110 matches
-
care natura l-a Înzestrat.) Peștele pe care l-ai scăpat e cel mai mare. (Când nu putem beneficia de condiții sau de posibilități reale pentru a obține un succes, care să ne sporească stima de sine, atunci recurgem la autoiluzionări.) Fiecare caută să aibă icoană la care să se Închine. (Ce ne-am face, Într-adevăr, fără un crez, fără o convingere puternică de viață?) „Conștiința vieții prețuiește mai mult decât viața.” (F.M. Dostoievski) „Începi să mori atunci când pe nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l vizitează. Interesant este faptul că, în lumea virtuală, vizitatorul poate intra în mod voluntar în ceea ce specialiștii numesc "balon ambiental" sau "balon turistic", creat de vizitatorul însuși în încercarea de a evita frustrarea și "de a completa procesul de autoiluzionare", dar și ca rezultat al incapacității sale de a-i controla pe membrii comunității "distribuiți" în spectacol. Prin extrapolare, "balonul ambiental" devine orice "spațiu bine delimitat, care este sigur, controlat și mediatizat" și în care vizitatorul se simte protejat, deși
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care nici unul nici altul nu-l pot desluși niciodată, și care e cel adevărat.” (N. Iorga) De aici și surprizele, de genul: „Cum am putut să gîndesc sau să fac lucrul acesta?!”. Adevărul este că fiecăruia dintre noi ne plac autoiluzionările cu privire la sine. * „Bolile morale au un avantaj imens față de bolile fizice; ele dispar Într-o clipită prin Îndeplinirea dorinței care le pricinuiește așa după cum se nasc din lipsa unui anumit lucru.” (H. de Balzac) Totuși, neîncrederea pe care, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
îndoielnic adunate din toată lumea. Sau își creează un surogat din toate formele posibile ale experienței trăite, le conferă demnitatea unei sfințenii mistice și fac apoi comerț ambulant cu ele la tîrgul de cărți. Asta e pur și simplu șarlatanie sau autoiluzionare". Singura virtute care-i rămîne profesorului și care are valoare într-un amfiteatru este probitatea intelectuală. Max Weber își încheie această primă conferință cu o zicere cu sonuri profetice: Nimic nu s-a realizat încă doar prin fervoare și așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
faptul că atitudinea noastră este diferită în cele două situații. Cînd ne scuzăm doar față de noi înșine, "ustificările devin motive în mintea noastră și e posibil să apară chiar cazul auto-amăgirii, în legătură cu întregul proces". Eu aș adăuga: de asemenea cazul autoiluzionării. Pe de altă parte, "cînd este implicat un public exterior, există mai puține posibilități de autoamăgire. Într-adevăr, protagonistul își face socoteala ce scuze ar avea succes... și astfel trebuie oarecum să țină cont, în permanență de aceste justificări, cît
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au ajuns să creadă treptat în propriile minciuni, atunci inițial au avut intenția de a înșela publicul. În aceste împrejurări este derutant să continuăm să vorbim despre minciună. Cel puțin unele dintre problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are o boală, deși este perfect
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
depista minciuna", deoarece: Auto-amăgirea face inconștientă intenția de a păcăli, ascunzînd astfel față de alte persoane semnele subtile ale cunoșterii de sine, care ar putea să dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare, termen mai potrivit decît auto-amăgirea, se aplică mai degrabă membrilor Pentagonului decît femeilor angoasate consultate de Werth și Flaherty. Auto-iluzionarea și în special pretinsa autoiluzionare sînt facilitate și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dea de gol atitudinea persoanei în cauză. (Trivers 1985:395) Această descriere a noțiunii de autoiluzionare, termen mai potrivit decît auto-amăgirea, se aplică mai degrabă membrilor Pentagonului decît femeilor angoasate consultate de Werth și Flaherty. Auto-iluzionarea și în special pretinsa autoiluzionare sînt facilitate și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36) are următoarele de spus: Lumea internă a guvernării, cu birocrația pe de o parte și viața socială pe de alta, a facilitat apariția auto-amăgirii. Nici