732 matches
-
transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
că te omor! Acu’ te omor cu paru’! Frica de moarte l-a scos însă din belea pe bietul Bibănel care a intrat imediat într-o pasă mistică. S-a ridicat de pe prispă și mimând extazul a intrat în mocirlă bâiguind câteva vorbe pe care și le mai aduce aminte de la părintele Ghelasie: - Deschisu-s-au porțile iadului iară cele păcate cuprins-au precum mâlul bahnelor ființele cele nevinovate... Mățău, un cartezian convins, tocmai se pregătea să-i sfarme capul cu
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1478107758.html [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
aspirînd nămeți parfumați de emisii radio interstelare, desfrîul anticilor va fi fost un moft poleit cu steluțe de carton, dezmățul anatomic va lua proporții babilonice, filosofii vor guița de strufocare, Aristotel o va da pe ostropel, marele anost Heidegger va bîigui capra cu trei iezi în limba americano-malgașă, ritul va fi cosmic, sperma, ca polenul florii de cîmp, va curge valuri-valuri la ospețele pantagruelice ... Și un rîs nesănătos, ca o tuse măgărească, l-a sufocat, brusc, pe Thomas. Ce vrei să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_roman_cap_2.html [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului îi comunică sec: ex-ul murise în dimineața zilei respective. Izbită de veste, Mira se așezase pe un fotoliu bâiguind ca în transă: și mașina în aceeași zi, și mașina... Coincidența o izbi. Cum făcuse Dumnezeu să dispară și mașină, și stăpân, în același timp?! Mai târziu, după ce realiză că, într-adevăr, omul ce trăise treizeci de ani alături de ea
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1451204037.html [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
ca tocmai profesoara venită de la București să îl bage în seamă. Încet-încet, Daniela a început să ia note mari la școală, să îi ajungă din urmă pe premianții clasei. Dacă la început, când o ascultam la ore, abia putea să bâiguie tremurând, niște cuvinte incoerente, din care nu înțelegeam aproape nimic, acum aceasta devenise cursivă în exprimare, sigură pe ea, stăpână pe ceea ce știe; îi plăcea să citească și nu mai făcea greșeli de ortografie, scria caligrafic și avea caiete model
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_partea_a_doua_corina_diamanta_lupu_1344848665.html [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
nu vă împiedicați! Să nu vă loviți, să nu îmbrânciți alți copii, să nu plângeți, să nu țipați, să nu...Ați înțeles ce v-am spus? Băgați bine la cap, că altfel, vă bășic fundul când ieșim din biserică! -A-ha! bâiguiam noi, privind-o cu ochi bulbucați. -Auziți, voi? Să vă-nchinați înainte de a trece pe sub masă! Că altfel... -A-ha! murmuram noi. -Auziți, voi? Să nu uitați să treceți de trei ori pe sub masă! Băgați la cap, că... -Î-hââ! mormăiam noi
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând tonul pe măsură ce simțea că-și pierde cumpătul. - Eu nu, noi... nu știm nimic, răspunse asistenta privind-o speriată pe Emanuela. În ochii ei plutea teama. Se simțea depășită de situație. - Vorbește, femeie, odată! Ce bâigui acolo? Ce naiba ai?... Unde este fetița mea? Emanuela tremura de nervi. Merse la ușă și strigă: - Nu este nimeni sănătos la cap în acest spital? Nu poate nimeni să-mi dea și mie niște relații? Nimeni nu poate să mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424552320.html [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
suportă... Așa a spus... - Mamă, încetează odată!, răcni Marshall întorcându-se și privindu-și mama cu ură. - Hei, ce-i nebuneala asta aici?, interveni tatăl lui Marshall. Unde crezi că pleci? - Mă duc la Mike... - Plecați, plecați... O să vedeți voi!... bâigui maică-sa. Și neputând să se mai țină pe picioare, se așeză cu fundul pe treptele care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi, să te iau de
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drumul_catre_succes_cristea_aurora_1387822318.html [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
aș vrea să le spun că sunt nemaipomeniți, magnifici și că abia aștept să-i văd pe marile scene ale lumii. Cara aplaudă din nou frenetic, antrenându-i și pe ceilalți în joc, chiar dacă nu erau la fel de entuziaști. - Mulțumim, mulțumim, bâigui Marshall uluit. - Dragii mei, masa noastră este acolo, adăugă ea arătând cu degetul locul unde stătuse puțin mai devreme. După ce vă terminați numărul, vă aștept acolo. O.K.? - Da, mulțumim. Marshall o privea stupefiat, crezând că face o glumă proastă
