105 matches
-
una dintre aceste ocazii, se auzea melodia care dă titlul albumului grupului Procol Harum "Grand Hotel" când... În cărțile sale, Adams a făcut serie de referiri la muzica și muzicienii care i-au influențat opera. În prima carte din "Ghidului autostopistului", șoarecele care nu reușește să găsească Întrebarea Finală despre Viață, univers și tot restul, propune una inventată de el: "How many roads must a man walk down?" ("Câte drumuri trebuie să bată un om?"). Acesta este un vers din cântecul
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Johann Sebastian Bach, care a furnizat o acțiune minoră în "Dirk Gently's Holistic Detective Agency". Adams a fost bun prieten și cu Michael Nesmith de la The Monkees. La începutul anilor '90, una dintre tentativele eșuate de a ecraniza "Ghidul autostopistului galactic" l-ar fi avut ca producător pe Nesmith. Adams a fost și fan al formației The Beatles. În "Viața, universul și tot restul", el a făcut o referire la Paul McCartney și a citat versuri și titluri de melodii
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
de replici: Luate împreună, cele două replici formează un citat din melodia "Norwegian Wood (This Bird Has Flown)" de pe albumul "Rubber Soul". Împreună cu Steve Meretzky de la Infocom, Douglas Adams a creat în 1984 un joc pe calculator interactiv după "Ghidul autostopistului galactic". În 1986 a participat timp de o săptămână la o sesiune de discuții alături de echipa de la Lucasfilm Games în legătură cu jocul "Labyrinth". Ulterior, a fost implicat și în crearea jocului "Bureaucracy" (tot de către Infocom, dar fără legătură cu vreo carte
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
carte escortă, intitulată "Douglas Adams’s Starship Titanic", deoarece Adams era prea ocupat cu jocul pentru a le face pe ambele. În aprilie 1999, Adams a inițiat proiectul de scriere în colborare "h2g2", o tentativă experimentală de a transforma "Ghidul autostopistului galactic" în realitate folosind schimbul de idei facilitat de comunitatea internetului. În 1990, Adams a scris și a prezentat documentarul de televiziune "Hyperland", care cuprindea interviuri cu Ted Nelson și îl avea pe Tom Baker pe post de "agent software
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
fi văzut și în seria TV omagială "Omnibus". Adams a fost un utilizator fervent al e-mail-ului de la nașterea acestei tehnologii, folosind primele versiuni de e-mail pentru a coresponda cu Steve Meretzky în timpul colaborării lor la pentru Infocom la jocul "Ghidul autostopistului galactic". În timpul șederii în New Mexico din 1993, și-a creat o nouă adresă de e-mail și a început să posteze propriul grup USENET, alt.fan.douglas-adams și, ocazional, comp.sys.mac hierarchy. Multe dintre postările lui sunt arhivate pe
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
depinde de cât timp se acordă pentru transmiterea ei iar mariajul scade din acest timp care ar putea fi folosit pentru transmiterea memei, atunci celibatul este de preferat mariajului. Însă în cazul unei gene, opusul va fi valabil. Memele sunt autostopiști (hitchhikers) sau simbionți în raport cu omul așa cum gălbeaza este autostopist pentru ovine sau bovine. Daniel C. Dennet face o clasificare a autostopiștilor denumind trei categorii: Dennett spune că memele pot aparține fiecăruia dintre cele trei tipuri. Cea mai răspândită accepție a
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
iar mariajul scade din acest timp care ar putea fi folosit pentru transmiterea memei, atunci celibatul este de preferat mariajului. Însă în cazul unei gene, opusul va fi valabil. Memele sunt autostopiști (hitchhikers) sau simbionți în raport cu omul așa cum gălbeaza este autostopist pentru ovine sau bovine. Daniel C. Dennet face o clasificare a autostopiștilor denumind trei categorii: Dennett spune că memele pot aparține fiecăruia dintre cele trei tipuri. Cea mai răspândită accepție a memeurilor este aceea de meme mutualiste. Ele aduc un
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
transmiterea memei, atunci celibatul este de preferat mariajului. Însă în cazul unei gene, opusul va fi valabil. Memele sunt autostopiști (hitchhikers) sau simbionți în raport cu omul așa cum gălbeaza este autostopist pentru ovine sau bovine. Daniel C. Dennet face o clasificare a autostopiștilor denumind trei categorii: Dennett spune că memele pot aparține fiecăruia dintre cele trei tipuri. Cea mai răspândită accepție a memeurilor este aceea de meme mutualiste. Ele aduc un beneficiu gazdei, urmând să se folosească de ea pentru a fi transmise
