199 matches
-
Hodgkin și Huxley (1952). Studiind conducerea nervoasă axonală, autorii citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza membranară, activată de Na+ și K+ (Skou, 1958). Transformarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimici, cât și îndepărtarea excesului de calciu realizat în timpul depolarizării membranei butonului sinaptic, vor fi prezentate ulterior, după expunerea succintă a datelor referitoare la originea neurotransmițătorilor. I.5.1.2. Biosinteza substanțelor mediatoare Biosinteza are loc fie la nivelul terminațiilor axonale, fie în soma neuronală din precursori specifici, cu ajutorul unor enzime proprii mediatorului respectiv. În cazul sintezei la nivelul corpului celular neuronal, migrarea substanței mediatoare rezultate se efectuează sub formă liberă sau veziculară, prin transport axonal anterograd până la nivelul butonului terminal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
loc fie la nivelul terminațiilor axonale, fie în soma neuronală din precursori specifici, cu ajutorul unor enzime proprii mediatorului respectiv. În cazul sintezei la nivelul corpului celular neuronal, migrarea substanței mediatoare rezultate se efectuează sub formă liberă sau veziculară, prin transport axonal anterograd până la nivelul butonului terminal (fig. 35). Etapele biosintezei diverșilor neurotransmițători nu se produc în mod necesar la același nivel. În cazul acetilcolinei, de exemplu, cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și recaptare (re-uptake) a mediatorului din mediul extracelular. Recaptarea este interpretată ca fenomen de economisire a sintezei și, totodată, de îndepărtare și curățare a fantei sinaptice. Ea nu asigură decât o mică fracție din conținutul în substanță mediatoare a terminației axonale. În plus, recaptarea nu este specific neuronală și nici comună tuturor neurotransmițătorilor. Astrocitele și alte elemente neurogliale împart cu terminațiile neuronale această proprietate. În cazul neuropeptidelor nu există recaptare. Mecanismul de producere al recaptării mediatorilor chimici din spațiul extracelular are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și predominanța sarcinilor pozitive pe suprafața externă a membranelor neuronale, caracteristică stării de repaus. Sub influența neurotransmițătorului se produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana axonală, care conține numai canale ionice voltaj-dependente pentru ionii de sodiu și potasiu, corpii celulari, dendritele și terminațiile axonale prezintă o mare varietate de canale ionice activate de receptori membranari ionotropi sau metabotropi. Aceștia pot interacționa la nivelul unuia sau mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana axonală, care conține numai canale ionice voltaj-dependente pentru ionii de sodiu și potasiu, corpii celulari, dendritele și terminațiile axonale prezintă o mare varietate de canale ionice activate de receptori membranari ionotropi sau metabotropi. Aceștia pot interacționa la nivelul unuia sau mai multor canale ionice, determinând apariția potențialelor postsinaptice receptor-dependente. Interacțiunea dintre receptori și canalele ionice la nivel sinaptic este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două forme electrondense. Unele sunt mari cu diametrul de 80-120 nm și conținut bogat (aproximativ 60%) în catecolamine neuronale și dopamin-beta-hidroxilază. Cea de a doua categorie de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamus, locus coeruleus etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul veziculelor de la nivelul pericarionului neuronal la terminațiile axonale ale nervilor adrenergici se realizează cu participarea activă a unei ATP-aze Mg2+-dependente și a ATP vezicular. În afară de catecolamine, veziculele cromafine conțin neuropeptidul Y, ATP, ioni de calciu și o proteină acidă denumită cromogranină (Blaschko și colab., 1971). De precizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcțiilor vegetative îl ocupă reflexele de axon. Fiind cele mai simple acte reflexe, acestea se realizează cu participarea filetelor senzitive ale unui singur neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe traiectul filetelor din jur până la capilarele de vecinătate. Printr-un mecanism umoral insuficient