510 matches
-
să apară fenomene "perverse" (R. Boudon), precum cele din sud-estul Europei, în România-Bulgaria, cuplate în 2007 la intrarea în UE, cu respectarea unor clauze cam aspre. (15) Ceva asemănător s-a întâmplat în artă și literatură. Creațiile artistice ale unor avangardiști literari ca A. Breton, P. Eluard, L. Aragon, T. Tzara (pseudonimul evreului-român Samuel Rosenstock (1896-1963), fost elev al lui Macedonski și Iser, apropiat de Marcel Iancu și Ion Vinea), pictori ca Max Ernst, de Chirico, Salvador Dali au produs emoții
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sale fiind continuate de fiul său, la revista Études Traditionnelles. În țară, s-a făcut cunoscută după 1989 activitatea lui Vasile Lovinescu (1905-1984) cu grupuri inițiatice de sofism și ezoterism, inspirat de Schuon și Guénon. De asemenea, scrierile și activitatea avangardistului Marcel-Mihail Avramescu (1909- 1984), care a condus sporadica revistă de studii ezoterice Memra, tot sub influența lui R. Guénon. Convertit în 1936 la ortodoxism, după studii de teologie, Avramescu a funcționat din anul 1951 ca preot la mânăstirea Antim din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
adversitățile contingentului. În relație cu lirica anterioară, la V. viziunea sămănătoristă sau neosămănătoristă și inventarul aferent sunt revizitate cu amendări polemice, iar universul sufocant al orașului de provincie nu este cel înregistrat de poeții de la începutul veacului trecut ori de avangardiștii interbelicului, ci acela din vremea noastră. La fel, nostalgiile ruraliste și resentimentele, frustrările cu întemeiere istorică nu sunt tratate în maniera specifică unei ramuri a modernismului șaptezecist, patriotic-ardelenească și nedeslușit oraculară, ci desolemnizate. Colorat de un pitoresc administrat cu reticență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
din jurul revistei unu. Astfel, primim, fie și indirect, confirmarea că ruptura de Stephan Roll a fost cauzată de caracterul celui în cauză (fapt pe care, să ne amintim, îl semnala și anonimul ofițer al Siguranței care supraveghea activitatea politică a avangardiștilor). Gheorghe Dinu, cunoscut în literatură ca Stephan Roll, era și se comporta mai degrabă ca un agent provocator decât ca un scriitor, împletind orgoliul - denunțat, într-o scrisoare, de fostul său prieten Sașa Pană - cu activitățile subversive. Roll a reușit
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
Curtat de oficialitățile culturale, dar și amenințat în poziția sa de funcționar public, apoi ademenit cu perspectiva primirii în Societatea Scriitorilor Români și a publicării la „Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură în care se află: de avangardist antiburghez și de scriitor acceptat de establishment. Acesta din urmă nici nu-l va primi, de fapt, niciodată pe deplin în rândurile sale, iar prietenii avangardiști îi vor întoarce spatele, mai consecvenți în convingerile lor anti-sistem decât în prietenie. Dar
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
de la Paris de publicarea operelor lui în țară. Segmentul de corespondență postbelică dintre Colomba Voronca și Geo Bogza, desfășurată, cu mari pauze, între 1952 și 1968, este de certă importanță istorico-literară, deoarece ne dezvăluie mai multe informații despre relația foștilor avangardiști, acum aflați în exil în Franța, și regimul „democratpopular” din România. Ca și Tristan Tzara, Colomba frecventează mediul Legației române de la Paris și revine în țară, în vizită, în mai 1958, invitată, cum spune ea însăși, „par les Relations Culturelles
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
avansăm ipoteze despre convingerile politice pe care le mai avea Colomba Voronca în ’58, dar ne permite să afirmăm că, în încercarea lor de a disloca exilul românesc din capitala Franței, autoritățile de la București au încercat să se folosească de avangardiști, care, cel puțin în tinerețe, afișaseră idealuri comuniste. Ediția este alcătuită pe criteriul cronologic, utilizat atât pentru a ordona scrisorile, cât și pentru a clarifica ordinea în care Geo Bogza contractează prieteniile din cercul revistei unu, iar mai târziu, printre
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
