97 matches
-
la altul câte o minge de cricket, Întregul peisaj urban, animat și multicolor, care stătea dinaintea lor sub acoperișul albastru al cerului - toate astea Îmi vor fi răpite pe vecie și va trebui să-mi găsesc drumul prin câmpie pe bâjbâite, Într-un Întuneric perpetuu, cu ajutorul unui baston și al lui Chang. Nu voi mai putea să desenez niciodată. Veniturile Îmi vor seca imediat și numai Dumnezeu știe ce se va alege de noi. Copiii mă tachinează pentru că sunt econom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
1 Mamele Îl cântă de secole, și totuși nimeni nu are nici cea mai vagă idee ce Înseamnă. Mamele cântă cântece de leagăn cam cum Își Îndeplinesc Îndatoririle de mame, În general: ceva care se face În mod instinctiv pe bâjbâite, deși scopul acestui ceva pare magic de clar. Simt cum fiecare părticică din Ben se relaxează, greutatea sa se distribuie Înăuntrul salopetei ca nisipul până când Îl simt Întins uniform la pieptul meu. Trebuie să apreciezi momentul corect, trebuie să ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă și a intrat apucîndu-se să caute cartea poștală, fără să-și dea seama de prezența intrusului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mulți bolovani În drumul meu. Cu cît mă aplecam mai des să-i Înșfac și să-i arunc În rigolă, cu atît scădea riscul să mă Împiedic de ei și să cad cît eram de lat În mersul meu bîjbîit prin desișul Întunecat. Pe cînd mergeam la pas către port, trecînd pe lîngă anticariate și galerii de artă, cercetam cu privirea acoperișurile orașului. Girueta de pe biserica anglicană se ridica peste Plaza Iglesias, neîndoios cea pe care o Întrezărisem În imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cefalee, de unde rezultă instalarea unor procese infecțioase în aceste locuri. Prin acestă metodă se poate demonstra în mod științific instalarea bolii după vaccinare. Vaccinarea este neexistența unei metode științifice de determinare și de analiză a unui virus. Totul merge pe bîjbîite. În cazul HIV se confundă de aproape 60 de ani virusul mumps cu HIV. Procesele actuale de investigare sunt complet ineficiente. Vaccinarea este neexistența unei metode știincifice de tratament. Prin aplicarea unor tratamente alopate, infecțiile rămîn în stare latentă în
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
vîrf, luați-l ca turlă bisericii lui ruinate, prudență pînă la cameleonism urmărindu-vă lectura, vizavi tu stai mai tînără și mai mișcată, răsucind piciorul, mîinile tremură cu ziarul, schizofrena de la Iași a înjunghiat pe bunul călugăr francez, investigație pe bîjbîite, veceul de 4.000 de euro, erotomanie prin crimă și coprofilie, rondul de noapte în gazeta "Libertatea", s-a oprit în Bărăbanț, panorama Alba-Iuliei, valea creneluri de blocuri lamă, în vatra veche ochi de melc pe clopotnițe strîng în teci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avizați reușite demne de gâtlejul lor: o medalie în sfârșit fără revers, oarecum. Dar autorul nostru nu se limitează la a trata vinul ca pe un element de civilizație, din Caucaz până în Noua-Zeelandă, din Grecia Antică până în Africa, de la începuturile bâjbâite ale lui Noe până la perioada contemporană, el nu se mai mulțumește doar să sublinieze toate cuceririle, cantitative și calitative, ale nobilului produs de-a lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv al succesului său, este un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
fel și devin pe parcurs dezbrăcate de orice estetism. Fieroiu filtrează perfect punctul în care ajungi să-ți transpui corpul și punctul în care te întorci. „Gradele gradației“ și decantării pun corpul în poziția de procesor motric care se caută bâjbâit, indecis. Nimic.Precis, unul dintre cele mai inteligent structurate spectacole de la CNDB, lucrează cu materialul vulnerabil al indeterminărilor. După o fugă dementă, corpul nu se mai mișcă. Autoficțiunea din spectacolul lui Fieroiu are câteva puncte în comun cu cea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
se deschidea cu această frază, ce ținea loc de motto: „Mă fascinează să încerc să descriu ceea ce nu înțeleg - de pildă, răul“. Nici acum nu înțeleg răul și sunt în continuare atras să-l descriu, un fel de cunoaștere pe bâjbâite, de aproape, prin încercare, descriind urmele, rănile pe care el le lasă în viețile noastre. E ca și cum ai coborî într-un tărâm infernal și ai căuta să-i trasezi harta (poate e prea mult harta, mai potrivit ar fi câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