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
Ionescu), o femeie rea de gură care nu o place deloc pe nora sa. Într-o după-amiază geroasă de iarnă, pe când se întorcea cu mașina de la munte unde participase la o ședință de „reciclare” cu conducerea, Romeo ia o tânără autostopistă pe nume Miki (Adina Popescu), care-și petrecuse week-end-ul la Babele. El se îndrăgostește fulgerător de tânăra care lucra la ICPMN, unde lucrase anterior și Romeo. Ei fac schimb de numere de telefon, iar Miki îi propune s-o invite
Alo, aterizează străbunica!... () [Corola-website/Science/308386_a_309715]
-
însuși credea că acest premiu care avea să fie decernat o singură dată fusese creat special pentru a recompensa "Stăpânul inelelor" și a fost uimit să afle că a fost primit de opera sa. Parodiile science fiction de genul "Ghidul autostopistului galactic" a lui Douglas Adams sau "Bill, the Galactic Hero" a lui Harry Harrison denotă deseori influențe din partea "Fundației". De exemplu, "Ghidul" este un fel de "Enciclopedia Galactică", pe care seria chiar o menționează la un moment dat, remarcând că
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
lexico-gramaticală, dar prefixul nu o poate face singur, ci numai împreună cu un sufix. Sufixul poate fi adăugat la o rădăcină care constituie singură un cuvânt ("răutate), la un cuvânt deja format prin derivare ("muncitorime), la un cuvânt compus ( "auto-stop" → "auto-stoppeur „autostopist”) sau la o rădăcină care nu are existență independentă cu statut de cuvânt. În acest caz are loc de fapt o schimbare de sufix: "traction „tracțiune, tractare” → "tracter „a tracta”, "repül „zboară” → "repdes" „zburătăcește” Exemple de prefixare sunt: "răz-" + "a
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
joc de calculator, trei serii de benzi desenate ale primelor trei romane publicate de DC Comics între 1993 și 1996. Au apărut și două serii de prosoape, produse de Beer-Davies, considerate de unii fani a fi „versiunea oficială” a "Ghidului autostopistului galactic", întrucât conțin text din primul roman. O versiune cinematografică finanțată de la Hollywood, produsă și filmată în Regatul Unit, a apărut în aprilie 2005, și între 2004 și 2005, s-au difuzat adaptări radio ale romanelor al treilea, al patrulea
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" este adesea prescurtat „HHGTTG” (cum este utilizat pe site-urile fanilor) sau „H2G2” (utilizată pentru prima oară de Neil Gaiman ca titlu de capitol în "Nu intra în panică: companionul oficial al „Ghidului autostopistului galactic”" și apoi mai târziu de ghidul online editat de BBC. Serialul este numit adesea și „The Hitchhiker's Guide”, „Hitchhiker's”, sau „[The] Guide”. Acest titlu se poate referi la oricare dintre diferitele variante ale poveștii, dintre care cea
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
lucru rămas din vechea idee. Adams a susținut că ideea titlului i-a venit de la un incident din 1971 care i s-a întâmplat când făcea autostopul prin Europa continentală în tinerețe, cu un exemplar din cartea "Ghidul Europei pentru autostopiști". Când zăcea beat pe un câmp de la Innsbruck cu cartea în mână și uitându-se la stele, s-a gândit că ar fi o idee bună dacă cineva ar scrie și un ghid al galaxiei pentru autostopiști. Ulterior, însă, el
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
Ghidul Europei pentru autostopiști". Când zăcea beat pe un câmp de la Innsbruck cu cartea în mână și uitându-se la stele, s-a gândit că ar fi o idee bună dacă cineva ar scrie și un ghid al galaxiei pentru autostopiști. Ulterior, însă, el a susținut că a povestit această anecdotă de atâtea ori, încât a uitat incidentul însuși, și nu-și mai amintea decât cum l-a povestit. Prietenii lui au spus adesea că Adams a mai vorbit despre ideea
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
o emisiune la radio. În același an s-a difuzat un episod special de Crăciun. BBC obișnuia la acea vreme să comande episoade speciale de Crăciun pentru serialele radiofonice cele mai populare și, deși prima variantă a episodului de „Ghidul autostopistului” avea o acțiune legată de Crăciun, s-a decis că era „oarecum de prost gust” și episodul a fost făcut să fie mai degrabă o punte între cele două serii. Acest episod a fost lansat ca parte a celei de
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
lansarea celei de a treia cărți, după care „trilogie în patru părți” la lansarea celei de a patra. Ediția americană a celei de-a cincea părți a fost lansată cu descrierea: „a cincea carte din din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. Viitoarele relansări ale cărții purtau și ele legenda „[prima, a doua, a treia, a patra] din din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. În plus, textul de pe coperta din spate a celei de a cincea cărți descrie cu umor cartea ca
