365 matches
-
normale. - Da, sigur, se auzise glasul bâlbâit al lui Dudu, confirmând faptul că acel copil al Ninei putea să fie chiar al lui. Veselia generală atinsese un punct înalt. Acel „da“ al lui Dudu îl enervase numai pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
casei, perfect recognoscibil și fosta soție, la stânga, fără umbră de îndoială, bătrânul cu legătura neagră și prostituata, la mijloc, prin excludere, unii care nu puteau fi decât soția medicului și soțul ei. În față, îngenuncheat ca un jucător de fotbal, băiețașul cu strabism. Alături de soția medicului, un câine mare privea înainte. Comisarul făcu un gest către bărbat ca să se apropie, Ea este, întrebă el, arătând spre fotografie, Da, domnule comisar, ea este, Și câinele, Dacă vreți, pot să vă povestesc istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a, La mine și la alte câteva persoane, cele care fuseseră în cabinet, Cine erau, Primul orb, cel la care m-am referit înainte, și soția, o fată care suferea de conjunctivită, un bărbat în etate cu o cataractă, un băiețaș cu strabism însoțit de mama lui, Pe toți aceștia i-a ajutat soția dumneavoastră să scape din incendiu, Pe toți, mai puțin pe mama băiețașului, aceasta nu se afla în ospiciu, se pierduse de fiu și a întâlnit-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soția, o fată care suferea de conjunctivită, un bărbat în etate cu o cataractă, un băiețaș cu strabism însoțit de mama lui, Pe toți aceștia i-a ajutat soția dumneavoastră să scape din incendiu, Pe toți, mai puțin pe mama băiețașului, aceasta nu se afla în ospiciu, se pierduse de fiu și a întâlnit-o din nou numai la câteva săptămâni după ce ne-am recuperat vederea, Cine a avut grijă de puști în acest timp, Noi, Soția dumneavoastră și dumneavoastră, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toate posturile de frontieră să nu mă lase să trec, ce fac. Se uită din nou la fotografie, medicul și soția în centru, tânăra cu ochelarii fumurii și bătrânul cu legătura neagră la stânga, tipul cu scrisoarea și soția la dreapta, băiețașul cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lenevia, plăcerea de a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i cunoști și nu vreau să te găsesc În vreun cotlon al serei de plante, Îndrugând bazaconii cuiva... sau ascultându-le. ROSALIND (sarcastic): Da, mai bine ascultându-le. DOAMNA CONNAGE: Și să nu-ți pierzi timpul cu studenții - cu băiețași de nouăsprezece-douăzeci de ani. N-am nimic Împotriva unei reuniuni dansante sau a unui meci de fotbal, dar să stai departe de partidele avantajoase numai ca să mănânci În bistrouri obscure din centru cu Tom, Dick și Harry... ROSALIND (prezentându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi... un sprijin. AMORY: Dar nu-l iubești. ROSALIND: Nu, dar Îl respect. Este un om bun și puternic. AMORY (cu năduf): Da, e așa cum spui. ROSALIND: Bine, uite un mic exemplu. Marți după-amiază am găsit la Rye un băiețaș sărac și, oh, Dawson l-a ridicat pe genunchii lui și a vorbit cu el și i-a promis un costum de indian, iar a doua zi și-a amintit și i l-a cumpărat și, o!, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semăna tatăl cu fiul mort și și-a spus că avusese tot timpul senzația că trăsăturile bărbatul solid Îi sunt familiare. Jesse Ferrenby, băiatul care purtase la colegiu coroana la care aspirase el. Toate se Întâmplaseră atât de demult... Ce băiețași cu caș la gură fuseseră, cum mai munciseră pentru panglici albastre... Mașina a Încetinit la intrarea unei proprietăți Întinse, Împrejmuită de un gard viu uriaș și un gard Înalt din fier forjat. - Nu vrei să intri și să luăm masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă puneți cu noi! Spunând acestea, Îi făcu semn bărbatului În impermeabil să se pregătească de plecare, apoi, Înainte de a ieși pe ușă, se Întoarse spre băiețașii din colț și spre bătrânul de lângă mine. Aveți grijă cum vă purtați, că dacă nu, vă confisc blue card-ul! La ceva timp după plecarea lor, albinosul a venit să ia cutia goală de Coca-Cola și, fără să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar ceilalți bărbați din Alpha ce fac? — Care bărbați? făcu micul Benga. În galaxia Alpha nu sunt decât femei. Roboții pământeni tresăriră puternic. — Și e departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai venit din Alpha? întrebă Felix S 23. După ce am ieșit din galaxie - răspunse suspinând Benga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
