244 matches
-
tot eu! Da! Chiar eu! Cu sabia! Eram un erou!... Un mare erou!... Daniil zâmbește cu îngăduință, cu simpatie pentru Năzdrăvanul acela cu tuleie, mare căpitan. Omenirea are nevoie de eroi, și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bune, una-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Șinear și la Hatmat, și în ostroavele mării”. Apoi închise Scriptura și spuse: - Aceste cuvinte s-au împlinit și cu noi, cei din Arhipelagul Fiji. Cu mine însă, s-au petrecut lucruri minunate și doresc să le povestesc. Eram băiețandru de 16 ani când împreună cu alți băștinași, am prins un om alb pe care l-am omorât și apoi l-am mâncat. Acesta fusese un misionar adventist. În decurs de trei ani, am mai prins încă doi, care au avut
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
flăcăii-flăcăi. Cei din jur de 20-21 de ani. Lider era moșneagul, mascat, cu cojoc mițos pe el, ciomagul, traista etc. Venea apoi turcul, îmbrăcat în roșu complet, cu fes pe cap, acompaniat de o damă (de regulă era vorba de băiețandru travestit în damă, cu voal pe față). Urmau oamenii de unire (4-5), îmbrăcați în costume naționale, opinci, ițari, cămașă înflorată, bârnețe, bundițe. pe cap purtau, neaparat, pălării de paie cu pamblică tricoloră. Veneau apoi mascații. Jidanii, modoranii și Vasilache. În
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sau un bibelou și Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că n‑are rost să‑mi bat capul. Îmi vorbise de apetitul lui sexual În continuă creștere. Îmi repeta: - Mă simt excitat, și ce pot face? Unii din băiețandrii ăia manifestă o compătimire cu totul specială. Înțeleg totul. N‑aș fi crezut că moartea e un afrodisiac puternic și sinistru. Nu știu de ce Îți spun ție toate astea. Poate gândesc că sunt informații pe care e necesar să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu putea ajunge. Privindu-și mătușa, observă dintr-o dată că, În Înfățișarea ei, se schimbase ceva. — Mătușică! Ai burta mare. Ești Însărcinată? Oetsu tresări, ridicând capul, ca și cum ar fi primit o palmă. Neașteptata Întrebare era complet deplasată. — Doar un simplu băiețandru! exclamă ea. Nu se cade să pui Întrebări atât de Îndrăznețe. Ești dezgustător! Exasperată, adăugă: — Du-te repede acasă, cât mai e lumină. Pleacă la Nakamura sau oriunde! În clipa asta, puțin Îmi pasă ce faci. Și, Înghițindu-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ochiul În bibliotecă, e adâncit În studiu. Și e și un mare spadasin și strateg. Va ajunge departe, negreșit. Mataichi, mândru să-și audă astfel lăudat stăpânul, Îi ținu isonul: — Întocmai așa precum spui. Îi sunt slugă de când era un băiețandru și nu se află pe lumea asta stăpân mai blând ca el. Îi este și un bun fiu mamei sale și, fie că studiază aici, fie că bate drumurile prin provincii, niciodată nu uită să-i scrie. — Se Întâmplă adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce s-a Întâmplat. Fugind, auzeam strigătele de victorie ale inamicului, zguduind cerul și pământul. Și nimic nu a mai rămas În Marune și Washizu, decât armata inamică. După ce auzi raportul, Nobunaga strigă: — Tohachiro! Maeda Tocachiro era Încă doar un băiețandru, aproape Îngropat În marea mulțime a războinicilor. Când Nobunaga Îl chemă, răspunse cu un strigăt puternic și se apropie de el cu Însuflețire bărbătească. — Da, stăpâne? — Tohachiro, dă-mi rozariul. Tohachiro avusese mare grijă să nu scape rozariul stăpânului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin nemulțumire și mai mult cu Îngrijorare agitată: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne Încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era Încă doar un băiețandru, dar ținea să-și spună părerea. În continuare, le aminti că provincia Kai fusese țara lor strămoșească Încă de pe vremea lui Shinra Saburo și că trebuia să rămână a lor până la sfârșit, chiar de erau nevoiți să lupte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe care o trăise Hideyoshi În primii douăzeci și opt de ani după naștere și calea urmată de Genba până la cei douăzeci și opt de ani ai săi erau extrem de diferite, atât ca mediu, cât și ca experiență. Genba putea fi considerat doar un băiețandru care nu cunoștea câtuși de puțin adevăratele greutăți ale vieții. Din acest motiv, era cunoscut ca fiind arogant, precum și că Îi plăcea să braveze. Și părea să fie un om care nu era prudent Într-un loc mai periculos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu făcea altceva decât să treacă mai departe, zâmbind. Adevărul este că, dacă n-ar fi fost În acel loc anume, și lui i-ar fi plăcut să pescuiască și să umble desculț. În unele privințe, Încă mai era un băiețandru, În adâncul sufletului, iar asemenea scene Îi aminteau de plăcerile din copilărie. Peste râu, Începea pământul provinciei Owari. Sub soarele de toamnă, mirosul pământului din ținutul său de baștină Îi ațâța simțurile. Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu reveniseră dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
caracteristică mentalității Renașterii, fusese încercată de mai mulți artiști înaintea lui Michelangelo. Înfrângerea lui Goliat simboliza victoria rațiunii asupra forței brute, lumina ce risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue 37. David, tânăr în plinătatea forțelor fizice și spirituale, se pregătește de luptă într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