său. Noua artă, la care aderaseră atât pictorul mexican cât și scriitorul portretizat, erau cu greu acceptate de un public mai larg. RAMÓN, în schimb, a fost de la început apreciat în Franța, iar cărțile sale au fost traduse de unii avangardiști parizieni, cu care menținea strânse contacte. În cele din urmă, implicarea intensă, pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a costumbrismului madrilenist din secolul al XIX-lea, ilustrat de Scenele madrilene ale altui Ramón, Ramón de Mesonero Romanos. RAMÓN avangardistul se lasă și el sedus de realitățile specific spaniole, de tradițiile „locale”, pe care în numeroasele texte din volume ca Nostalgias de Madrid, Caprichos, Piso bajo ș.a le contemplă cu o dragoste, o emoție și un entuziasm incompatibile cu
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
fiecare zi”. RAMÓN contemplă și acceptă universul, cu umor, într-o „formă superioară de înțelegere a lumii”. Drept urmare, conchide Umbral, aderarea sa la avangardele mai mult sau mai puțin agresive, care își propuneau să schimbe lumea, este aceea a unui „avangardist surâzător, care nu aspiră să dărâme nimic...”. Inspirata sintagmă oximoronică a lui Francisco Umbral captează esența ramonismului și a celor mai reprezentative creații ale sale, prozele scurte, denumite greguerías - specie literară (autorul folosește termenul de gen) predilectă, inventată, „botezată” de
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Simona Vasilache Un strat de flori bolnave, date ofrandă lui Théophile Gautier, au blestemat o generație. Plantații cărora n-o să le mai vină timpul culesului fac, prin anii '40 ai noștri, blazonul unei generații risipite. Între ei, poeți din preajma războiului, avangardiști de-al doilea val, era un, pe lîngă altele, culegător de fructe (la propriu), un fel de tînăr teribil, care publicase un singur volum - și nu avea să-i mai adauge vreunul, și acela premiat. Plantații. Îl țin în mînă
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
prima oară în istoria ei, cultura română era complet conectată la cultura occidentală, în timp ce dadaismul este primul curent artistic și literar mondial inițiat de un român. Dadaismul și suprarealismul sunt componente fundamentale ale avangardismului, cea mai revoluționară formă de modernism. Avangardiștii români sunt reprezentați de: Urmuz, Tristan Tzara, H. Bonciu, Grigore Cugler, Benjamin Fundoianu, Aurel Baranga, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Ion Vinea. Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de după al doilea război mondial. Romanul său, "Moromeții", descrie
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
statuii”. Dar curajul constă în primul rând, cum se va vedea în volumul de debut, Proteze, în sfidarea canoanelor estetice și a logicii curente, în asociațiile năstrușnice de noțiuni și de idei prin care O. se înscrie deliberat în descendența avangardiștilor români, invocați și evocați ulterior în propria creație. Poeziile (majoritatea fără titlu) dezvăluie apetitul de observator al autorului, înregistrând o realitate deformată de bizarerie și caricatural. Uneori, cu aparentă nevinovăție, sunt strecurate aluzii precum: „Armatele secrete decimează/ Litera mașinii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la avangardiștii: Urmuz, Tzara, Sașa Pană pe linie absurdă, Bacovia atmosfera mortuară, Caragiale umorul. Poetul din Iași mai crede că postmodernismul s-a manifestat la noi, întâi ca avangardism de refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor), apoi, în socialism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în prim-plan de Paul Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars sau Egon Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
una strict individuală, atipică, schizoidă, amestecând realul cu visul și imaginația 69. Manolescu încheie capitolul din Istoria critică a literaturii române, despre Blecher, considerându-l pe autorul Întâmplărilor în irealitatea imediată unul dintre ,,cei mai originali scriitori interbelici, din speța avangardiștilor", care merită ca și Mateiu I. Caragiale ,,cea mai înaltă cotă de prețuire"70. Receptarea operei lui Blecher nu este așa de săracă cum ar putea părea la prima vedere. Dintre studiile monografice despre Max Blecher care au avut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere, Revenire spre ziuă, Jertfă îndoită), apoi Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Constant