236 matches
-
de el, închise ușa și se strecură sub așternut. Dar abia ațipise că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii și mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te țin trează
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
conține biblioteca sa. Tehnica lui, de o mare simplitate, e la fel de ușor de aplicat: Cum eu tot nu voiam să-i dau drumul, și-a Îndreptat dintr-odată tot trupul, ca și când ar fi crescut de-a dreptul din pantalonii care bâțâiau pe el, și-mi zice cu o voce În care apăsa cu Înțeles pe fiecare cuvânt, ca și când acuma ar fi trebuit să mărturisească taina pereților ăstora: - Domnule general, zice, vreți să știți cum se face că eu cunosc fiecare carte
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu fața în jos cu fluierele picioarelor ieșite dintr-o glugă de strujeni. în loc de lumânare, la căpătâiul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
șapte. Când luminile din sală Încep să se stingă, cei două mii de invitați fac liniște. Distinși oameni de afaceri se salută, dându-și mâinile. Jimmy Zizmo, Într-un costum nou, de culoare crem, cu o cravată galbenă, Își Încrucișează picioarele, bâțâindu-și un pantof din piele cu găurele. Lina și Desdemona se țin de mână, unite de un liant misterios. Cortina se ridică, stârnind suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
der Rohe fuma trabucuri, am spus, ca s-o stimulez. ― Ai văzut vreo fotografie cu Mies van der Rohe? Întrebă Julie. ― Bună observație. Am stat unul lângă altul fără să vorbim, doar fumând, cu fața spre interiorul muzeului. Julie Își bâțâia genunchiul drept. După un timp, m-am răsucit cu fața spre ea. Ea și-a Întors chipul spre mine. ― Bun trabuc, a recunoscut. M-am aplecat spre ea. Julie s-a aplecat spre mine. Chipurile ni s-au apropiat până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și cum rumegă ca o vacă frunzele de laur pe care i le adusesem. Voi nu cunoașteți delirul ca stare sufletească, reflectează melan colic Agrippa. — S-o fi văzut despletită, holbând ochii și bâțâind din trepied. Parcă-și ieșise din minți. Nebună în toată puterea cuvântului, rostind vorbe fără noimă... Evreul își coboară precaut pleoapele. Și el a fost cu Claudius Nero să consulte oracolul. O metodă bună pentru a-i deveni indispensabil. Numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu selectează), ei imită automat imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într-o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
curiozitate care stăteau în fața ei. — Acum, zicea ea cu un puternic accent german, am eztraz ochii. O să vă laz pe toți să vă uitați cu atenzie la ei. Vă rog ză îi dați și colegului după ce azi terminat. Copii se bâțâiau și țipau în timp ce două boabe mari, decojite, de struguri treceau de la unul la altul. — Zper că toți v-ați zpălat pe mâini, zicea Sheba. Nu v-ați zpălat? Ei, nu-i nimic... Oh, priviți. A venit asistenta mea, doctor Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
Încercând Întotdeauna cu disperare să evit versiunea de opt minute a melodiei Stairway to Heaven) și să țopăi beată pe muzica tonomatelor din barurile unde mergeam În facultate, dar locul ăsta era cu adevărat intimidant. Înainte să reușesc măcar să mă bâțâi, am fost copleșită de aceleași frici ca În clasa a șasea. S-a Întâmplat Într-o fracțiune de secundă, dar sentimentul că toată lumea se holba la corpul meu dolofan și la bretele se Întoarse În forță. Simțeam nevoia să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a Întins și a cuprins cu ambele mâini sânii uriași, ca niște perne, ai altui Iepuraș. Îi admiră timp de câteva secunde, după care Întrebă, fără să le dea drumul: —Adevărați sau puși? Cea care era pipăită chicoti și se bâțâi puțin. Iubito, ăștia sunt total cumpărați. Apoi se așeză pe vine, se aplecă În față și-și presă sânii cât putu de tare În timp ce-i făcu semn celei care o pipăise să-i tragă fermoarul. Când se ridică din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a trebuit să se interneze la Lex sub o altă identitate. Coaie mari, dacă mă-ntrebi - ăla e un spital federal și l-ar fi putut controla la sânge. A dracului enigmă! Nici unul dintre noi nu știe unde locuia. Danny bâțâi din picior și îl văzu pe trompetist mișcându-se pe lângă cortină și ținându-și instrumentul de parcă ar fi fost o icoană ce-l păzea de demoni. Veni spre el și zise: Domnule, cred că am eu ceva pentru tine. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașină când a apărut Niles. Dietrich zâmbi/ se strâmbă. Telefonul de pe biroul lui începu să sune. Ridică receptorul, apoi spuse: — Da, Norton, e aici. Ascultă, apoi adăugă: — O întrebare: ai aflat cine sunt cei doi bărbați? Tăcere lungă. Danny se bâțâia lângă ușă. Karen o deschise și lăsă un teanc de hârtii pe biroul căpitanului, apoi ieși cu privirea plecată. Danny se gândi: nu-l lăsa pe șefu’ să-i spună că am o gagică și n-o lăsa nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal dădu iarăși din umeri. Un tip căruia îi plăcea să se distreze și să vâneze fete la picnicurile de la Sleepy Lagoon. Nu țin minte cum îl chema. Zgripțuroaica tremura de nervi. Mâinile lui Claire se frângeau, iar picioarele îi bâțâiau, izbind în masă pe dedesubtul tăbliei. Mal se uită atent la ochii ei și văzu că erau micșorați. Poate că amesteca pastile cu votcă. Se scurseră câteva secunde. Claire se calmă. — Îmi pare rău. M-am enervat când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puterea, cu ingeniozitate, cu pricepere, cu pasiune și simțire, fiecare vers fiind rostit cu mai multă convingere și putere, mult mai inspirat ca înainte, până când maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei, și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împotriva voinței ei să-l ajute. Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
facă ceva În legătură cu Jack ? — Evident că nu, spune Lissy ca să mă liniștească. Numai gura e de ea. Probabil că o să dea peste nu știu ce prieten de-ăla ciudat de-al ei și o să uite complet de povestea asta. — Ai dreptate. Mă bâțâi ușor pe scaun. Ai dreptate. Îmi iau cana și rămân cu ochii În ea câteva clipe. Lissy, chiar crezi că secretul lui Jack e legat de faptul că are o relație cu o femeie ? Lissy dă să răspundă. — Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sub cupola Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura aia de la crucea bolții.” „Și ce face, se bâțâie și-atâta tot?” „Demonstrează rotația Pământului. Dat fiind că punctul de suspensie rămâne nemișcat...” „Și de ce rămâne nemișcat?” „Pentru că un punct... cum să-ți spun... În punctul lui central, fii atentă, orice punct care se află chiar În mijlocul punctelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu de față! Hai la tata, Cocuțo! Hai...! o îmbie Vierme. S-avem nițică milă și de ea săraca, ia priviți ce se mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu-se binișor din creștet, cu pomeții săi învăpăiați de cuperoză, nenea Sandu se întinde după telefon. Stai liniștit, nebunule! îl oprește Uriel. Unde suni? N-ai pe cine să chemi în ajutor! N-ai înțeles? Nu există forță pământească, capabilă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]