4,413 matches
-
fie reprezentat în interesanta dumneavoastră antologie lirică de opere cu adevărat futuriste.» 15) Scrisoarea e semnată de Marinetti. Trebuie să-l fi agasat rău pe tînărul Tzara. Dar el a fost acela care a căutat să ia legătura cu adepții avangardei italiene. Luni de-a rîndul s-a străduit să iasă din izolare. Abia sosise la Zürich cînd s-a întîlnit cu un poet tînăr, mare admirator al lui Marinetti: Alberto Spaini. Corespondent de presă la Berlin din 1912, el îi
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
reușitele mișcării futuriste. Este evident că Tzara se străduia din răsputeri să aibă cît mai multe contacte pentru a atinge o dimensiune internațională. În euforia de la Zürich, unde se vorbeau toate limbile, Tzara se și vedea în fruntea unei adevărate avangarde europene. La asta visa, așezat la terasele cafenelelor și de aceea își petrecea o bună parte din timp scriind scrisori. Într-un document redactat în 1922 pentru colecționarul Jacques Doucet, Tzara scrie: «Corespondam cu A. Savinio, care locuia pe atunci
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și spiritul dogmatic specifice lui Marinetti și discipolilor săi. În schimb, părea să fie fascinat de simțul spectacolului, de entuziasm și, mai ales, de confruntarea directă cu publicul. De aici trage învățături esențiale pentru propria lui bătălie. Ultimul strigăt al avangardei În revistele grupului se resimt aceste tatonări. În iunie 1916, membrii trupei sărbătoreau apariția primului număr al Cabaretului Voltaire. Placheta, destul de sobră, are vreo treizeci de pagini și poartă amprenta lui Hugo Ball. Ansamblul, alcătuit fără pretenții, e serios, ca
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
serios, ca o «culegere literară și artistică». Cuvîntul Dada apare aici pentru prima oară, fără vreo precizare. De altfel, nu găsim nici un text teoretic care să lămurească obiectivele mișcării ce se pregătește. Revista se voia ultimul strigăt în materie de avangardă.18) Conținea, în principal, poemele citite la Cabaret, printre care și Amiralul caută o casă de vînzare, un text «simultan» de Iancu, Huelsenbeck și Tzara, reprezentat la Cabaret pe 31 martie 1916. La recomandarea lui Ball, toate exagerările au fost
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar e tot eclectic și internațional. Dada 2, apărut în decembrie 1916, e din același aluat. Numeroase articole amintesc interesul grupului Dada pentru futurism, ca și pentru toate expresiile avangardei în planul poeziei și al picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea proprie. Mențiunea «Culegere literară și poetică» a dispărut, fiind înlocuită de «Director: Tristan Tzara». Dada 3 e o foaie anarhistă, cu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
texte culese din presa interbelică, respectiv din intervalul 1920-1924, după ce prof. Elena Zaharia-Filipaș a cuprins în volumul precedent perioada 1913-1919. Textele sunt adunate din Chemarea, Adevărul, Luptătorul, Facla, Cuvântul liber și nu în ultimul rând din Contimporanul, celebra revistă de avangardă românească înființată de Vinea în 1922 și care va continua să apară până în 1932. Cât privește tipologia articolelor, putem spune că publicistul care dublează poetul se simte mai mult atras de temele politice și sociale decât de cele literare. De
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Mă izbea masivitatea lui, care, corelată cu barba și cu paltonul lung ca o dulamă călugărească, te trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik Satie”. Actorul Octavian Cotescu e apreciat pentru amenitatea sa firească, pentru alura sa „părintească” față de învățăcei (astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
căreia, firește, se poate discuta): „«Generația războiului», deși n-a fost o grupare sau un curent, a înfăptuit o înnoire substanțială și o «modernizare» a liricii românești, punînd în mișcare a doua ofensivă, mai puțin schematică, mai puțin mimată, a avangardei. Promovînd nu o dată fronda, anticalofilismul, inovația lexicală, refuzînd pseudo-aventura «trăirismului» și parada producțiilor rimate în ritmul conformismului din acea vreme, poeții ei, fără vreun program și fără mentori, au întruchipat reflexul acut și fertil al apărării poeziei de împresurarea negurii
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
al literaturii (inclusiv al criticii literare) împotriva agresiunii culturii de consum care generează incultură și lene spirituală. L.V. Ce fel de critic considerați că sunteți? Care este lecția lui Eugen Simion? E.S. Un critic care se situează, programatic, în ariergarda avangardei literare. Am spus demult acest lucru. Lecția mea poate fi rezumată astfel: să fii național cu fața spre universalitate (vechea deviză a lui Maiorescu), să mergi în sensul marilor valori, să nu crezi că literatura moare, să-ți învingi răul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Ilinca Taranu Ramón Gómez de la Serna este unul dintre cei mai atipici scriitori spanioli ai secolului trecut. Precursor al avangardei istorice, cu primele sale cărți Intrînd în foc ( 1905), Morbidități (1908), Cartea mută (Secrete) ( 1911) devine iconoclastul vremurilor sale, furiosul și demolatorul spaniol al speciilor și temelor consacrate. Din 1908 conduce revista Prometeo, unde s-au publicat primele manifeste avangardiste
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
spre zone care, la noi, sunt de un slab interes public. Din posibilele explicații, cea mai simplă este tradiția educației general-muzicale și afinitatea nemților pentru muzică: prieteni din Berlin, cu colecții impresionante de CD-uri și partituri de muzică de avangardă, îmi arată uneori limitele proprii "omului de specialitate", întrecute de informarea pasionată a unui "simplu meloman". La rândul său, Ernst von Siemens ( 1903-1990), moștenitor al firmei înființate de bunicul său, Werner von Siemens, a studiat fizica. A învins în tinerețe
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
