374 matches
-
Editura Polirom fiind publicată în 2005 o proză quasi-necunoscută Bagaj - Pensiunea doamnei Pipersberg. Printre cei care au susținut modernismul nu trebuie uitat Ionel Jianu, eseist, critic de artă refugiat după 1944 în Occident. Un studiu însoțit de o antologie a avangardismului literar românesc a publicat Nicolae Bârna la Editura Gramar, în 2003. în aceeași mare "mișcare" artistică și-au înscris numele și artistul plastic Jules Perahim, nonagenar, trăitor în Franța, poetul Al. Lungu din Germania, Sebastian Reichman în Franța, Sesto Pals
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
manifestările din anii 1930-1933. Justețea ei poate fi pusă la îndoială, nu însă și "sinceritatea" ortodoxismului și a modernismului practicate de poet acum. În afară de manifestul pomenit, Poezia agresivă sau despre poemul reportaj, nelipsit din antologiile mișcării, mai stau sub semnul avangardismului "pretextul teatral" Hérode (tipărit în "Contimporanul"), poemul Reportaj assirian (din "Cuvîntul", 1932), fragmentele din Romanul tînărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, în care însă jocul cu tot ce e convenție literară se
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Cuvîntul", 1932), fragmentele din Romanul tînărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, în care însă jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe calapodul romanului polițist de serie. De avangardism ține întrucîtva, de asemenea, larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului și senzualismul potențat al unora dintre Poemele arabe. Hedonismul lor, patent, face greu acceptabilă motivația dată de autor, anume că versurile din O mie și una de nopți
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
creației lor sunt au-tori, ca să spunem așa autori "canonici", din literatura română a secolului XX (George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru etc.); nu lipsesc nici Adrian Maniu, Ion Minulescu, reprezentații avangardismului românesc (tratați într-un capitol sintetic, la fel ca urmașii lor din grupul de la Albatros), Emil Botta, Radu Stanca, Nina Cassian, Ion Gheorghe sau Șerban Foarță. Lipsește însă, surprinzător, Mihai Ursachi, poet a cărui operă s-ar putea analiza foarte
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
diferit de la o epocă la alta a comunismului românesc (ca și în cazul celui sovietic), dar filonul proletcultist, ca literatură oficială, e același, fie că se numește proletcultism, realism socialist sau cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma timpului politic. Comanda socială nu mai e liber consimțită, ci opresivă, dictatorială. Literatura proletcultistă avangardistă vrea să fie proletară de capul ei, fără
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
spuse cu jumătate de gură", cărțile lui M. H. Simionescu mărturisesc despre victoria esteticului și a eticului necondiționat și pot fi revendicate de trei direcții cultural-literare: de tardomo-dernism (de manierismul, alexandrinismul și hiper-calofilia anilor 1970), de suprarealism și de prelungirile avangardismului românesc de după al doilea război mondial, dar și de postmodernism. În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
de la modele matematice. Primele două volume din Ingeniosul bine temperat pot fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este sincron cu mișcările culturale și
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
a lui Mihail Sebastian, expusă cu precădere în publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă, observă că "reflexiile lui Sebastian cu privire la modernismul românesc sunt așezate sub emblema disocierei între experiență și temperament. Prin modernism, el numește, de fapt, Ťdecadența modernistăť, avangardismul, suprarealismul de mai mare extensie, cât și cubismul, integralismul, Ťpictopoeziať. I se adeverește, fără putință de tăgadă, Ťfalimentul lamentabilť al acestei mișcări odată cu lichidarea primului teatru românesc de avangardă. Inițial, ar fi fost numai explozia de entuziasm, de tinerețe și
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
și viteză" (p. 22-23). Ca bun socialist, întâmpină pozitiv și ceea ce credea a fi un îndemn la revigorarea energiilor "mulțimei agitate de grele munci", scriind: "Iubesc vigoarea artei ce propagați, răzvrătitoarea poezie ce o visați pentru înviorarea celor obijduiți" ... Cercetătorii avangardismului românesc - printre ei, și autoarea menționată, d-na Emilia Drogoreanu-David, care a extins și aprofundat investigațiile de până acum în cartea sa despre Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești (2004) -, știu ce impact a avut în lumea noastră literară
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
directivelor și apărarea Spiritului Modern", prin care căuta să se demonstreze că mișcarea Dada este depășită ca tendință modernă. Tot acum, francezul preconizează apariția unei noi mișcări ce-și va semna actul de naștere abia în 1924: Suprarealismul. Numai că avangardismul românesc, chiar în ipostaza lui suprarealistă, este "protocronic" celui european, prin scrierile lui Urmuz, care datează de prin 1908-1909, ca să nu mai vorbim de integralism, constructivism, cubism etc. O asemenea reformă radicală asupra limbajului, fu înfăptuită de Urmuz în premieră
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
bunăoară - precum și reverberațiile pe care le-au produs în posteritate. În fine, toată această elegantă dezvoltare poate fi percepută ca o structură concentrică în jurul unei fraze esențiale, concluzie totodată a unui proces recuperatoriu recent: "Secesiunea reprezintă un caz particular al avangardismului european și ș...ț dacă îi lipsește componenta sfidătoare, ireverențioasă și dezideratul clar de épater le bourgeois, ea nu este mai puțin viguroasă decât toate aceste mișcări care sunt în mod constant asociate cu ruptura survenită în zorii secolului al
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