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drumul_catre_succes_cristea_aurora_1387822318.html [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
rând, eu, mai domol din fire, rămânând la urmă. Am fost prezentat inițial doamnei, care stătea plictisită în scaunul biroului directorului Casei de cultură, apoi rectorului, care mă cunoștea, evident, dar n-a catadicsit să-mi întindă mâna. I-am bâiguit câteva cuvinte de bun venit în urbea noastră și, când să dau să mă retrag, o aud pe doamna Todoran întrebând: - Nu sunteți cumva fiul medicului ginecolog Seracin din Lugoj? - Ba da, doamnă, îi răspund cu timiditate, fără a-i
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1440575998.html [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
Mihăiță, care nu mai prididea cu liniuțele, iar noi cu ouăle. După o vreme, Mihăiță ne-a spus că domnul Fusulan nu mai are ce face cu atâtea ouă. Că... altceva ! - Ce ? am întrebat noi speriați. - Că, a început să bâiguie Mihăiță, ar fi mai bine...o găină. Că găina...poate anula toate liniuțele pe o lună întreagă. Că...și o sticlă de vin poate anula liniuțele dintr-o săptămână... că... - Aduc eu găina ! s-a precipitat Gogu. - Și eu vinul
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444657681.html [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
voi”, rînji Superlarșul. „Dar pariez că n-ați bănuit niciodată”. „Dumneavoastră!!!”, șopti Oțel spărgînd tăcerea înghețată. „Dumneavoastră! Dumneavoastră! TU!!!”. „Da, eu, Colonel von Thorax, Comandant al CCC. Nu m-ați suspectat niciodată și chestia asta m-a distrat întotdeauna”. „Dar...”, bîigui Jax, „de ce?”. „De ce? Răspunsul e evident pentru oricine nu e un porc de democrat interstelar ca voi. Singurul lucru de temut pentru larșnicii din galaxie era ceva de felul CCC-ului, o forță puternică, insensibilă la mită sau instigări, nobilă
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
m-am apucat să scriu acest material despre viața de după moarte, păstrând legătura cu ea, am întrebat-o dacă îmi dă undă verde să-i folosesc adevăratul nume. Mi-a interzis foarte scurt, în mod categoric.) - Liviu, îmi pare bine, bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul reacționă brutal, aducând cu
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1454106089.html [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond, frumos - continuă ea - lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... sunteți foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa mării, loviți ușor de valurile înspumate. Acesta a fost doar începutul. ************************************ Stăteam întinși pe
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1454106089.html [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
că ziceai că e o Siberie de gheață sau un pustiu nesfârșit.. Și liniștea asta neagră de mormânt a durat mult de tot... - Și dacă și după războiul asta al doilea, Doamne, românii nu or să se schimbe deloc? a bâiguit într-un târziu, Sfântu Petru, plângand în barbă. Acum liniștea de mormânt care s-a lasăt era și mai adâncă și mai neagră... Sfântul Petre plangea de acum în hohote, mușcându-și buzele ca să nu-l audă Dumnezeu... - Păi de
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_dumnezeu_sfantu_p_stefan_dumitrescu_1336041639.html [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
aceasta. "Aș vrea să am un copil... Hai să facem un copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
surprins și a tresărit vizibil. Ea a început să râdă. Era veselă și-l privea curioasă, oarecum nedumerită de atitudinea lui din acea zi. - Vapoarele? Nu, doamna avocat, nu s-a întâmplat nimic deosebit... Nu mă simt bine deloc, a bâiguit el, încercând să-și imprime pe față cea mai grea suferință posibilă. Cred că am mâncat ceva alterat ori mai știu eu ce naiba îmi provoacă niște crampe groaznice...!? - Doamne ferește! Se poate întâmpla oricui. Credeam că ești supărat de ceva. Știi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_7_marian_malciu_1327434453.html [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
