KorAP: Find »[drukola/base=autonomist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...9 >

209 matches

Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417

din primul deceniu al secolului al XX-lea, Partidul Autonomist Irlandez nu a jucat un rol important pe scena politică britanică. Cele două mari partide, Partidul Liberal și Partidul Conservator, și-au asigurat majorități confortabile, nemaiavînd nevoie de voturile parlamentarilor autonomiști irlandezi. Proiectul de buget din anul 1909, prezentat de guvernul Asquith și elaborat de ministrul de Finanțe David Lloyd George, a determinat căderea guvernului liberal și organizarea unor noi alegeri, care au avut loc între 14 ianuarie - 9 februarie 1910

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
de guvernul Asquith și elaborat de ministrul de Finanțe David Lloyd George, a determinat căderea guvernului liberal și organizarea unor noi alegeri, care au avut loc între 14 ianuarie - 9 februarie 1910. Rezultatele acestui scrutin au fost extrem de favorabile Partidului Autonomist Irlandez, căci cu cît cele două mari partide britanice se aflau în echilibru, cu atît mai importante erau voturile irlandeze. Partidul Conservator a cîștigat 275 de mandate, Partidul Laburist, 40, iar autonomiștii irlandezi, 82 de mandate, obținînd 124 000 de

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Rezultatele acestui scrutin au fost extrem de favorabile Partidului Autonomist Irlandez, căci cu cît cele două mari partide britanice se aflau în echilibru, cu atît mai importante erau voturile irlandeze. Partidul Conservator a cîștigat 275 de mandate, Partidul Laburist, 40, iar autonomiștii irlandezi, 82 de mandate, obținînd 124 000 de voturi. Datorită acestui echilibru politic, guvernul prezidat de Asquith, care era încă neîncrezător în Partidul Autonomist Irlandez, a organizat noi alegeri între 2 - 19 decembrie 1910. Rezultatele au fost chiar mai echilibrate

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
mai importante erau voturile irlandeze. Partidul Conservator a cîștigat 275 de mandate, Partidul Laburist, 40, iar autonomiștii irlandezi, 82 de mandate, obținînd 124 000 de voturi. Datorită acestui echilibru politic, guvernul prezidat de Asquith, care era încă neîncrezător în Partidul Autonomist Irlandez, a organizat noi alegeri între 2 - 19 decembrie 1910. Rezultatele au fost chiar mai echilibrate decît cele ale alegerilor precedente. Partidul Conservator a cîștigat 272 de mandate, exact cît au reportat și liberalii. Partidul Laburist a cîștigat 42 de

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
organizat noi alegeri între 2 - 19 decembrie 1910. Rezultatele au fost chiar mai echilibrate decît cele ale alegerilor precedente. Partidul Conservator a cîștigat 272 de mandate, exact cît au reportat și liberalii. Partidul Laburist a cîștigat 42 de locuri, iar autonomiștii irlandezi, 84 de locuri (131 375 de voturi). Și astfel, Partidul lui Redmond s-a trezit în postura atrăgătoare de a fi arbitrul scenei politice britanice. O situatie atît de favorabilă trebuia speculata la maximum. Redmond a decis să se

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Astfel, Camera Lorzilor nu putea respinge o lege trecută prin Cameră Comunelor, ci numai să întîrzie adoptarea ei timp de 2 ani. Această lege a înlăturat și ultimul obstacol din calea adoptării mult visatei legi a autonomiei Irlandei. Dacă Partidul Autonomist Irlandez s-a bucurat și a așteptat încrezător rezolvarea principalei sale revendicări, nu același lucru îl făceau unioniștii, aparent înfrînți. Acest curent politic predominant în Ulster a început să se organizeze pentru a contracara o inevitabilă revenire la putere a

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
din electoratul reprezentînd poporul irlandez. Analizați atent cifrele și ele vor deveni și mai semnificative." Asquith a atacat și problema Ulsterului, singura provincie unde autonomia era contestată. Dar Ulsterul era reprezentat în Camera Comunelor de 17 parlamentari unioniști și 16 autonomiști. "Niciodată nu am subestimat forță și hotărîrea minorității, care mai degrabă ar muri decît să accepte autonomia. Dar nu pot admite și nu voi admite că drepturile unei minorități, o minoritate relativ mică pentru care s-au luat toate măsurile

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Irlandei a fost votat de către Cameră Comunelor în ianuarie 1913 și acordă puține drepturi viitorului Parlament de la Dublin. Guvernul britanic păstra controlul în domeniile cheie precum apărarea, politca externă și finanțele insulei. Acest proiect a fost considerat acceptabil de Partidul Autonomist Irlandez fiind privit că o lege provizorie în perspectiva obținerii unei autonomii totale față de Londra. Din aceeași perspectiva, unioniștii l-au considerat dezastros fiind hotărîți să lupte din toate puterile fie pentru abandonarea legii fie pentru împiedicarea adoptării ei în

