921 matches
-
bine făcută în sensul mânuirii tehnicii (tradiționale și/sau digitale) și să stea în dialog cu temele actuale, atât în grafică cât și în pictură. Slăbiciunea apare în momentul în care imaginea nu spune nimic nou sau e închistată în automatisme și nu pretinde nimic. Am ajuns să șterg picturi sau să lipesc foiță de aur peste ele și să încep din nou același motiv. Dorina -Creația ta și tu însăți, ca artist, se înscriu în mod necesar într-o relație
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
dar și-a deschis cu un prieten o firmă de design... zâmbi mulțumită Flower-Power. -L-ai vrăjit, ce mai! concluzionă Patriarhul. -Ce vrăji?! Asta e curată... MUGA! spuse Miramoț. -Ce? întrebară sonor ori din priviri toți. Miramoț, obligată, îi lămuri: -Un automatism al mișcărilor, natural sau dobândit, specific mai ales artiștilor plastici, care își exprimă ideile modelând fără să gândească fiecare gest... -De fapt, în fiecare dintre noi e puțin MUGA, interveni zâmbind Patriarhul... Faptul că punem dreptul în fața stângului ca să ne
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
profunzimile disimulării... Paloarea lor este ca o revelație a bătăliilor interioare... Aceste femei cu inima sau spiritul suferinde, au în ochi plumbul febricitării ori nitescența anormală și bizară a răului lor, în privire, intensitatea suprarealismului." André Breton - definiție a suprarealismului: "Automatism psihic pur prin care îți propui să exprimi, fie verbal, fie prin scris, fie oricum, funcționarea reală a gândirii... în afara oricărei preocupări estetice sau morale... (Din Manifestul suprarealismului)
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
adîncuri obscure a tulburat sărbătoarea discursurilor consacrate, a dat peste cap protocolul său, ca și cum în sala unei festivități ar fi năvălit o ceată de inși zgomotoși, dornici a lua cuvîntul, a-și rosti pe nerăsuflate păsul. Reacție la clișeu, stereotipie, automatism, proza actuală cultivă insolitul, bizarul, corespondențele năstrușnice, un caleidoscop al asocierilor (uneori forțat) fanteziste, cu ținta unei "igiene" a spiritului, a unei "eliberări". La originea unei atari producții stau avangarda și literatura absurdului, altfel spus extrema modernitate care nu-și
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
-mi leg / numele, cu barba coborând ca o ninsoare / peste litere, cu liniile chipului / frânte în unghiuri / de timp în renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
doua, cei pentru care literatura este instrument de cunoaștere. La prima mă gândesc la Petru Dumitriu. în literatură, se produce un proces de osificare, - deasupra actului spontan al creației, pururi mobil, se așterne un țesut mort, "literatura" - ponciful, șablonul, imitația, automatismul, locul neapărat comun... Impresia de veridicitate pe care ți-o dă o pagină de Marin Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira rar, gâfâind, te făcea să te gândești la
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
care nu era inclus în dicționare - v. DEX), înregistrat de Noul dicționar universal (2006) și Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007). Programele traduse în română folosesc totuși termenul aldin (de exemplu, Microsoft Office Word 2007; e drept, pentru a nu schimba automatismele, aldinele au simbolul B - de la bold). Concurența scrisă indică o situație încă favorabilă termenului tradițional: Google (consultat pe 13 septembrie 2009) indică 1.730 de atestări pentru sintag-ma "caractere bold" și 7.510 pentru "caractere aldine" (în vreme ce doar 121 de
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta rămânească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
Tudorel Urian Lucian Dan Teodorovici era cunoscut până de curând ca un excelent pictor al automatismelor, mentalităților și stereotipiilor care conferă notele distinctive, dar și pitorescul vieții în România nesfârșitei tranziții spre nu se știe ce. Odată cu apariția volumului de proză scurtă Celelalte povești de dragoste, interesul prozatorului ieșean suferă o mutație semnificativă. El nu mai
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
noțiuni inseparabile, siameze, ca și Estragon și Vladimir, care împart aceeași groapă comună a neputinței și zădărniciei. Nici unul și nici altul nu sunt personaje distincte, cu diferențieri majore, ci se manifestă și individualizează în cuplu, reacționează prin același tip de automatisme, completându-se și stârnindu-se reciproc, ca părți componente ale unei bizare alcătuiri bicefale. În ipostază scenică nu au un relief psihologic definibil. Își disimulează mereu condiția tragică, afișează cu bravură un soi de boemie poetică, plină de farmec prin
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta rămânescă, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
înșală. În fine, acest „nu știu” ar putea urmări să-i atragă atenția asupra răspunderii pe care și-a asumat-o (conștient sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul obligațiilor cotidiene, într-un cenușiu ce îi asigura liniștea dată de gândul trist că nimic nu se mai poate schimba... Așteptări, dorințe, visuri de împlinire personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet. Sau aproape
