1,649 matches
-
aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale, Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale, Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, oglindă. Referință Bibliografica: Pe cerul
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1424976799.html [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
petrece Sînt femei ce au în viață doar un ideal morbid: Dar eu cred că doar trufia de a fi le-o fi orbit! Ce este oare femeia, daca nu un înger pur, Înflorit într-o grădină strălucind că un azur; Ea e un simbol de pace și de visuri cristaline... Dar mai au bărbații crezul c-ar putea să îi aline ?! Și ne serait pas le printemps doux ou amer Tous mes rêves n' avait pas un endroit où aller
DACA N-AR FI PRIMAVARA MAI AMARA SAU MAI DULCE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Daca_n_ar_fi_primavara_mai_amara_sau_mai_dulce.html [Corola-blog/BlogPost/357070_a_358399]
-
16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1463375671.html [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
când vine, clar? -Da, am înțeles! Dar dacă îi voi spune că sunt de la mine, nu o să mint? -băiatul pusese capul jos, vorbele lui Mihai îl lovise în adâncul sufletului său de copil, lacrimile jucau în ochișorii lui albaștrii ca azurul cerului. -Ba da, de aceea îi vei zice, că eu ți-am dat suma de bani pentru a completa banii puși de Gilă în casetă. Mihaela a intrat în casă bucuroasă că are vești, la vederea lui Florin a izbucnit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488611974.html [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
Nu te mai chem, eu știu că ești departe, Te-ai rătăcit prin sferele aldine, Atâtea lacrimi au topit suspine Și multe vise ai lăsat deoparte. Te regăseam în serile senine, O filă din a veșniciei carte, Cu litere de-azur brodai aparte Povestea unui dor ce mă-ntreține. Ascultă glasul serii care plânge, E-atâta depărtare între noi, Petale de speranță se vor frânge În toamna ce ne leagă pe-amândoi. De-om învăța că dragostea înfrânge Puterea ei vom
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
mult Nu te mai chem, eu știu că ești departe,Te-ai rătăcit prin sferele aldine,Atâtea lacrimi au topit suspineși multe vise ai lăsat deoparte.Te regăseam în serile senine,O filă din a veșniciei carte,Cu litere de-azur brodai apartePovestea unui dor ce mă-ntreține.Ascultă glasul serii care plânge,E-atâta depărtare între noi,Petale de speranță se vor frângeîn toamna ce ne leagă pe-amândoi.De-om învăța că dragostea înfrângePuterea ei vom împărți la doi
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
nr. 1963 din 16 mai 2016. Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgireși nemiloasă vrea să ne despartă.Dezlănțuie în larg o amintire,Doar raze de azur să mai împartă,Cerșește îndurare de la soartă,Târziul nostru lacrimă-n iubire.Se-aprinde o lumină în tăcereCând tremură un vis neîntinat,Izvorul tău de patimi și durereîn palma unei nopți a înghețat,O ultimă speranță ne mai cereDar ne-
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
dimineții faur, Pictase de sub zare ridicat. Și le schimba-n culori halucinante, Prinos din luminoasa-i dărnicie, Le savuram ca frumuseți dopante Și fur din a memoriei galerie. Le-ascund în gând și le închid sub pleoape, Un cer de-azur și-un curcubeu de nori, Rezervă pentru vremile mioape, Când cețuri vor ascunde-ai zilei zori. *** Ciclul "Toamna" Volumul "Surori metrese timpului" [foto "furată" de la Laura M.] Referință Bibliografică: Splendide tușe / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPLENDIDE TUŞE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1447744842.html [Corola-blog/BlogPost/374926_a_376255]
-
ontologice diferite, dar cu același entuziastm, s-au așternut la vorbă. N-ar fi fost prima dată. Un interviu “deghizat” - în care orizontul de așteptare al fiecăruia este învăluit în ceață sinilie la început, apoi, pe măsură ce se înaintează în convorbire, azurul se înstăpînește, se ridică vălurile și totul devine limpede. Ideea unui fruct comun a încolțit, pe măsura înaintării în miezul incandescent al întâmplărilor și fenomenelor, care se voiau consemnate. Era un joc prea serios, ca un început de înțelepciune. Fiecare
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
din poveste; ce ochi, două smaralde, te lasă fără glas si câtă armonie în trupul ei gingaș. El, un mândru june, înalt cu piept vânjos, cu umerii puternici și brațul musculos. cu ochii două stele, ce emanau văpăi albaștri ca azurul și glas fermecător. E trupul lui iubire si glasul lui e dor, privirea e dorință și trupul lui e gol, era o provocare cu-o tainică chemare în noaptea cea adânca era chiar zeul soare. Ea, de tot frumoasă, cu
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_iubire_.html [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem sublim... Iar din susurul lui de azur, s-a ridicat în văzduh, Pasărea măiastră a Daciei regale, Maria Tănase! După ce Atotcreatorul a zămislit Folclorul divin străbun și Rapsozii lui de aur, a zâmbit și a fredonat pe vioara sufletului românesc dumnezeiasca Sa Cântarea. ------------------------------------------------------------------------- Între puținele clipe când
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p. 19, 21) „Riscurile gândurilor sale le-a măcinat în făina curată a vorbirii, pe care
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu curcubeiele, lacrimile cu fecioarele, dorul cu jalea, legea cu sărbătorile, azurul cu poveștile, rugile sacre cu răzvrătirile sfinte, codrii cu feciorii, apele cu cântecele lor, Oltul cu Nistrul, Mureșul cu Cerna, Crișul cu Jiul, Târnavele cu Prutul, Argeșul cu Siretul, Ialomița cu Bistrița, Dunărea cu Marea, Glia cu Crucea, Răstignirea cu