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
legii autonomiei. Întruniri secrete au avut loc între liderul Partidului Liberal, primul ministru Asquith și conducătorul Partidului Conservator, Bonar Law, în vederea rezolvării tensionatei situații politice și pentru a se găsi un compromis politic. Cei care s-au alarmat au fost autonomiștii irlandezi, care nu doreau în nici un caz divizarea Irlandei. John Redmond declară că "națiunea irlandeză nu poate accepta niciodată mutilarea să. Irlanda este o unitate. Teoria celor două națiuni este abominabila pentru noi, si in acelasi timp o blasfemie." Poziția

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
în nici un caz divizarea Irlandei. John Redmond declară că "națiunea irlandeză nu poate accepta niciodată mutilarea să. Irlanda este o unitate. Teoria celor două națiuni este abominabila pentru noi, si in acelasi timp o blasfemie." Poziția aparent puternică a Partidului Autonomist Irlandez și-a dovedit fragilitatea în noile condiții, cînd șantajul exercitat de autonomiștii irlandezi asupra Partidului Liberal privind retragerea sprijinului parlamentar nu mai funcționa, cele două mari partide britanice ajungînd la o înțelegere privind excluderea Ulsterului de sub incidența legii autonomiei

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
accepta niciodată mutilarea să. Irlanda este o unitate. Teoria celor două națiuni este abominabila pentru noi, si in acelasi timp o blasfemie." Poziția aparent puternică a Partidului Autonomist Irlandez și-a dovedit fragilitatea în noile condiții, cînd șantajul exercitat de autonomiștii irlandezi asupra Partidului Liberal privind retragerea sprijinului parlamentar nu mai funcționa, cele două mari partide britanice ajungînd la o înțelegere privind excluderea Ulsterului de sub incidența legii autonomiei Irlandei. Evenimentele s-au precipitat, iar soluția militară se profila la orizont. La

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
înarmați sînt mult mai puțin ridicoli decît naționaliștii dezarmați. Aș vrea să văd fiecare cetățean irlandez înarmat". În IVF s-au înrolat membri ai Frăției Republicane, ai Sinn Fein, ai Asociației Atletice Gaelice, ai Ligii Gaelice, dar și ai Partidului Autonomist Irlandez, într-un efort de a-și depăși divergențele de ordin politic. Conducătorul acestei armate naționaliste a fost numit vicepreședintele Ligii Gaelice, Eoin MacNeill. Membrii cei mai influenți ai mișcării au fost militanții republicani Padraig Pearse, Mac Dermott și Eamonn

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Eamonn Ceannt. Numeroși adepți ai lui Redmond s-au alăturat IVF, crezînd că astfel vor face presiuni asupra guvernului britanic pentru a obține o autonomie fără excluderea Ulster-ului. Apariția Irish Volunteer Force l-a luat prin surpridere pe liderul autonomist John Redmond, care a fost uimit de forță și amploarea mișcării. Fiindu-i frică să nu scape de sub control această mișcare paramilitară, Redmond a numit în conducerea organizației cîteva persoane devotate politicii sale. În această perioadă, Ulster Volunteer Force era

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
lor clase, ordine pe care le-ar fi executat fără crîcnire dacă ar fi fost aplicate altora."39 Guvernul condus de Asquith a înțeles că nu trebuia să forțeze notă, și din această cauză a încercat să modereze poziția naționaliștilor autonomiști, daca nu a putut-o face cu cea a unioniștilor. Situația lui Redmond, liderul moderaților catolici, a devenit extrem de șubredă, el fiind prins între trei fronturi: (1) guvernul englez, care depindea într-o anumită măsură de Partidul Autonomist Irlandez; (2

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
poziția naționaliștilor autonomiști, daca nu a putut-o face cu cea a unioniștilor. Situația lui Redmond, liderul moderaților catolici, a devenit extrem de șubredă, el fiind prins între trei fronturi: (1) guvernul englez, care depindea într-o anumită măsură de Partidul Autonomist Irlandez; (2) republicanismul radical naționalist, care controla în bună măsură Irish Volunteers Force și (3) mișcarea unionista, puternic înarmata și susținută de un lobby englez foarte puternic. Redmond a oferit oricărui comitat ulsterian dreptul de a rămîne în afara jurisdicției Parlamentului

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
adoptarea legii. Regele George al V-lea a ezitat să sancționeze legea, preferînd să organizeze în iulie 1914 Conferință de la Palatul Buckingham, prin care a încercat să concilieze cele două părți. Unioniștii au fost reprezentați de Carson și Craig, iar autonomiștii de Redmond și Dillon. Conferință nu a avut nici un rezultat. Începutul Primului Război Mondial a salvat Marea Britanie de la izbucnirea unui război civil în Irlanda. Guvernul lui Asquith a reușit să obțină acordul ambelor părți privind amînarea cu douăsprezece luni a intrării în

