198 matches
-
purtat pe vârtejurile parchetului, prin coridoarele tainice, până dincolo de viziunile ascunse înfășate în lumină. Trebuie să stai la coadă și să plătești bani grei dacă vrei să stai printre translatori răi de gură și japonezi cu fețele luminate de blitzuri, bâlbâiți bombastici, indivizi hrăpăreți, studenți, singuratici, pipițe, eșantioane și consumatori bine stabiliți, împrăștiați de orașul-treierătoare. Am remarcat că mulți dintre cei prezenți fac parte din clasa muncitoare cu tendințe ascensioniste, turiști cu veste lucioase și costume căcănii. Bărbații sunt niște grăsani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pământeni, unul la cinci, sau unul la trei, sau poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l-am avut; lecțiile lui erau o adevărată încîntare; oricât de distrat din fire ai fi fost, îți era peste putință să nu-i asculți prelegerile cu toată atenția. George Drăgănescu de Filozofie și Drept, un bătrâior foarte cumsecade, puțin bâlbâit, dar bun profesor, era poreclit pur și simplu Tânărul, pentru că obișnuia să se adreseze elevilor cu acest apelativ: "Ă, ă, ă, tinere... tinere..."; iar când noi, păcătoșii, îl imitam în clasă, chiar în fața lui, ce e drept, în surdină, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-l facă și mai rău de rușine pe și așa Îngrozitor de rușinatul ei tată. Le zâmbi celor doi, Îi Întrebă despre cum erau treburile În sat, despre tatăl ei, tristul Diogenis Dagdelinis. Tânărul și aproape bătrânul răspundeau cu grabă și bâlbâit, Încălecându-și unul altuia vorbele. Chiar și așa, amețiți cum erau, ghiciră În ochii negri ai nepământenei o tristețe resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părăsesc cotlonul ăsta de spațiu uitat de toți. Dar un prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde. La nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
madam Venerica! Iar dacă o să reziste, reluăm asaltul, vai, vai, stimată doamnă, oracol scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil. Brusc, brusc, ce credeți, aud din toate megafoanele, ce credeți. Avertismentul: către toți cei cu semn la coada ochiului, la sprânceană. Apoi, altul: către cei din serviciile speciale de informații și supraveghere. Auzi, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi din frazele auzite, cine cine vorbise oare... vine oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se întrebase întotdeauna de la ce vine D-ul, iar acum credea că știe. Deznădejde, Dezintegrare, Deces. I-a spus lui Harry că se mai gândește, apoi, la fel ca întotdeauna, nu a făcut nimic. Dacă n-ar fi fost dementul bâlbâit și drogat care i-a înfipt un pistol în gât la colțul dintre Fourth Street și Avenue B într-o noapte înghețată de ianuarie, cine știe cât ar fi prelungit remiza. Tom însă a priceput, într-un final, mesajul, iar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori nu se bâlbâia deloc, dar când rostea cuvântul „hartă“, era sută la sută bâlbâit. — T-t-tu în ce te specializezi? m-a întrebat el. — Teatru, am zis eu. — Teatru... adică faci spectacole? — Nu chiar. Citesc piese de teatru, cercetez... Racine, Ionesco, Shakespeare, chestii de astea. Mi-a spus că a auzit de Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă toată harababura aia...” Apoi te privea cu solicitudine, ca și cum tu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să ne sfideze niște animale? Vorbea sacadat, accentuând exagerat silabele. După un bâlbâit venise un logoped. M-am ridicat mașinal și am prins-o de talie. Nu mai privisem niciodată o femeie goală de la 30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât mai sigur. Acesta, cu aceleași deprinderi, dar mai perfid, la început se arată a fi de-al poporului, disimulându-și intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg clan familial incult, rapace, bâlbâit (ca Moromete directorul criminal al Jilavei comuniste), care au ajuns repede să supună întregul popor înfometării, schilodirii morale și biologice. Megalomania faraonică, spolierea țării, demolarea bisericilor, întoarcerea pe dos a orașelor și-a vieții, menținerea penitenciarelor și lagărelor de muncă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu mai trage acolo, dar În timpurile lui de