caracteristică mentalității Renașterii, fusese încercată de mai mulți artiști înaintea lui Michelangelo. Înfrângerea lui Goliat simboliza victoria rațiunii asupra forței brute, lumina ce risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue 37. David, tânăr în plinătatea forțelor fizice și spirituale, se pregătește de luptă într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Drumul lui Lucian Bute începe în micuța localitate Pechea. Ca orice băiețandru a învățat să joace fotbal, că doar așa se cerea, ești băiat și trebuie să ști să lovești mingea ca să te poți integra. Cu boxul nu prea le avea, pentru că era un băiat slăbuț. Ambiția și dorința de a reuși
A început "Campion pentru România". Vezi aici live gala în care luptă Bute () [Corola-journal/Journalistic/76808_a_78133]
-
și cu poșeta doldora de nimicuri și toate celelalte artificii ale seducției, provoacă un zgomot enorm, pare o întreagă cavalerie... Săracele, bietele femei! Cu aceste și cu alte visări nedeslușite mi-am hrănit de-a lungul anilor timpul liber de băiețandru. Pentru că îmi plac iluziile. De asemenea, îmi place să meditez, dar cred că gândurile cele mai importante sunt cele care conțin un pic de poezie sau de nebunie, și cum acesta nu e cazul meu, tot ceea ce fac e să
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
bună. Avea mai multă experiență, o viziune mai nuanțată asupra tuturor problemelor importante, activa în politică de o viață și nu era un tip care-și încerca și el norocul." (pag. 607) Asemenea femei susțin America, ele îi transformă pe băiețandrii în bărbați și-i determină să ia în serios tot: căsătoria și familia cu toate obligațiile, politica și responsabilitățile ei. Au de partea lor inteligență și bun-simț, judecăți sigure și valori morale de la care nu se abat. Își cunosc și
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreiești din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și dornică să se scalde, pe parcursul unei promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri britanic - rostind, cu o tristețe blîndă, de amurg : "Nu-mi pot explica de ce am fost eu cel salvat. Toată viața m-am întrebat: de ce eu?"... După atîta
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
a lungul anilor și-a dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa. Povestea, de altfel, spre sfârșitul vieții, că înainte chiar de vârsta cuvenită, Lisa dăduse deja iama, blenoragie în cadou, printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cinstit la urmă, că am de unde: sunt nepotul lui Florea morarul. La auzul numelui - om știut, nu geanabete -, șoferul s-a îndurat. La fel și rubedenia ce l-a luat sub aripă, fără să-i treacă prin minte că vreodată băiețandrul va ajunge mai bogat decât el. Văzându-l în picioarele goale, l-a potcovit cu o pereche de bocanci, să simtă că-i la oraș. Mai aveam până deunăzi o fotografie de-atunci: tata în ițari, mândru de încălțări și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
băieții pe care trebuia să îi recreez erau deja ocupați să destindă ei singuri coarda. Dăduseră câteva mese la o parte și erau pe punctul de a urca pe un dulap înalt fixat în perete, din motive necunoscute, pe un băiețandru care se împotrivea neputincios și disperat. În urma apariției noastre neașteptate totul s-a întrerupt. Peste grupul care avea deja veselia pe care trebuia să le-o trezească discursul meu a căzut o tăcere apăsătoare. - Jos, strigă căpitanul. Vocea sa răsună
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
în acest caz metoda nu este extrasă dintr- un kierkegaardian jurnal al seducătorului care-și face din plăcere scopul vieții, ci reprezintă un derivat instinctual. După ce face dragoste cu Veli, bucuria iese la suprafață spontan, craiul de mahala redevine un băiețandru ca oricare altul care-și trăiește plenar momentul de bărbăție. Cuvintele de dragoste sunt stereotipale și este singurul moment în care Luca devine ridicol, când este cu adevărat autentic. „Tu ești prințesa mea”, îi spune Luca cu un accent de
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane de oameni revărsându-se până pe câmp, dincolo de șanțurile pline de noroi. Bătrâni în papuci, cu barba și părul ciufulite, băiețandri slăbănogi și fetițe în picioarele goale, împiedicându-se în pietrele drumului, ducând pe spatele încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
XIX-lea, Zilele regelui, Filip Florian revine la tema copilăriei. Este vorba, totuși, despre o altă copilărie decât cele pe care le-am întâlnit în romanele precedente, cu personaje, decoruri, povești complet diferite. De data aceasta, personajul principal este un băiețandru dintr-un orășel de munte, care leagă o prietenie, misterioasă pentru cititor și suspectă pentru celelalte personaje, cu noul venit, Emil Stratin. Sub îndrumările discrete ale acestuia, băiatul e inițiat în sfera cărților, a textului scris, în sfârșit, i se
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
prețuiți de tandrii calamari ca antri- cot sau pulpă roz. Toți amanții tandri, pastorali sau country, Céladoni, Clitandri, cu, pe ochi, văl roz, dorm, sub policandrii nopții,-ntre leandrii, blînzi cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]