse Liban Grecia Clasa socială 6 Relațiile Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive 319 Aranjamente optime .331 Concluzie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociologice consideră mitul ca purtător al valorilor sociale ale unui grup, valori pe care societatea le afirmă, precum și al standardelor alese pentru a le defini (acestea însă spun mai multe despre intențiile unei culturi, chiar și despre capacitatea ei de autoiluzionare, decât despre cum trăiesc oamenii efectiv). Abordările istorice privesc mitul ca darea de seamă despre fapte și persoane reale, transformată de timp, transmitere orală și asezonare imaginativă (însă pentru mărturia comprehensivă asupra permutărilor spiritului uman pe care o oferă mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de grup, Împărtășirea unei auto-imagini și a unei identități specifice. Dar un lucru, poate, și mai important este ca imaginea respectivă să nu intre Într-un dezacord dramatic cu realitățile, să nu ajungă să camufleze neîmplinirile, devenind un izvor de autoiluzionare și de erodare a spiritului critic. Tocmai pentru că este o credință larg răspândită, ea poate fi manipulată cu ușurință, În profitul celor mai diverse cauze, oferind ca reper legitimant o iluzie și o dorință, În locul căutării aplicate a adevărului. Voi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai mare și marginea lumii nu-i la orizont sau la hotarul vederii. Fără Îndoială, se poate spune că o asemenea perspectivă entuziastă, care exalta setea neostoită de cunoaștere manifestată de mulțimile analfabete, făcea dovada unei naivități optimiste, a unei autoiluzionări, caracteristică pentru mentalitatea intelectualului de tradiție iluministă. La rândul său, Nicolae Bălcescu XE "Bălcescu" descria o scenă similară (de data aceasta de factură romantică), petrecută În vara anului 1849, În care moții lui Avram Iancu XE "Iancu" , adunați seara În jurul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mult vehiculate În istoriografia problemei, care ar dovedi „influența” Revoluției asupra populației ardelene, ele sunt, de regulă, fie exagerări ale autorităților locale, dornice să atragă atenția forurilor superioare asupra dificultăților pe care le au de Întâmpinat, fie expresia speranțelor și autoiluzionărilor intelectualilor „iacobini”, care Își imaginează, utopic, o activizare a mulțimilor seduse de idealurile revoluționare. În ceea ce privește participarea soldaților ardeleni și bănățeni, mai ales din granița militară, la războaiele napoleoniene, ea este conturată, de regulă, În cifre și fapte, Într-o bibliografie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Thomas Masaryk, care mai târziu avea să devină președintele Cehoslovaciei, s-a făurit în bună parte în cursul acestor dispute și controverse care, începute pe terenul lingvisticii, apoi s-au extins, ajungând să simbolizeze lupta dintre adevărul științific și autoiluzionarea romantică. *36 Lămurirea unora dintre aceste probleme de autenticitate și paternitate comportă aspecte foarte spinoase în ce privește probele ; și se întâmplă să fie necesar să se facă apel la tot felul de cunoștințe speciale, cum ar fi paleografia, bibliografia, lingvistica si
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
această identitate fără a o confirma cu adevărat? Imaturitatea, caracterul demagogic sau reaua intenție de a utiliza această etichetă politică pentru a obține avantaje financiare nu oferă motive suficiente. O explicație importantă ține fără îndoială și de un fel de autoiluzionare care nu derivă neapărat din imaturitate: partidul Alianța Rromilor din România care declară 850 000 de membri în 1993, după ce obținuse la alegerile din 1990 21847 de voturi 26 reprezintă o formă extremă a acestei autoiluzionări. Să observăm la urmă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de un fel de autoiluzionare care nu derivă neapărat din imaturitate: partidul Alianța Rromilor din România care declară 850 000 de membri în 1993, după ce obținuse la alegerile din 1990 21847 de voturi 26 reprezintă o formă extremă a acestei autoiluzionări. Să observăm la urmă și cazul într-adevăr aparte al unui partid care nu a supraviețuit fondatorilor săi. Este vorba despre Partidul Rromilor Nomazi și Căldărari, a cărui istorie este rezumată de către liderii săi în felul următor: "înregistrat inițial la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
că ne amintim, sau pretindem că ne amintim". Va fi avut un rol și imaginația, și autoconvingerea, dar, cu certitudine, amintirile legionarilor de marcă sunt rodul unor experiențe-limită mult prea terifiante pentru a mai lăsa loc jocului imaginației ori derapajelor autoiluzionării. Prima surpriză ce ți-o oferă cartea radiofoniștilor vine să contrazică flagrant imaginea generală stas promovată de literatura și arta anterevoluționară: mișcarea legionară n-a fost o simplă adunătură de derbedei sanguinari fanatici, purtând într-o mână Biblia și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o „armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe care o face adunăturii de <<jeunes filles en fleurs>>, își închipuie că <<fiecare din fete tresărea, poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pune pe Tonegaru sub semnul fanteziei luxuriante, formulă cu care Petru Poantă nu e de acord, punând în discuție terminologia folosită, la Tonegaru nu ar fi vorba de o căutare a exoticului, de "un instinct al migrației"209, ci de autoiluzionare, de punerea la îndoială a realului, oarecum în linia lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu există aici loc de autoiluzionare. Dacă anumite motive par a fi prelungiri ale arghezianismului ("Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om", Corespondență pe un arbore - caz în care se realizează un dialog cu "specia" inscripțiilor, e o scrisoare deschisă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dacă oricât de pustiit și abandonat se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog, aici elementele sacralității sunt negate, se refuză autoiluzionarea - "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]