știut locurile în care să găsească chibriturile și aragazul și ibricul ciobit și cafeaua râncedă. și fata cea mioapă a băut o ceașcă de cafea și apoi și-a luat paltonul mâncat de molii și a ieșit din casă. pe bâjbâite. ca să ajungă la hala în care muncea fata cea mioapă trebuia să meargă pe jos un timp și apoi să ia un tramvai și apoi iar să meargă pe jos un timp. pentru că fata cea mioapă stătea într-o căsuță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
false adăposturi, distruse în cele din urmă. Eroul ieșirii din adăpost e un introvertit. Cum spune chiar mama lui, "n-ai arătat niciodată ce simți". El meditează îndelung asupra experienței, răstălmăcește sau chiar ratează adevărul, se apropie de viitor pe bâjbâite. Toate frământările se desfășoară în tăcere deplină. Singurătatea lui e totală. Lodge nu lasă pe nimeni să se apropie de erou: nici părinții, nici sora lui Kate, pe care o vizitează la Heidelberg, nici prietenii făcuți la întâmplare. De unul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
seama că e mai mult martorul unui monolog interior al femeii decât interlocutorul ei; fu admis brusc în intimitatea actului autoerotic al unei înțelegeri care-l respinsese cândva, și care acum se deda delectabilei puneri a lucrurilor în ordine pe bâjbâite, fără o știință prealabilă. Ca odinioară sub cupola circului din copilărie, își simți pielea cotrobăită de umbletul anonim al multor mâini, ce-l frământau întrebător cu așteptările lor, gata să și-l alipească la lumea proprie dacă le-ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea înainte, trăgând câinele de lanț, iar eu încheiam șirul acesta macabru, călcând prin praful gros al uliței cu măciuca pe umăr. Nu știam, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cadrul la artistic și apoi la spiritual. Aș zice că acest dar al omului de a crea forme de expresivitate (opere) așa cum creează scoica perle este cel mai important dintre privilegiile care ne sunt date pe pământ. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș, ci, mai mult ca sigur, se înfundă... Într-un poem mai vechi spui: "în orașul meu nimeni n-a înviat niciodată./ nu știm toți decât să murim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să mă urmați. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș, ci, mai mult ca sigur, se înfundă, e o tentativă a mea ratată de a scăpa de eșec. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diafan în văzduh spre un vierme ce se târăște neputincios, spre un vierme asemenea celui din care a ieșit el... Și înainte Cameniță înscrisese sub numele său unele gesturi, unele acțiuni promițătoare: dar totul decursese cumva confuz, din instinct, pe bâjbâite, fără ca el să-și încerce cu adevărat limitele, fără să-și explice de ce procedează așa și nu altfel. Acum însă, arzând rapid treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total. Nicio rază de lumină, nici un licăr din exterior. A coborât încetișor de lângă cei doi copii pe care i-a învelit bine cu pătura și, înaintând pe bâjbâite, a ajuns la plită. A pipăit la locul știut și a dat de lumânare și de chibrituri. A aprins mai întâi lumânarea, apoi lampa nr. 8, pe care a luat-o din cui, și s-a apropiat de ferestre. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era acolo. Și nu-l voi mai întâlni niciodată deoarece s-a rătăcit pe drumul fără întoarcere și nesfârșit. Nu-i voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anchetă. E drept că erau greu de folosit, fiind în limba franceză, pe care nici cei mai instruiți dintre securiști n-o cunoșteau. E drept și că scrisorile de la Monica Lovinescu se găseau deja la dosar, fotocopiate și traduse pe bâjbâite, cu numeroase aberații. Scrisorile originale ale Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu către fiica ei au fost păstrate cu sfințenie de aceasta din urmă, la Paris. După cum a mărturisit ea, „deși nădăjduiam că îi vor da drumul, cărțile noastre poștale exprimau atât de frenetic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un corp pe care nu reușești să ți-l asumi. Deci 3 săptămâni, cât a durat lucrul la spectacol, ne-am jucat cu ce aveam. E greu de descris cu exactitate procesul ăsta... a fost un fel de mers pe bâjbâite, în care aruncam fiecare câte-o idee care credeam noi că pușcă, într-un fel, cu subiectul. Fiecare venea cu ce știa... Kata nu vorbea prea bine românește, dar avea un accent britanic foarte fain, o energie foarte specială, o
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]