și...cu nuiaua după el. -Hooo! opri caii domnul Ionescu. Bine, domnule, treci așa, pe lângă noi, după bolindeți, fără să ne colinzi? Să ne urezi ceva, acolo, ca să ne meargă și nouă bine, la anul. -Păi... astă seară e...Ajunul, bâigui Tudorel. -Și ce dacă? Urează-ne ceva, că nu ne mai vedem până la anul. -Păi, începu să mormăie Tudorel cu capul plecat. Să trăiți!... Să înfloriți!... -Așa, așa!îl încuraja neamțul. Zi-i așa, că-i zici bine! -Ca merii
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
inteligentă și prevăzătoare, o calitate indispensabilă unei adevărate soții, Timona pregăti terenul cu sacrificiul unui telefon prealabil. Ce-i drept sună cam cinci zile la rând, pentru că acum îi răspundea un fel de robot care imitând vocea prietenei ei îi bâiguia ceva „pă bozgoreasca lor dă fomfi” cum bine spunea ea plină de nervi! Numai că, într-o dimineață, cam pe la ora cinci, la noi, să vezi noroc... Răspunde chiar prietena ei, ce-i drept cam încleiată la vorbă, dar cine
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_nostru_heimlich_di_mihai_batog_bujenita_1375369736.html [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
și nici zvâcnetul coapselor, parcă electrizate de prezența acestui idol al tinereții ei. Zamfirescu a -ncremenit și el la vederea trupului senzual, plin de sănătate și prospețime. Pur și simplu se zăpăcise și nu găsea cuvintele potrivite pentru acest moment. Bâigui: --Bună, Olguța! Ce frumoasă te-ai făcut! Cuvintele astea îi stinse zâmbetul și lumina de pe față. Îl amenință cu degetul: --Bravo, domnu’ negustor! Până acum n-ai observat că sunt frumoasă? Parcă ai avut vreodată ochi și pentru mine! --Lasă
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1445099235.html [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
Două săptămâni trec ca mâine. Ce mai este timpul acum...? - Da, da! Ai dreptate... Deci, ne vedem la nuntă. Să fie într-un ceas bun! - Mulțumim, Anca! Am să-i spun lui Valentin că sunteți aici... - ...La aniversarea cuiva, a bâiguit Anca grăbit și vizibil jenată. Sunt cu... - Cu noi și cu alte persoane care ne așteaptă cam de multișor, a precizat doamna Mihaela fără să le privească. Intervenția ei a fost rece și total lipsită de politețe, dar cu efect
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_15_.html [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
noapte... Căci atât mai avem di petrecut împreună. Ba, și mâine o bucățică de zi... Cam cât îi trebuie soarelui să se ridice de-un băț de prăjină... - Ce spui tu, Vasile?! D’apoi asta numai Domnul o știe... Tu bâigui, dragă frate, căci așa-i omu' la suferință. Și n-apucă soră-sa Ileana să-și termine vorba, că bătrânul i-o reteză, cu repezeala lui dinainte: - Să nu vă pună păcatu’ să vă-ndoiți di spusele mele și să
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_cand_soarele_se_va_ridic_gheorghe_parlea_1388084515.html [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
data asta aveau noroc. Leviatanul le arătă ziarul și porunci: - Urgent, proiect, cu bani europeni, de cercetare fundamentală pentru descoperirea acestei relicve vii de pe teritoriul țării noastre! Trei zile! Marș! - Dar noi suntem la catedra de împletituri și cusături populare, bâigui inconștient Truță ... Ochii și așa bulbucați ai rectorului mai săriră un milimetru din orbite ... Cei doi dispărură precum un curent de aer pe sub ușă și, în timp de rectorul socotea cam cât va sifona din fonduri europene, ei scoaseră un
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412007311.html [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
el. Firește, nimeni altcineva ! După care muribundul se însenină dintr-odată la față, zâmbi și încercă să se ridice în pat pe coate. Privirile lui erau ațintite undeva peste umărul meu stâng, înspre tavanul văruit în alb. - Mamă, tu aici ? bâigui tremurând. După care recăzu pe pernă și își dădu duhul. Cred că este inutil să precizez faptul că mama lui era moartă de douăzeci și ceva de ani. Venise spiritul femeii după băiatul ei ca să-i ușureze trecerea din planul
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1455315510.html [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
îndărătul său. Era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia erau lungi și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Recviem_de_mozart.html [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]