supoziții persistă în ce privește tragicul sfârșit al lui Esenin sau Maiakovski); alții au emigrat - David Burliuk, Roman Jakobson; iar mulți au fost lichidați de NKVD (Comisariatul Afacerilor Interne) sau au murit în GULAG - iată martirologiul nici pe departe complet al scriitorilor avangardismului rus, căzuți jertfă regimului bolșevic: Boris Nikoliski (1919), Nikolai Gumiliov (1921), Nikolai Burliuk (1921), Iuri Deghen (1923), Vladimir Șileiko (1930), Aleksandr Iaroslavski (1930), Vasili Kneazev (1937), Konstantin Bolșakov (1938), Nikolai Oleinikov (1937), Volf Erlih (1937), Igor Terentiev (1937), Venedikt Mart
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
șocat prin curaj, prin elogiul adus libertății într-un timp al represiunilor. Este, dintre cei vechi, straniul Marc-Mihail Avramescu (Ionathan X Uranus), evreul cu destin asemănător celui al lui Steinhardt, convertit la ortodoxie și devenit preot practicant, exponent totodată al avangardismului celui mai îndrăzneț. Este scriitorul și regizorul original Ion Cărmăzan, fratele talentatei (și frumoasei!) poete șaizeciste Vera Lungu. Este Ioan Holender, omul de teatru timișorean care a condus zeci de ani opera vieneză. Și sunt mulți alții, poeți, artiști plastici
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism - care a reprezentat o etapă teoretică importantă în
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
este scris de un tânăr de 23 de ai, nici că tânărul acesta e un românaș de-al nostru. Al doilea pariu câștigat: are un stil al lui, nebunesc, ciudat, fancy-fantasy, lejer-parodic, absurdaiurea, ar putea fi vorba despre un nou avangardism, eclectic, „internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe scurt: romanul reia tema la modă a Apocalipsei, într-un registru între buf și absurd, dar în orice caz fără urmă de tragism, ba chiar
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
varii acțiuni, dar nu prea bine legate între ele. Această lipsă de coeziune, haosul narativ (în acord cu lumea pe care o descrie) este conștientă. Sigur, i se poate reproșa lui Cosmin Cârciova tocmai lipsa de structură, excesul de absurd, avangardismul său ludic. El scrie într-adevăr cu entuziasmul și patosul unui scriitor tânăr și de aceea romanul său este extrem de încărcat, pletoric, excesiv, „aiurea”, ciudat, nebun, dar totuși cam bun. Romanul său nu este destinat cititorului leneș, nu este comod
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
Analiza splendidă a lui Andrei Oișteanu în Narcoticele în literatura română revelează detaliat rezultatele acestor instrumente de cercetare și de suferință în literatură. În orice caz, nu asta-i discuția noastră. Miezul problemei aici e diferența dintre modernismul anglo-american și avangardismul european. Revoluția estetică a moderniștilor canonizați a rămas suficient de estetică pentru a se lăsa studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
după cum spune un comentator, pledează în favoarea unei noi literaturi, nu numai prin creația proprie, ci și în texte eseistice, de critică literară, precum El concepto de la nueva literatura (1909) sau Las palabras y lo indecible (1936), considerat un manifest al avangardismului literar spaniol. Același scop aveau și întrunirile literare pro-avangardiste de la cafeneaua madrilenă Pombo (la tertulia de Pombo), pe care le-a prezidat din 1912 până la izbucnirea Războiului Civil, postură imortalizată de doi pictori membri ai grupului, José Gutiérrez Solana, în
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
apreciat în Franța, iar cărțile sale au fost traduse de unii avangardiști parizieni, cu care menținea strânse contacte. În cele din urmă, implicarea intensă, pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care Ortega y Gasset o califica drept „dezumanizată”, în celebrul său eseu Despre dezumanizarea artei, scriitorul spaniol menține totuși o legătură cu realitatea, și aceasta constituie o trăsătură specifică literaturii
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe de o parte și avangardism, universalism pe de alta, conviețuind în stil hispanic, dar și ramonian. Scriitorul este conștient de diferența care îl separă de ismele dinafară și își creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să opun ismul meu tuturor ismelor”. Sub
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un avangardism distinct, moderat și modelat în funcție de specificul spaniol și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei literare adecvate pentru definirea identității latino-americane, au întreprins explorări în plan estetic, la nivelul limbajului și discursului. O parte din experimentele lor narative se găsesc în romanele - eseu autoreferenț iale, publicate în anii șaizeci și
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
1, Dan Grigorescu și I. Oprișan 2, nume însemnate ale culturii naționale, recurg adesea la informațiile puse la dispoziție de scriitor sau de unii dintre membrii familiei celui ce a scris Drum spre oameni. Începuturile sale literare stau sub semnul avangardismului, iar colaborarea la revista Herald (1933)3 e concludentă sub multiple aspecte. Relațiile literare și culturale cu scriitori precum Miron Radu Paraschivescu, Geo Bogza, Ion Vitner, Sașa Pană, Nicu Caranica, Olga Caba, Eduard Mezincescu, Wolf Aichelburg, Grigore Popa și alții
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece mai întâi prin reactivarea avangardismului și afirmarea celui de al doilea val suprarealist, reprezentat de Gellu Naum, Virgil Teodorescu și Gherasim Luca; apoi, momentul „Cercului literar de la Sibiu”, cu Ștefan Aug. Doinaș și Radu Stanca, „poeți estetizanți și cosmopoliți, revendicându- se de la marea tradiție a
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
am avut răgaz să merg la colecție. Oricum ar fi, cititorii de azi ai revistei se vor întâlni cu un text reflexiv de real interes, prin umor și prin fine observații, recomandat (dacă nu chiar scris) de liderul istoric al avangardismului românesc. Și acum, documentul primit de la Sașa Pană: Se caută un autor Sub titlul de mai sus am publicat, în urmă cu vreo cinci ani, o suită de gînduri, apoftegme, cugetări, unele grave, altele de un umor de contrasens, transcrise
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]