758 matches
-
-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile întinse. Alergă aproape în genunchi prin noroiul din ce în ce mai gros, căutând portița cimitirului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu toatele, pentru că au ochii de-o parte și de alta a capului, ceea ce în seamnă că lucrează cu două câmpuri vizuale, iar creierașul lor e preocupat în permanență să combine două imagini total diferite. Mda. Nu ca noi. I-am bâjbâit cu degetele prin fulgi până am găsit, în mijlocul roții, o umflătură tare și umedă, unde mi-am proptit mătărânga, pe care mi-o știam păroasă ca o lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
celălalt pentru fondul de afectivitate, pentru noblețea sufletească în amiciție, deși erau conștienți de neîmpăcarea și adversitatea pe planul convingerilor. Ar fi trebuit să insist mai mult asupra carantinei programate în privința concepțiilor. Dacă omitem divergența din adâncuri, plutim în gol, bâjbâim în întuneric. Cât de radical a fost, deci, conflictul care amenința mereu să-i despartă? Cu intenția de a comprima sintetic discuția, folosind instrumentele artei, un critic a susținut că a dăinuit o simetrie în opoziție, o oglindire în sens
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema îi vizează, dincolo de numitul Nițu, pe toți superiorii săi, până la ministrul Apărării. Acesta va trebui să taie în carne vie, înainte de a mânji încă mai tare o structură despre care se cunosc mult prea multe lucruri
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
și se amesteca în furtuna aia de țipete și mugete teribilă ca însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla cu pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei." (pp. 163-164). Nimic, chiar nimic de adăugat.
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
s-au adunat în viața ta, și să te îngrozești cu adevărat de cele pe care nu le vei regreta niciodată. Acestea din urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf ca să o protejeze de praf, iar pe pereți portretele membrilor dispăruți ai familiei atârnau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Ne putem întreba dacă merită să avem încredere în veridicitatea celor scrise. Pentru că totuși, între momentul trăirii și momentul redactării se aștern aproape 50 de ani. Nu știu dacă sunt cel mai bun exemplu, dar eu, unul, am momente când bâjbâi dacă sunt obligat să-mi aduc aminte de numele cine știe cărui coleg din ciclul primar. Și n-a trecut așa mult de atunci. În jurnalul de față însă apare și un moment de criză. Pomeneam ceva despre o serbare unde Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să coboare, de data aceasta pe o scară circulară, interminabilă, amețitoare. Pe măsură ce cobora, lumina devenea tot mai puțină, tot mai ștearsă, până se făcu Întuneric deplin. Simți sub tălpi pământul. Un pământ umed, cleios, care-i Îngreuna mersul. Începu să bâjbâie prin Întuneric, pipăind cu vârful degetelor pereții reci, labirintici, care-l Înconjurau. Negrul devenea gros, tot mai gros, și dintr-o dată Îl simți intrându-i În ochi și În urechi, În nări și În gură, până sub piele, cuprinzându-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ocru bătând spre portocaliu, în care se încropise toaleta din curte cea care deservea atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ntr-o cocină, rîtanilor, vrea să-i sperie, încă puțin și ați fi fost gata să o puneți și de-o mică aventură cu unele dintre croitorese, forțează nota. Sus pe platformă, din cauza întunericului au fost nevoiți să caute pe bîjbîite pînă cînd unuia mai dezghețat i-a venit ideea să taie niște găuri din loc în loc în prelată cu cuțitul pe care-l avea la șold, pentru ca razele lunii pline de afară să poată pătrunde înăuntru. Șoferul a încercat să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intitulat Unde scurte, la atentatul cu bombă pus la cale de Pitic și la Carlos Șacalul. — Ia s-auzim totuși ce mai spun, zice domnul Președinte scoțînd la iveală o cheiță, dacă o fi aflat de încercarea de la Iași, adaugă bîjbîind undeva în spatele rafturilor, descuind o ușiță de lemn din perete, lăsînd să se vadă o parte din scala unui aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd o cere situația. — A fost o nebunie, dom’ Șef, i se pare și lui Tîrnăcop, imediat ce m-am amestecat în mulțime n-am mai fost eu însumi. — Mi s-a întîmplat și mie pentru cîteva minute, recunoaște Gulie, am bîjbîit înainte cu gloata fără să știm încotro, de parcă am fi avut cu toții orbul găinilor. — Și dopuri în urechi, completează Tîrnăcop. — Pe asta au mizat și uite că le-a ieșit, reia Dendé, chiar dacă o parte a planului a fost improvizată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eminent om de știință, un amant celebru, un bogătaș, un funcționar de elită, un politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult mai repede spre moarte, decât sărăcia lucie sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în holul de la intrare, lăsând ușa deschisă în urma mea ca să am puțină lumină. Am bâjbâit până să deschid ușa - îmi tremurau mâinile - și în cele din urmă am deschis. Pe palier lumina era aprinsă. Era Antonia. Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durere surdă și priviri pe furiș, seci. Suna ca și când ar fi fost Însuși marele Rigoberto. Pesemne că Dora Își invitase oaspetele În camera de zi și pusese un disc de vinil la gramofon. Devenind mai circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vorbesc, pentru că Dora continuă: — Vrei să pui ceva pe tine, nu? Cred că i-am răspuns. Mi-a dat câteva articole ciudate de Îmbrăcăminte, după care am dispărut din nou. Dorința se Întoarse din nou și agitația mă făcu să bâjbâi cu mâini fierbinți. După câteva minute Își făcu apariția o cu totul altă persoană. — Măi să fie, e chiar Sascha Knisch. Confuz, mi-am stins țigara, deși abia mi-o aprinsesem. Anton trânti o pereche de bocanci pe masă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]