un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai credibilă cu putință. Dacă Arendt are dreptate cînd spune că factorii de decizie din Pentagon au început prin a se înșela pe ei înșiși și numai după aceasta au prezentat publicului minciunile, atunci nu este vorba de nici o prefăcătorie; autoiluzionarea era reală. Poate capacitatea de a avea succes în viața publică se leagă de o capacitate de a crede în propriile minciuni fără a fi victima unui permanent conflict interior. O conexiune de acest gen ar explica ironica remarcă: "memoriile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se conformează generalizării lui Adams, deoarece editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității textului. Formulîndu-și autobiografia în acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim singuri? Vom analiza problema meritelor sociale și a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la propriile capacități și chiar cu privire la propriile sentimente și care nu se poate lipsi de superstițiile legate de zei și oameni, pentru a-și menține echilibrul vital și potențialele calități. (Simmel 1950:310) Simmel se referă aici la auto-amăgire și autoiluzionare și susține că "obținem astfel exact cantitățile necesare de eroare și adevăr ce constituie fundamentul comportamentului pe care ni se cere să-l avem...". Din păcate, el nu precizează în cel fel este armonizată această combinație. Evident, poziția ideală este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
constituie fundamentul comportamentului pe care ni se cere să-l avem...". Din păcate, el nu precizează în cel fel este armonizată această combinație. Evident, poziția ideală este cea de mijloc; însă unde anume? Nu e bine să existe prea multă autoiluzionare, deoarece o persoană păcălită ajunge să nu-și mai dea seama de acest lucru. Totuși, este nevoie de puțină auto-amăgire, însă în cantitate moderată. Din nefericire, în lipsa unor scări de gradație bine definite, toate rețetele care prescriu adoptarea unei atitudini
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc se află acest acord tacit, atunci nimeni nu este înșelat; prefăcătoria este reciproc conștientizată. Dacă ambii protagoniști încep să considere prefăcătoria autentică, avem de-a face cu autoiluzionarea. Deși acesta ar putea fi considerat un exemplu de colaborare, o formă mai evidentă și poate mai bine definită se întîlnește în situația în care nu este vorba de o alianță între mincinos și păcălit, ci de o înțelegere între
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adus la cunoștință acest lucru. Cînd, în prezența lui Eck, copilul le-a mărturisit totuși părinților că aflase, aceștia au exclamat furioși: "Cum! Mincinos mic! Știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" Discutînd despre auto-amăgire și autoiluzionare ne-am concentrat atenția asupra a două cazuri diferite de înșelătorie, cel al membrilor Pentagonului și cel al unor femei americane aflate în criză sentimentală. Aceste fenomene complexe nu apar numai în cele două contexte separate, iar datele înregistrate ar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atenția asupra modului în care păcăliții vizați de mincinoși sînt mai degrabă prieteni ai acestora decît inamici. Această direcționare a minciunii este dusă mai departe de minciunile discutate în capitolul 7, unde am încercat să fac diferența între autoamăgire și autoiluzionare. Procesul de transformare care intervine atunci cînd mincinoșii încep să creadă că ceea ce spun este adevărat a fost exemplificat nu numai de mărturia femeilor traumatizate cu privire la relațiile lor personale, ci și de afirmațiile făcute de politicienii americani și agenții lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd mincinoșii încep să creadă că ceea ce spun este adevărat a fost exemplificat nu numai de mărturia femeilor traumatizate cu privire la relațiile lor personale, ci și de afirmațiile făcute de politicienii americani și agenții lor publicitari pe timpul războiului din Vietnam. Consecințele autoiluzionării sînt în ambele cazuri grave, chiar dacă diferă. Transformarea implică o progresie, care se întinde pe parcursul a cîteva luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]