glorie adăpostise pre-președinți și mi-mi-niștri. PÎnă la urmă Julius nu mai putu răbda și-l Întrebă de ce se bîlbîia. Peter, Încetînd imediat să se bîlbîie, Îi povesti că nu se născuse bîlbîit și că pe cînd era mic... Și cum Julius Îi povestise despre Cinthia și strabismul lui, a fost un moment de-a dreptul emoționant, acolo, În fața Hotelului Gări. Pe urmă au stat cîtva timp de vorbă cu un bătrîn Încîntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse perfect la dock, clock, down și dock. Bonnie începu cu „Plouă, plouă cu găleata“, dar când ajunse prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter, cele patru versuri conțineau chiar esența fiorului înghețat al copilăriei. Văd luna, începu Karin, pe același ton cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci, aveam doar o sită. O fierbeam și o pasam, umpleam biberoanele, puneam glucoză, morcovi pasați sau orez. Și tatăl meu ne ajuta foarte mult, mama la fel, cu scandaluri, bineînțeles. Alexandru, din cauza scandalurilor enorme, a început să vorbească direct bâlbâit. El e bâlbâit, adică are logonevroză, boală pe care numai băieții o fac. În jurul fetelor orice s-ar întâmpla, oricâte scandaluri, oricâte chestii stresante, ele nu fac această boală. Băieții sunt mult mai sensibili decât fetele. Nu există pe pământ
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
e bâlbâit, adică are logonevroză, boală pe care numai băieții o fac. În jurul fetelor orice s-ar întâmpla, oricâte scandaluri, oricâte chestii stresante, ele nu fac această boală. Băieții sunt mult mai sensibili decât fetele. Nu există pe pământ fată bâlbâită. Pe scurt, chestia asta cu împărțitul timpului eu nu o înțeleg : n-am trecut niciodată prin asta și nici nu mi-aș fi dorit. Poate că alții trăiesc așa, cu planificatul timpului, au ore de audiență, dacă cineva sună la
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nici un sfanț și situația ei - lipsită de drepturi, În așteptarea cărții verzi - era disperată. Și nici nu cunoștea pe nimeni În New York. În autobuzul cu care mergea la adăpost l-a Întâlnit pe Jack, un bărbat drăguț, cu părul cărunt, bâlbâit și oricum altcumva, numai sexy nu. După ce i-a spus povestea ei tristă, a invitat-o la el acasă. Era văduv, locuia cu mama și cu fiul său. Nu a simțit nici o amenințare, așa că a acceptat oferta și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
predea pe fiul ei mai mic. În mintea evreului, fratele putea să ia asupra lui crima: scăpa ușor, doar cu școala de corecție, fiind minor. Interviul i l-am luat la trei jumătate și l-am întrebat pe roșcovanul ușor bâlbâit: „Ce înseamnă ora trei jumătate pentru dumneavoastră?“. „O oră jumătate până la Știrile ProTV“. Nu mi-a cerut nimic. În cartea de telefon figurează și-n 2004 numele de Drăgilă Lucia, ultima victimă, și adresa din Golescu. Oamenii își aduc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o contrafacere a primitivismului, o „poezie bîlbîită”, pe care un popor cu suflet sănătos nu o poate accepta. Istoria își are însă ironiile ei: modernistul de stînga Ion Vinea și tradiționalistul Al. Hodoș se vor regăsi la începutul anilor ’60 - ca victime „în curs de recuperare” ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu înțelegea Takamori prea bine motivul pentru care a plecat de la ei, dar pe chipul lui de nătăfleț se citise atunci limpede hotărârea. Clipind din ochi, Gaston i-a privit trist și a încercat să le explice, în japoneza lui bâlbâită, că pleacă. În clipa în care a rostit cuvântul „plec“, chipul lui a căpătat o expresie atât de frumoasă, încât Takamori a fost profund impresionat. Oare ce-a mai văzut Gaston din ziua aceea? Prin ce aventuri a mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui. Lucru de care, cine știe de ce, uneori tati nu era convins, și când se certa cu mama Începea să urle spunând că voia să-i facă testul adene, căci cine știe din spermatozoidul cărui bastard căzuse și acest papă-lapte bâlbâit În casa lui. Spermatozoidul, Îi explicase Valentina, e un fel de titirez care navighează În burta femeilor pentru a Întâlni un ou: și așa se nasc copiii. Auzind mereu această poveste cu spermatozoidul navigator, Kevin Începuse să creadă că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]