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se bucurau să identifice gânduri și preferințe comune, același teritoriu sentimental împărtășit simplu, „natural”, ca și cum ar fi fost împreună de totdeauna. Fiecare îl „salvează” pe celălalt din noianul automatismelor cotidiene, umplându-i generos „golul existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru a fi mai mult împreună
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
personajele lui Gârbea sînt invariabil marionete (matrioșe clivînd matrioșe). Fiind înzestrate doar cu sertărașe bibliografice, evoluția lor nu poate fi desfăcută de actul intertextual al lecturii. De aceea, poate, pe alocuri, teatrul lui Gârbea pare redus la arta citirii, subordonată automatismelor și jocului memoriei culturale, care, adesea "alege din tezaurul literaturii exact prostiile". Pescărușul lui Cehov din livada cu vișini a aceluiași nu e mai puțin obsesie și proprietatea Joițicăi lui Caragiale și a prefectului județului, de la potop încoace. Iar Groparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se războiesc pentru supremație și un monarh înțelept le face dreptate și unora și altora, sângele curge fluent, nu se produc nici cheaguri, nici hemoragii. Când tensiunea arterială scade, impulsuri nervoase și hormonale o readuc la normal. Inima conține un automatism propriu care o face să bată o viață de om fără influențe din afară. Dar eforturile fizice și emoțiile îi schimbă pasul. Nenumărate exemple pot fi înșirate. Mecanisme fine se opun bolii și morții reglând toate aceste procese subtile. Tinzând
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
Tudorel Urian În ultimii ani s-a vorbit mult despre rolul pe care religia ar trebui să-l joace în România de azi. De la citarea până la automatism golit de sens a unei frânturi de gând al lui Malraux ("Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc"), până la negarea oricărui rol al credinței dincolo de porțile bisericii, toate pozițiile au fost exprimate pe tonuri mai mult sau
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
unul singur - pe Eminescu. Pe doi i-a respins, pe Maiorescu și pe Blaga. Nici astăzi nu sunt pomeniți, spiritul maiorescian, germanic, raționalist-logic, e ignorat. în schimb, toți hăhăie pe Caragiale, cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale (...) Caragiale își scria comediile construite pe un comic de situație sau de limbaj în 1910, când în Europa erau doi foarte mari dramaturgi: Strindberg și Cehov, care veneau cu un teatru problematic
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
latent, care, treptat, se impune, scăpînd de sub controlul compusului anorganic și anihilîndu-și, pur și simplu, arhetipul - personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu ușurință un clișeu critic, repetat pînă la trivializare și devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionată, pendulînd între polii binelui și răului. Ultimul deține totuși capacitatea prezumtivă de acaparare și neutralizare a celui dintîi. De la sfîrșitul secolului XIX și pînă în a doua jumătate a veacului trecut, cu mici variații, tema
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
prisma unei derogări de la un canon în vigoare. Nimic nu-l irita mai mult decât încorsetarea, voia să perpetueze ipostaza de independență. Se pot distinge mai multe trepte ale desprinderii. Surprinde modul în care înțelege documentarea. El nu se supune automatismului realist, impus de o doctrină. Părând că împrumută norme ale reflectării literare într-un program, el se amuză substituindu-le, încărcându-le cu un alt sens decât cel prevăzut. Mă rezum de aci inainte în aceste disocieri doar la Malraux
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
chiar dacă și nouă, profesorilor de românistică, ne revine sarcina de a clarifica și îndepărta echivocurile și neînțelegerile pe care presa le folosește în continuare, atunci când se referă la realități mai puțin sau prea superficial cunoscute, prin sintagme care au devenit automatisme) Pe plan universitar, programele europene "Socrates-Erasmus" și generalizarea programului de la Bologna vor facilita schimbul și mutarea de la o universitate la alta, dintr-o țară în alta. 4. Pe ce criterii sortați produsele culturale de export? Contează scara valorică. Să fie
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au, ca la Ionescu, aceeași semnificație simptomatică a dezumanizării" (pp. 67-68). Textele lui Alexandru Paleologu somează cititorul să aibă o reacție. Ele sfidează gândirea comună, sunt
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
sunt legate printr-un fel de stranie cecitate, un fel de autism care le ține departe de filmul fundalului. Regizorul surprinde alienarea personajelor, a omului recent, incapabil să rezoneze cu ceea ce se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă parte și personajele
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed.
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]