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
mai adânc ca trăire internă, și primind-o, o împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu, și o aruncă apoi în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un fund de suflet și suflată cu azur și pene de foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
l-au izbucnit în vechea arhitectură, l-au înălțat pe la răspântii, în brațele de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă, freamăt și leneșe melancolie, îngândurare și răzvrătire... Clătinând azururi între izbucnirea ca o spinare de mistreț și cântecul limpede cu tristeți domoale, acest specific sufletesc sudează, într-o valoare nouă,-de conținut intern și de relief-într-un inedit plin de încântare, luminișurile cu sobrietatea, energiile dinamice cu dorul și visul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
învăluindu-mă într-un întreg. Ascult melodia și văd câte două păsări cuibărindu-se în cer, ascult muzica și mă conving că bărcile adăpostesc nenumărate iubiri. Tristețea plutitoare se împrăștie într-o transformare ideatică, în valuri încolăcite cu suprafețe de azur. Undele de pe faleză inundă trupul tău, trezind sunetele din tăcere și amplificând pe cele abia născute. Mă găsești în poziția de floare în visare, acolo pe trepte, ascultând acorduri muzicale și ecoul lor în celule, mă ridici în brațe și
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Slipul_negru_absorbind_soarele_suzana_deac_1370376871.html [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
a pătimit. Cheamă iar la tine brațele vănjoase Să-ți refacă haina ‘ceea de mătase, Să adune glia noastră strămoșească Sub același cer de limbă romănească. Cheamă iar la tine fiii tăi de aur Să-ți refacă haina aceea de azur Și strănge-i în brațe, mamă iubitoare, Să-și clădeasc'-aicea viața viitoare. Lasă-i ca să guste raiul romănesc, Gura lor rostească graiul strămoșesc, Visul tău de-o viață, vis de împlinire Le r ă sună-n inimi, răsună-a-nfrățire
AZI E SĂRBĂTOARE! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1449437754.html [Corola-blog/BlogPost/369071_a_370400]
-
extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Cer și Cuvânt. Mama este un simbol de credință, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului, un răsărit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul păsărelelor se resfiră peste coama de argint a azurului. Fecioara este Femeia devenită Mamă! Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor și celor din jurul lor întru mulți ani binecuvântați în bine, adevăr și frumos! ----------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 1 Martie 2017 Referință Bibliografică: NISTOROIU G Constantin - FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII / Gheorghe
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
mi-ai zis, Cu glas timid și indecis, Ce-ți spun acum să nu te doară. Dar am visat același vis Azi-noapte, pentru-a treia oară. Murisem. Și-n văzduhul pur Al celor care nu există, Pluteam: un fluture de-azur, Fără esență și contur. Nici pomeneală să fiu tristă, Să simt regret, teroare, vină, Disarmonie, armonii... Nimic din toate-acestea. Ci O fericire genuină. N-am întâlnit nici morți, nici vii, Nici timp, nici spațiu, noapte, zi... Zburam, cu aripi străvezii
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nirvana.html [Corola-blog/BlogPost/359481_a_360810]
-
Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toate Și-mi oblojesc aripile cu îndurări senine, Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate, Spre înălțimea de azur a dragostei divine. Cu sufletul să mângâi munții de nefericire, Să-ngrop durerile sub haina albă a zăpezii, Apoi să dau întregii lumi o nefirească știre: Că dragostea a înflorit ca delicate frezii. O, Doamne, dă-mi putere să-mi
SPRE CERUL ÎNDURĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1414673385.html [Corola-blog/BlogPost/379597_a_380926]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TAINICA IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului E ora de amiază, Maiestuos, Azurul se înclină Spre Mare Cu trupul său de Lumină Vibrând de iubire . Din Înalt, când se aruncă, Îndrăgostite valuri I se supun ca la poruncă. Și blând ca zefirul Ce-adie pe undă, Cu blândețea iubirii adânci Le inundă. Aici
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Tainica_iubire_floarea_carbune_1329664123.html [Corola-blog/BlogPost/345234_a_346563]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului MELANCOLIE MINIERĂ Când stau la suprafață Mă cuprinde dorul, Căci din adâncuri Iar mă cheamă Discret perforatorul. Dar toate dimprejur Natură, Soare, Apă, Sub cerul de azur Din priviri îmi scapă. Aici sub razele de soare Mă simt destul de bine Dar totuși dorul minei, Nu-l complectează nimeni. 1963 Referință Bibliografică: MELANCOLIE MINIERĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015
MELANCOLIE MINIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1446242563.html [Corola-blog/BlogPost/374874_a_376203]
-
în neanturi adaos Și-atâtea tăceri răzemate de astre Strunite-n orbite, planete fiastre, Par note pictate, pe rune, în haos. Le văd cum valsează, la stea iau aminte Și straiul își schimbă, de noapte ori zi, Pun negru pe-azururi la ceasuri târzii, Sunt raiuri vieții și tot ei morminte. Decor fascinant Demiurgul așează Estrada e plină, actori neștiuți Cerșesc ajutor de la îngerii muți, În fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]