cunoscut, stimularea antidromică a terminațiilor senzitive provoacă vasodilatație locală, producătoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionare ale unor nervi cranieni (ganglionii: jugular, nodos, geniculat etc.). În primul caz, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici latero-vertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare, și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui prim neuron senzitiv intră prin rădăcina posterioară în măduvă, pentru a se articula fie cu neuronul următor, al căii spinotalamice ce se îndreaptă spre scoarța premotorie (ariile 6 și 8), fie cu rețeaua periependimară, care conduce aferentele viscerale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locuri de plecare ale unor căi SP-ergice: conexiuni cortico- și reticulo-spinale ce sfârșesc în cornul ventral, fibre de legătură între habenulă și neuronii dopaminergici din nucleul interpeduncular și fibre striato-nigrice. SP este sintetizată la nivelul aparatului ribozomal neuronal și transportată axonal. Eliberarea (calciu-dependentă) poate fi blocată presinaptic la nivelul terminațiilor SP-ergice de către opioide endogene și GABA în structurile nervoase și activată atât de unele substanțe chimice exogene (în mod deosebit capsaicina), cât și de stimularea fibrelor nervoase ale trigemenului, nervilor cutanați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Neuropatia pan-autonomă acută) Reprezintă instalarea acută a unei insuficiențe simpatice sau parasimpatice, în absența disfuncției nervoase somatice. Studiile neuropatologice au demonstrat inflamație-mononucleară a epinervului (Suarez și colab., 1994), reducerea numărului de axoni (Low et al, 1983), ca și regenerare axonală, sugerată de un număr crescut de axoni mici (Appenzeller & Narufeld, 1973). Disautonomia cu aspecte neurologice Sindroame dureroase cronice (CRPS I - Distrofia Simpatică Reflexă) Există o serie de afectări neurologice de cauză variabilă, definite ca „sindroame dureroase cronice”. Acestea au întotdeauna
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proteinei MFN2 mutante produce agregarea mitocondriilor în grupuri mari, ce nu pot migra către extremitățile distale ale axonilor, ceea ce produce atrofia acestora. Există mai multe clase ale acestei boli, grupate în neuropatii predominant demielinizante (CMT1, CMT3 și CMT4), și predominant axonale (CMT2). HSAN 2 (Neuropatia Senzorială Congenitală) cunoscută istoric și sub denumirea de Boala Morvan, prezintă instalarea simptomatologiei în copilăria mică, moștenită sub formă autozomal-recesivă. Se caracterizează prin inflamarea degetelor de la mâini și picioare, mai ales periunghial. După suprapunerea infecției, apar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
supraviețuiesc peste 25 de ani. Nu există tratament. HSAN 5 reprezintă insensibilitatea congenitală la durere cu anhidroză parțială. Se diferențiază de CIPA prin absența selectivă a fibrelor mielinice mici. Neuropatii senzori-motorii ereditare (HSMN) Există varietăți hipertrofice (tip I) și neuronale (axonale) (tip II), ce asociază astenie musculară și atrofie cu tulburări autonome, de tip vasomotor, sudomotor și pupilomotor. Disfuncția vegetativă se datorează mielinopatiei, demielinizării ciclice și remielinizării hipertrofice cu aspect de „bulb de ceapă” a ramurilor albe preganglionare simpatice și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
evoluția normală a SGB. Se prezintă cu triada oftalmoplegie, ataxie și areflexie. Titrul anticorpilor Anti-GQ1b este crescut. Aceștia sunt anticorpi inițial produși împotriva bacteriei Campylobacter jejuni sau a Mycoplasma pneumoniae, dar pot ataca și gangliozidele de pe suprafața celulelor Schwann. -Neuropatia axonală motorie acută (AMAN) sau Sindromul Paralitic Chinezesc, atacă strangulațiile Ranvier de pe axonii neuronilor motori, și este frecventă în China și Mexic. Anticorpii specifici de tip AntiGD 1 și AntiGD 3 cu tropism către axolemă și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frecventă în China și Mexic. Anticorpii specifici de tip AntiGD 1 și AntiGD 3 cu tropism către axolemă și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru manifestările motorii ale afecțiunii. Anticorpii AntiGD 1 sunt mai frecvent asociați cu manifestările