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
de-a cincea părți a fost lansată cu descrierea: „a cincea carte din din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. Viitoarele relansări ale cărții purtau și ele legenda „[prima, a doua, a treia, a patra] din din ce în ce mai imprecis denumita trilogie a Autostopistului”. În plus, textul de pe coperta din spate a celei de a cincea cărți descrie cu umor cartea ca fiind cea care „dă un cu totul nou înțeles cuvântului «trilogie»”. Acțiunea serialelor radiofonic și de televiziune sunt mai mult sau mai
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
scrise de John Lloyd, dar materialul său nu a mai ajuns în celelalte versiuni ale poveștii. Înainte de a muri de atac de cord la 49 de ani, în 2001, Adams se gândea să scrie un al șaselea roman din seria Autostopistului. El lucra și la un al treilea roman cu Dirk Gently sub titlul provizoriu "The Salmon of Doubt" ("Somonul îndoielii"), dar a simțit că nu-i iese și a renunțat. El a declarat într-un interviu că unele dintre ideile
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
Dirk Gently sub titlul provizoriu "The Salmon of Doubt" ("Somonul îndoielii"), dar a simțit că nu-i iese și a renunțat. El a declarat într-un interviu că unele dintre ideile din acel proiect ar fi mai potrivite în seria Autostopistului și a sugerat că ar putea refolosi o parte din acel material într-o a șasea carte din această serie. El a spus despre "În mare parte, inofensiv" că este o carte „foarte sumbră” și a spus că i-ar
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
că ar putea refolosi o parte din acel material într-o a șasea carte din această serie. El a spus despre "În mare parte, inofensiv" că este o carte „foarte sumbră” și a spus că i-ar plăcea să termine „Autostopistul” într-o notă mai veselă. Adams a remarcat și că dacă ar scrie o a șasea parte, cel puțin ar începe cu toate personajele în același loc. Eoin Colfer, care a scris a șasea carte din seria Autostopistului în 2008-2009
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
să termine „Autostopistul” într-o notă mai veselă. Adams a remarcat și că dacă ar scrie o a șasea parte, cel puțin ar începe cu toate personajele în același loc. Eoin Colfer, care a scris a șasea carte din seria Autostopistului în 2008-2009, s-a folosit de acest din urmă concept dar se pare că de niciuna din ideile din "Somonul îndoielii". În "Ghidul autostopistului galactic" (publicat în 1979), personajele vizitează legendara planetă Magrathea, sediul industriei prăbușite a construcțiilor de planete
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
cu toate personajele în același loc. Eoin Colfer, care a scris a șasea carte din seria Autostopistului în 2008-2009, s-a folosit de acest din urmă concept dar se pare că de niciuna din ideile din "Somonul îndoielii". În "Ghidul autostopistului galactic" (publicat în 1979), personajele vizitează legendara planetă Magrathea, sediul industriei prăbușite a construcțiilor de planete, și fac cunoștință cu Slartibartfast, un proiectant de coaste marine, realizator al fiordurilor Norvegiei. Din arhive, el extrage și relatează povestea unei rase de
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
a publicat în octombrie 1980, o ediție cu copertă cartonată, iar ediția americană cu copertă de hârtie din 1981 a fost promovată cu 3000 de copii distribuite gratuit de revista "Rolling Stone". În 2005, Del Rey Books a relansat seria Autostopistului cu noi coperte pentru lansarea filmului din 2005. Până în 2010, s-a vândut în peste 14 milioane de exemplare. În 1994 a apărut o ediție ilustrată cu fotografii. În "The Restaurant at the End of the Universe" (publicată în 1980
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
universul însuși (din cauza călătoriilor în timp), mai are doar suficientă energie cât să citească mesajul și să se simtă puțin mai bine înainte de a se opri definitiv. În cele din urmă, în "Mostly Harmless" (publicat în 1992), vogonii preiau "Ghidul autostopistului" (sub numele de InfiniDim Enterprises), pentru a-și îndeplini misiunea de a distruge Pământul, odată pentru totdeauna, în toate universurile paralele posibile. După ce a pierdut-o pe Fenchurch și a început să rătăcească prin galaxie, Arthur rămâne singurul supraviețuitor al
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]