Siemens va fi limitată, în timp, dar ideile și structura pe care le vor stabili acest proiect ar trebui perpetuate. Așa cum în anii ’50-’60, o tânără generație de compozitori se forma în spiritul unei cvasi-clandestinități a deliciilor muzicii de avangardă europeană, interzise pe atunci, poate că un alt suflu de generație s-ar putea naște datorită acestui proiect. Dacă pe tinerii compozitori de azi nu-i mai blochează vreo opreliște ideologică, ci forța economiei de piață care impune totalitar doar
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
a întâmplat, în artă, cu postmodernismul? Este adevărat că ne-am trezit cu o sumedenie de lucrări ultrareacționare și ultra-detestabile, sub eticheta de postmodern. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, o serie de creatori, o serie de artiști care, în perioada avangărzilor "pluteau" în academismul lor și înnotau într-un reacționarism stupid și reprobabil, când s-au trezit vorbindu-se despre postmodernism, au crezut că le-a venit vremea! - "Noi am avut dreptate! Ne întoarcem la clasicism, la melodie, la forme!" În
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
social-democrații români erau torturați în lagărele de exterminare organizate de comuniști cu complicitatea sa. Dezamăgit de situația din țară, Petru Groza caută soluții și este cucerit în final de marxism-leninism. Materiale de doctrină i-au fost furnizate de membri ai "avangardei proletariatului". El se declară solidar cu partidul comuniștilor încă din acea vreme. Din nefericire, memorialistul nu oferă nici un amănunt despre formarea și activitatea partidului. Oare nu știa că bătrânul Constantin Dobrogeanu-Gherea se opusese categoric întemeierii unui partid comunist în România
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
devotat al celebrelor ,Concerte dezbatere" de la Sala Radio, intervențiile sale au avut în primul rând semnificația unor începuturi de acțiune, a unui ,Holzwege" construit în- tr-o pădure deasă, virgină. Așa se face că prin mâna lui au trecut partituri ale avangardei postbelice care astfel au putut intra în zona utilității publice; că muzica nouă românească s-a văzut adnotată în paginile unor prestigioase reviste de cultură; sau că opusuri de ultimă oră și-au inaugurat zborul în instantțe intens populate de
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
susține: "în absența polemicii, literatura sucombă în propria-i penurie ideatică și estetică. Dacă urmărim diacronic evoluția formelor literare, vom descoperi că nu se întîmplă nimic important în afara prezenței spiritului polemic. Marile querelle între clasicism și romantism, între modernism și avangarde și postavangarde ilustrează permanenta situare în polemică ce trebuie să însoțească existența literaturii". Pentru a continua cu observația că, depășind "marile confruntări epistemologice", polemica se poartă și între individualitățile reprezentative ale direcțiilor care se confruntă. Sînt amintite "polemicile emblematice" dintre
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era până și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață, ciorile o zbughiră în stoluri mari și, după trei ture largi deasupra grădinii, o porniră spre răsărit, în zbor triumfal. Cîteva în avangardă împrăștiată, apoi grosul haitei, cu zborul lor curios: șapte-opt bătăi energice din aripi, apoi o planare lungă pe curentul abia găsit. Să mai zici că sînt proaste ciorile! Vizavi de grădină, în biroul lui, președintele își bea ceaiul, cafea nu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
soi de a doua capitală a lumii românești nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les années folles (pînă și epocile sînt numite la noi în franceză) prin obsesia Proust - categoric una din trăsăturile distinctive ale intelectualului dintre războaie - prin avangardă, prin revistele franțuzești care se vindeau la librăriile bucureștene, prin cărțile în franceză și prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un soi de a doua patrie. Se pot da, fără exagerare, sute de
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de concerte de avangardă. În această seară, publicul se află așezat în jurul unei mese rotunde, acoperită cu o pânză albă, ca o imensă cămașă funebră. Asist la o reprezentare scenico-muzicală dintr-un ciclu numit „Vanitas”, dedicat unui dialog între concepția barocă a morții și
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
se spunea pe atunci, învecinată cu textele pe care le semnau A. E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Petre Stoica, Leonida Neamțu, în aceeași ingrată perioadă și în același periodic clujean ce se constituise într-o, fie și foarte modestă, „avangardă” a unei așteptate înnoiri. Repulsivul discurs proletcultist înfățișa astfel primele fisuri, „betonul” propagandistic cedînd sub atingerile ca de floare și aripi de fluture ale autenticității. Destinele poeților „steliști” au fost diferite. Dacă Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea s-au
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
revenit lui Harry Tavitian. Versatului pianist constănțean nu i-au trebuit decât câteva minute spre a-i captiva pe auditori. Imersiunile sale spre zonele ancestralității muzicale furnizează combustibilul necesar unor noi sinteze melodico-armonico-ritmice, filtrate prin spiritul blues-ului și al avangardelor secolului 20, dar subsumate personalității viguroase a artistului. Aflând că, în urmă cu doar o lună, Tavitian își reluase experimentele jazz-poetry împreună cu subsemnatul (din inițiativa lui Sorin Antohi, la Central European University din Budapesta), organizatorii ne-au propus să dezvoltăm
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Kunisch, inspiratorul poemului Luceafărul de Eminescu, despre Sextil Pușcariu, Constantin Rădulescu-Motru și Tudor Vianu. Ultimele mele lucrări cu argument românesc îl privesc pe Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic, începuturile receptării lui Caragiale în Germania, Urmuz ca pionier al avangardei și cultul personalității lui Ceaușescu, analizat în comparație cu retorica biblică a laudei lui Dumnezeu și cu retorica cultului împăraților romani și al lui Ludovic al XIV-lea din epoca absolutismului (Studiul în limba română a apărut recent în volumul Un destin
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]