Tonegaru, și chiar includerea în sumar a versurilor unor avangardiști ca Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Sașa Pană, ceea ce arată o salutară receptivitate față de modernism, vizibilă și în ancheta Poezia modernistă (10-11/1934). De foarte bună calitate și destul de diversă este și proza, printre semnatari numărându-se, de asemenea, autori de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Pagode) Arta și cultura Extremului Orient au reprezentat o puternică atracție pentru mediile artistice de la sfârșitul secolului XIX, în fața căreia spiritul receptiv al lui Claude Debussy nu putea rămâne fără reacție. În acest context, compozitorul francez se va alătura artiștilor avangardiști ai vremii în demersul susținut al acestora de a renunța la convențiile academice, prin adoptarea unor noi modalități de viziune și canalizarea preocupărilor creative spre ineditul revelat de acea nouă concepție de viață. Începând cu primele acțiuni entuziaste ale impresionismului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Taingiu; l6.X.1907, Dorohoi - 20.XII.1966, Baltimore, SUA) prozator. Între Marcu Taingiu, mărunt funcționar al firmei Zimmer din Dorohoi, prețuit de angrosiștii de vin și de ulei pentru ca le scria petițiile adresate oficialităților, si descendentul, în linie urmuziană, avangardist M. pare că nu se poate stabili nici o legătură. Dotat cu un accentuat simt al umorului, cu talent actoricesc și cu un bagaj de cunoștințe apreciabil, cu toate că era autodidact, M. iese din anonimat datorită prieteniei cu Șasa Până. În popasurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
că Pelicanul și Babița sunt alternative, încât alegerea să aibă sens. Din acest punct de vedere, Urmuz, în plină avangardă, era mai "postmodernist" decât contemporanii noștri, căci el avea conștiința absurdului, deci și a unui absurd al alegerii. Și dacă avangardistul Urmuz poate avea amestec în postmodernismul de azi, Daniel Corbu ne invită, de fapt, să alegem deopotrivă între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sale de stânga, visa la "poema roză a iubirii viitoare". Da, spun și postmoderniștii, arta ar putea fi o soluție a "noii antropologii", dar nu ca artă tradițională, moartă și ea odată cu Dumnezeu, ci ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei. O anunțase cândva și Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
foc, de joc să le spui/ în mijlocul satului// I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
străbătut de o piatră transparentă [...] simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând loc sentimentului singularizat, unic, capabil să reproducă vizual partea nevăzută a lucrurilor și să convertească în cuvinte ceea ce nu ține de cuvinte. NICHITA STĂNESCU Un modernist arhaic, avangardist cu măsură. El și-a altoit tradiționalismul din sânge cu ultimele cuceriri poetice, tăind, c-o custură, creanga foarte sus și lăsând să înmugurească ceva ca o coroană nouă și minunată: poezia sus-numitului Vasko Popa, cetățean al Vârșețului și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Melancolie și eleganță, SLAST, 1984, 19; Dan Damaschin, „Conturul speranței”, ST, 1988, 6; Gabriel Rusu, Imaginarea începuturilor, SLAST, 1989, 30; Romul Munteanu, Povești de cuvinte, FLC, 1989, 31; Alex. Ștefănescu, În lumea romanului, RL, 1989, 51; Alex. Ștefănescu, Clasicitatea unui avangardist, RL, 1991, 1; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1997, 175-177; Mariana Ionescu, Perenitatea criticii, „Universul cărții”, 2001, aprilie-mai; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 66-67; Marin Neagu, Istoria literaturii române în date, Târgoviște, 2001, 171, 225-226. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
nu se generează din gol, din sentimentul că există ceva neacoperit, ci din fascinația exercitată de abundență și debordare. Prea plinul stă în inima literaturii, și asta e valabil și pentru generațiile admirative ale romanticilor, și pentru generațiile critice ale avangardiștilor. Același lucru la Heliade Rădulescu: ceea ce obține prin nomenclatorul de anonomaze e o saturație a teritoriului. Mulțimea autorilor cu nume la plural are misiunea simplă de a popula câmpul noii literaturi, de a declina posibilitățile ei expresive într-o puzderie
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]