După ce am ieșit din galaxie - răspunse suspinând Benga -, m-a mai ajutat un alt echipaj, dar ei ziceau că nu merg la Philadelphia, ci la Proxima Centauri, unde aveau o înmormântare. — Mda, făcu gânditor Felix S 23. Acum să știi, băiețaș, că nici noi nu te putem duce până la Philadelphia, că și noi avem treabă. După ce ne-o terminăm, te putem lăsa la Drăgănești-Vlașca și de acolo iei trenul. — Cum doriți dumneavoastră, numai să mă duceți pe Terra. — Bravo! zise comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vreme pe Terra când opt ori șapte o să facă tot mai puțin. — Cam pesimist taică-tău ăsta! comentă comandantul Felix S 23. Ia mai lăsați copilul în pace! interveni Getta 2. I-o fi și lui foame. Ți-e foame, băiețaș? — Mi-este, de ce să n-o recunosc..., zise Benga. Și ce-ai vrea tu să mănânci mai mult și mai mult? surâse promițătoare Getta 2. — Cel mai mult și mai mult aș vrea să mănânc ceva, orice. — Vai, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de lucru din Post, unde era răcoare și unde îmi omoram timpul făcând ordine prin hârțoage. Nevastă-mea făcea pe frizerița la umbra caișilor bătrâni din curtea postului, unde îl căprea pe bietul Ilie, vecinul nostru bun la toate. Avea băiețașul ăsta o siluetă de râmă costelivă de ziceai că acum a ieșit de la Auschwitz-Birkenau. Ca să vă faceți o idee, la vârsta de 28 de ani avea o greutate aproximativă de 37 de kg , la cca 155 cm înălțime, așa încât nici
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
drumul ce urcă la Betel, tocmai pentru a dovedi că primise o măsură dublă din spiritul lui Ilie, când, dintr-odată, i-a ieșit în cale această gașcă de adolescenți, afar-din cale de rai. "Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: Suie-te pleșuvule ! Suie-te pleșuvule ! El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
mai urât decât o femeie goală... - Ești mai prost ca taică-tu ! - Așa o fi maică-sa !... - Tu nu ai de gând să te însori mă ! - Ba da. - Și cum o să-ți ....iubești nevasta ?! - Pe întuneric ! - Și ziua ?! - Sub pătură ! - Băiețaș, femeia goală este sublimă ! Te vei convinge singur. Mai întâi vei trage cu coada ochiului. Pariez că nu te vei putea abține, după care nu te vei putea abține s-o desmierzi în toată splendoarea ei. - Nimic nu este mai
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
și ele au fost încântate. Pe furiș mă uitam când la una când la alta -cred că asta făceau și ele -, mi-a plăcut Larisa care era „fata mea”. Avea totuși ceva trist, fiindcă fusese părăsită și avea grija un băiețaș, Alioșa, de vreo șase anișori, de care tatăl lui uitase de tot, toată greutatea căzând pe umerii Larisei. Elena nu avea nici un copil. Amândouă erau reținute și vorbeau numai întrebate, în special Larisa. Mă muncea gândul... dacă și ea mă
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
lasă o pungă cu galbeni și el o păzea că un câine credincios. Părinții mei aveau încredere deplină în el și îl apreciau, căci vedeau că avea grije de mine ca de ochii lui din cap. De dorul lui Alioșa, băiețașul lui, mă iubea cu înverșunare. Vichentie nu prea știa „moldovenește” și de fapt nici eu nu prea știam, căci abia atunci învățăm și eu „moldovenește”, din care pricina Vichentie începuse să mă învețe rusește și până la urmă noi între noi
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
căci mama coșea orice la o masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate oalele. Eram un băiețaș rotofei, neastâmpărat și pus pe șotii. Eram și un alintat căci „îmi suflau în fund” și Vichentie și mămică, mai putin tata. O altă pățanie ce era să se lase cu urmări grave a avut loc într-o vară când
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
Niște femei stau la umbră. Le întreb cât mai este până la Soroca. Îmi răspund frumos moldovenește: - Ei, a mai hi pân'acolo. - N'a plouat de mult pe-aici, zic altora. - De mult, de mult, încă din Postul Mare. Un băiețaș mână o turmă de oi. - A'cui sunt oile, băețele? - A'cui să hie? A'mele! Mai încape vorbă? Dar ale cui sunt oile, pe care le mână feciorul de mazil, urmașul boierilor celor mari ai Moldovei răsăritene? Firește că
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
plumburiu La un soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
oportunitate ar demonstra că guvernanții doresc să vină alături de cetățeni, nici în spatele, nici în fața lor. Rămâne de văzut dacă, în viitorul imediat, Guvernul României va dori să facă saltul și dacă se va ridica la înălțimea câtorva elevi, studenți sau băiețași din cartier care au construit rapid cea mai „mișto” rețea de internet din Europa, începând de la ei din bloc. Pe Alex Tapscott îl puteți urmări aici.
De la rețeaua de cartier la „Revoluția Blockchain” () [Corola-blog/BlogPost/338839_a_340168]
-
luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine vorbește ? Cine este în tufiș ? țipă speriat băiatul. -Tu ești, nătărăule ! Nu mai vorbește nimeni ! îi sâsâi șarpele fricii în urechi. Tot întunericul din jur tăcea.Și, nesuferitul de șarpe îi devora toate gândurile
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine vorbește ? Cine este în tufiș ? țipă speriat băiatul. -Tu ești, nătărăule ! Nu mai vorbește nimeni ! îi sâsâi șarpele fricii în urechi. Tot întunericul din jur tăcea.Și, nesuferitul de șarpe îi devora toate gândurile
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]