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
de istorie și tradiție și l-a aruncat pe fereastră. El a îndreptat Irlanda către un anume curs de acțiune, dar nu avea autoritatea să o facă, si mai ales nu avea nici o garanție din partea guvernului britanic că doleanțele naționaliștilor autonomiști irlandezi vor fi întîmpinate favorabil la sfîrșitul războiului". Dar John Redmond era conducătorul celui mai important partid politic irlandez, care avea 84 de parlamentari la Westminster și era, practic, singurul reprezentant real al naționalismului moderat irlandez. În 1914, autoritatea acestui

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
două curente majore, radical și moderat, au ieșit din nou la suprafață. În ciuda fragilei unități afișate prin constituirea în 1913 a organizației Irish Volunteers Force, fractură dintre cele două curente a trecut prin gruparea paramilitară a naționaliștilor irlandezi. Partidul moderat autonomist condus de Redmond a atras de partea sa cea mai mare parte a Irish Volunteers Force. Aproximativ 170 000 de membri s-au alăturat politicii de susținere a Mării Britanii preconizate de John Redmond, înființînd Irish Național Volunteers 41. Vechea

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
includerea pe lista obiectivelor de război ale Germaniei și a independenței Irlandei. Grupările care au adoptat o poziție de neutralitate sau de împotrivire la adresa politicii de cooperare cu Marea Britanie erau din punct de vedere numeric, în minoritate față de marele Partid Autonomist Irlandez. Acest aspect a fost dovedit și de marele aflux de voluntari naționali irlandezi către armata britanică. Din întreaga Irlanda, naționaliștii adepți ai lui John Redmond s-au îndreptat către centrele de incorporare ale armatei britanice (serviciul militar nu era

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
care poate fi forjata prin îmbinarea exemplului luptei generațiilor trecute cu exercițiul voinței de fier a generației prezente. Ceea ce încerca Padraig Pearse și alți adepți ai tradiției republicane să demoleze în discursurile și scrierile lor era încercarea și speranța Partidului Autonomist Irlandez, și ale altor moderați, de a ajunge la un acord negociat cu guvernul britanic mai degrabă, decît să ceară pur și simplu separarea. Această ultimă poziție a rămas o constantă a ideologiei tradiționale a republicanismului irlandez, putînd fi întîlnită

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
pentru a o duce la bun sfîrșit de la părinții noștri, iar noi sîntem legați de ea și nu avem dreptul să o schimbăm sau să ne abatem de la ea." Ultimele cuvinte se refereau la politica de compromis susținută de Partidul Autonomist Irlandez, care, pentru a evita vărsările de sînge, s-a abătut de la idealul obținerii unei independente totale. Padraig Pearse ducea o luptă ideologică nu numai împotriva britanicilor și unioniștilor protestanți, ci și împotriva principalului competitor din tabăra naționalistă: autonomiștii irlandezi

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Partidul Autonomist Irlandez, care, pentru a evita vărsările de sînge, s-a abătut de la idealul obținerii unei independente totale. Padraig Pearse ducea o luptă ideologică nu numai împotriva britanicilor și unioniștilor protestanți, ci și împotriva principalului competitor din tabăra naționalistă: autonomiștii irlandezi, care erau susținuți de marea majoritate a poporului irlandez de confesiune catolică. În eseul sau din 1915, Pearse atacă dur posibilitatea semnării unui tratat între autonomiști și guvernul britanic privind noul statut al insulei: "O națiune poate să semneze

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
împotriva britanicilor și unioniștilor protestanți, ci și împotriva principalului competitor din tabăra naționalistă: autonomiștii irlandezi, care erau susținuți de marea majoritate a poporului irlandez de confesiune catolică. În eseul sau din 1915, Pearse atacă dur posibilitatea semnării unui tratat între autonomiști și guvernul britanic privind noul statut al insulei: "O națiune poate să semneze tratate pentru a se angaja în diverse combinații sau politici, după cum și un om poate semna un contract, dar nici un tratat care plasează corpul său sufletul unei

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
cu cîteva ore înaintea execuției se căsătorise cu logodnică lui în capelă închisorii Kilmainhan; Edward Dally, comandantul garnizoanei voluntarilor din Palatul de Justiție, si Michael O'Hanrahan, un funcționar al cartierului general al voluntarilor. John Dillon, unul din liderii Partidului Autonomist, îi scria lui John Redmond, aflat la Londra, ca pînă în momentul execuțiilor sentimentul popular era ostil rebelilor, dar "împușcarea unui mare de prizonieri ar putea avea efecte dezastruoase asupra opiniei publice." La 5 mai 1916, a fost executat cel

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
asupra opiniei publice." La 5 mai 1916, a fost executat cel de-al șaptelea condamnat: John Mac Bride.58 Acesta nu se numără printre comandanții rebelilor, dar luptase cu 16 ani înainte de partea burilor împotriva Mării Britanii, în Africa de Sud. Partidul Autonomist a condamnat în mod oficial rebeliunea, dar și executarea liderilor republicani, făcînd presiuni pentru că aceasta să fie oprită. În total 15 lideri republicani au fost executați în acele zile. La 12 mai, Sean Mac Dermott și James Connolly 59 au

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]