114 matches
-
Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere, bea cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii grași, Azimioară avea impresia că mănâncă extrem de puțin. Era în permanență flămând, dispus la orice oră să se așeze la o masă completă de patru feluri, evita să se cântărească, îi plăcea să facă piața și adora bucătăria cu mecanismele ei complicate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ia parte la circul ăsta... ― N-aș crede. ― Sau într-adevăr e bolnavă așa cum pretindea bătrâna. ― De acord. Dar tot ea pretindea că a plecat azi de dimineață la serviciu. Puse mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nimeresc în antreu. Dar, apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură! ― Locotenentul Azimioară, de exemplu, ar putea conchide că aveți destule păcate de vreme ce nu mai prididiți cu rugăciunile. ― Hm, presupun că aveți un colaborator foarte isteț... ― Bine că mi-am adus aminte! Acum câteva minute, v-a căutat cineva la telefon. Mi se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori. ― A început să ningă! E minunat! Maiorul își aminti de un decembrie prin '48 sau '49... Era student, îndrăgostit până peste urechi de-o colegă subțirică. Semăna puțin cu o pasăre. O chema
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul. ― Regret, doamnă... ― Îmi dau seama că nu aveți încredere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul. ― Regret, doamnă... ― Îmi dau seama că nu aveți încredere în noi. Nu mă supăr deloc... Cristescu își mușcă buzele. Bătrâna făcea parte din categoria aceea de oameni pe care nu-i poți brusca. Chiar când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ia în serios micile indispoziții. Lângă ușă se întoarse și aminti amabilă: ― Când aveți nevoie de mine, nu vă sfiiți să apelați. Nu mă culc niciodată înainte de 12. Zâmbi chinuit. Succes. ― Mulțumesc, doamnă... Maiorul intră în bucătărie unde se afla Azimioară. ― Ce se aude? Locotenentul ridică din umeri. ― Nimic deocamdată. ― Deocamdată... Mai speri? ― Firește. ― Aruncă o privire și în camera lui Vâlcu. ― M-am uitat! Interior clasic. Un om de bun gust care avea și bani. În garderobă am găsit un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Strict interzis a se împrumuta chibrituri de la vecini în lipsa acestora", "Este interzis să se ridice capacul oalelor cu excepția beneficiarului în cauză" și în sfârșit " Furtul între colocatari se pedepsește conform Codului Penal cu închisoare"... ― Ăștia-s nebuni! comentă aiurit Cristescu. Azimioară dădu din cap ca unul care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i se răsucise pe după gât, ca un guler de blană negru. Vorbi încet: ― Comiteți imprudențe, domnule Matei. Nu-i acum momentul să admirați pânzele... Îl așteptă până intră în camera lui, apoi închise ușa zâmbind. Azimioară apăru după câteva minute, căutîndu-și țigările. Erau pe o măsuță, lângă odaia bătrânei. Glasul domol îi atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al treilea fecior. Tată, îi spuse, lasă-mă și pe mine să-mi încerc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe rând. Un zâmbet rău îi alunecă pe buze. Întrebă încet: ― Dar sîntem? CAPITOLUL XI UN AMĂNUNT FĂRĂ IMPORTANȚĂ Continua să ningă. Maiorul inhală adânc aerul rece. ― Nu vrei să facem câțiva pași pe jos? Îmi place grozav prima zăpadă. Azimioară zâmbi de circumstanță. Era aproape miezul nopții și ― socoti rapid ― se afla la cel puțin 7-8 km de casă. În față se așternea Șoseaua Kiseleff. Rar, câte o mașină deschidea pârtii ude. Peste case coborâse un întuneric alb cu sclipiri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
get-beget. Ascultă, ești sigur că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri... Oare e bine? - Totdeauna sau, mă rog, aproape întotdeauna câștigă cel care sesizează intențiile adversarului cu o fracțiune de secundă înaintea celuilalt. Au trecut câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-au trimis și un inventar. Când s-au mutat primii locatari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Intercontinental... Dacă aveți nevoie de mine sau dacă ea... Poate vreți să vă notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile pentru încheierea unei căsătorii? * Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Crăiței 115. Șoseaua Kiseleff. Exact! Cât se poate de repede... Mulțumesc. Mai luă un fursec și trecu în odaia ei să se schimbe. Hohotele lui Matei continuau să se audă. Râsul venea din altă lume. Credeți în declarația asta? întrebă Azimioară. Maiorul ieșise să-l conducă. Nu-și luase paltonul și tremura ușor. ― Nici un cuvânt. Și acum ascultă-mă! Obții urgent de la Procuratură ordin de deshumare pentru Panaitescu și Valerica Scurtu. Ridicați și "statuia" lui Popa și-i duceți pe toți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Strada Crăiței s-au comis trei crime. Repet întrebarea: Pentru ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna. ― Ce fel de tratament? ― Dentar. ― Domnul Vîlcu?! Femeia își coborî privirea: ― Da. Cristescu ridică receptorul. Recunoscu glasul locotenentului Azimioară. ― Da, dragul meu... ― Am reușit să descopăr ascunzătoarea din scrin. ― Presupun că e goală. Nu-i nimic. Te aștept! ― Încă ceva, spuse locotenentul. Televizorul din camera bătrânei e deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică urmărește filmul. Cristescu își ridică sprâncenele. ― Motanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de secol. Surprins de evenimentele lui august '44, colonelul Werther von R. n-a reușit să le scoată peste graniță. Arhivele consemnează că automobilul în care se afla a fost atacat de forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la București. S-a dat drept bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată puțin strâmb deasupra bufetului. Ghirlandele de trandafiri atingeau suprafața apei. Fusese la Veneția. Acum, în căsuța mică de lângă Bellu, regăsea cu emoție ceva din atmosfera orașului... Ziduri vechi, flori, apă și cer... Și nici o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
riscați o nouă percheziție. Când ceilalți au descoperit pânzele, ați hotărât să-i înlăturați. Trei dintre ei erau în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
informat la lași despre sinuciderea lui. ― Fără îndoială, dar asta s-a întîmplat pe data de 11 decembrie. Panaitescu a murit pe 8, iar dumneavoastră ați expediat mandatul pe 10 seara. Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție. Locotenentul Azimioară puse de o parte Vânătorul și cercetă cu luare aminte chipul femeii. Spuse într-un tîrziu: ― Îmi place și totuși nu știu de ce... ― Poate că ăsta e secretul. Să nu știi de ce-ți place... Își ridică privirea. Fulgi mari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iordana, 3 apartamente, București, str. Luigi Cazzavillan 17. 192. Andreescu Niculae, 4 apartamente, București, str. Eduard Grand 4. 193. Alexandru Cipu, 5 apartamente, București, str. Dr. Felix 73. 194. Alecse S. Alecse, 4 apartamente, București, str. Precupeții Vechi 16. 195. Azimioara St. Maria, 4 apartamente, București, str. Abrud 10. 196. Anca Emanoil, 3 apartamente, București, str. Sofia 21, str. Biserică Amzei 27. 197. Andrei M. Alexandrina, 2 apartamente, București, str. Sevastopol 6. Craiova, str. N. Bălcescu 13. 198. Anghel Ioana, 8
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]