de demență. -Neuropatia axonală motorie și senzorială acută (AMSAN), este similară cu cea precedentă, dar afectează terminațiile nervoase senzoriale, cu leziuni axonale severe. Patogenia este similară cu AMAN, dar recuperarea este lentă și deseori incompletă. -Neuropatia panautonomă acută este cea mai rară variantă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru manifestările motorii ale afecțiunii. Anticorpii AntiGD 1 sunt mai frecvent asociați cu manifestările de demență. -Neuropatia axonală motorie și senzorială acută (AMSAN), este similară cu cea precedentă, dar afectează terminațiile nervoase senzoriale, cu leziuni axonale severe. Patogenia este similară cu AMAN, dar recuperarea este lentă și deseori incompletă. -Neuropatia panautonomă acută este cea mai rară variantă a SCB, uneori asociată cu encefalopatie. Este asociat cu o rată mare a mortalității, datorită implicării cardiovasculare și aritmiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în corpul vitros (ruperea vaselor nou formate). Neuropatia diabetică se manifestă, cel mai frecvent, ca o neuropatie periferică ce alterează inervația senzitivă și motorie a extremităților. Se caracterizează prin: afectarea celulelor Schwann (acumulare de sorbitol); degenerarea mielinei (prin glicare); afectare axonală (microangiopatie vasa-nervorum). Neuropatia periferică se asociază cu tulburări ale inervației organelor pelvine, fenomen care conduce la: impotență sexuală, alterări a dinamicii vezicale, diaree sau constipație. Infecțiile reprezintă o altă complicație întâlnită frecvent la diabetici, datorită scăderii capacității de apărare specifică
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
reducere de 90% a metabolismului glucozei denotă abolirea activității bioelectrice a sinapselor (Rotman 2003). În aceste condiții, cunoașterea/conștiință nu pot activa. Substanța cenușie a creierului (zona neuronală) utilizează cea mai mare parte a energiei, comparativ cu substanța albă (căile axonale). Reducerea metabolismului glucozei și a neurotransmițătorului excitator, glutamatul, este direct proporțională cu profunzimea anesteziei. Stări confuzionale ale cunoașterii și conștiinței au fost numite de Arnold M. Ludwig, în 1966, tulburări ale stării de conștiință (altered state of consciousness, ASC) sau
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
strâns legate de mecanismul și agentul etiologic care l-a determinat. În traumatismele mecanice, la locul contuziei, apar în primele 24 ore un conglomerat de fibrină, cheaguri sanguine, detritusuri, serozitate și se produce o segmentare a tecilor mielinice și elementului axonal, cu tumefierea celulelor tecii lui Schwann. Acest proces neurolitic devine complet în circa 4-5 zile. Paralel cu acest fenomen se constată o hiperactivitate a celulelor Schwann din capătul periferic al nervului care, după aproximativ a 25-a zi determină apariția
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
Golgi, Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în domeniul sistemului nervos. Franz Nissl (1860-1919), neuropatolog german, lucrează ca psihiatru la spitalul universitar din Heidelberg, condus de Profesorul Kraepelin 126. Descoperă tehnica de colorare a celulelor nervoase, precum și a prelungirilor lor axonale. Grație acestei tehnici, descoperă corpi granulari (aflați în endoplasma neuronală și în terminațiile dendritelor, dar nu în axoni) compuși din ARN (acid ribonucleic) și ribozomi, care-i poartă numele. Franz Nissl Reușește să coloreze (cu albastru de metilen și albastru
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se poate observa în fig. 1, tulburările metabolice proteice, glucidice și lipidice produc o serie de modificări electrofiziologice cum ar fi scăderea activității ATP-azei Na-K dependente și a vitezei de conducere nervoase, precum și leziunile histologice caracteristice NDS: disjuncția axo-glială, atrofia axonala și demielinizarea segmentara. Dintre acestea, glicozilarea neenzimatică a proteinelor structurale și funcționale și creșterea activității caii poliol (în special, în celulele Schwann, a căror funcție principala constă în menținerea fluxurilor nutritive neuronale și asigurarea menținerii și regenerării tecii de mielina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]