173 matches
-
deschizându-l la Tețcani/ și văzând prin nori balaur,/ lup flămând de mii de ani,// și visând cel fir de aur,/ legând viețile-i colan,/ toată karma-i aduna-or/ în cel galeș plai nirvan,/ cum acelui Minotaur/ vergine și băietani;// mâinile cu-ale lor zece/ degete îmi sunt precept,/ toate-n mânuri le-oi petrece/ spre Eonul înțelept,/ care-o ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
metempsihoză! O, Pitagora! Tu, care, în luminoasa Grecie de acum două mii de ani ai murit atît de bun, atît de înțelept, atît de blajin - am navigat împreună cu tine de-a lungul coastelor peruviene și te-am învățat - eu, un biet băietan fără minte - cum se matisește o parîmă! Capitolul XCVIII DUBLONUL Am mai arătat cum obișnuia Ahab să se plimbe pe puntea de comanda, făcînd cale-ntoarsă de cîte ori ajungea la un capăt sau la celălalt - adică la habitaclu sau la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre tavan. în tocul ușii apăru un flăcăuaș. Era feciorul Mariței care, nemăritată, îl zămislise la vreme de război. Din pricina asta, pe fecioraș, lumea îl poreclea Kudă. - Ce mai faci tu, măi Kuda ? găsi vreme gazda să-l întrebe pe băietan. - Iaca ce fac, mă duc pân’ la Grigore. - Mai stai oleacă și la noi. - Iaca stau. P-pentru ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că mă fudulesc. Desface brațele în lături: — În principiu, învingătorul e cel care acordă sau ia viața învinsului, însă era împăratul de față, așa că i-am cedat acest drept... Cu un gest larg: — ...iar principele a întrebat mulțimea. Pusio și băietanul îi sorb vorbele de pe buze. — Ce-i drept e drept, recunoaște Ganymedes, învinsul s-a apărat cu energie și atunci spectatorii au agitat năframele și au ridicat câte un deget în aer... — Adică? îl întrerupe germanul. Adică l-au iertat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La oraș nu are nimeni astfel de preocupări. Când i-am făcut cunoștința, mie nu mi s-a părut un personaj grav. Poate pentru că prezența mea îl făcuse mai rezervat, sau pentru că mărturisirile nu se spun dintr-o dată. Părea un băietan șmecher, care știe să se negustorească când îi cer să ne plimbe pe mare sau să ne vândă guvizi. Ioana nu mințise, dar transformase conversația lor după obiceiurile pe care le avusese cu mine, îl silise să vorbească într-un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fața necunoscutului. Mai de mult nu-i... Se așeză pe năsip, alături, și-și scoase pipa. Bulgarul se puse și el jos, fără nici un cuvânt, cu ochii ațintiți spre cursul lin al apei. Noi ce facem acum? zise unul din băietani. Voi duceți-vă până la primărie, răspunse moș Gheorghe. Flăcăuașii se uitau la mort, parcă ar fi vrut să-l întrebe ceva. Oare de unde să fie, moș Gheorghe? — De unde să știu eu, măi țâcă? Ia, dintr-un sat, de la deal, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o despărțea de dânsa... Și cum ieșea femeia - și se ducea ba la nevastă, ba pân’ la crâșmă - baba dădea de știre bărbatului, sara... Așa a fost... Și s-a mai întâmplat de i-a fost drag femeii unul, un băietan... da’ ea nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se ducea ba la nevastă, ba pân’ la crâșmă - baba dădea de știre bărbatului, sara... Așa a fost... Și s-a mai întâmplat de i-a fost drag femeii unul, un băietan... da’ ea nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-n fata mea... Cum? ce nădejde poți avea în fată-ta?... - Da’ omu’ ista cine-i? Ce cauți cu el aici?... - Aista? zise moș Nastase întorcând capul și privind pe Niță, parcă atunci îl vedea întăi; - aista-i un băietan, care-a venit azi la noi... —Cum îl chiamă? Moș Nastase nu răspunse, se întoarse iar spre flăcău și-i făcu semn cu capul. Pribeagul răspunse, învârtindu-și în mâni pălăria pleoștită: —Niță Lepădatu... Moșneagul dădu din cap și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-mi spui ce leafă ai? Puteam, de ce nu. Mai ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orbecăind prin tindă și l-ai văzut intrând pe ușa camerei de curat ci o sticlă de vin ridicată deasupra capului și strigând: — Eheheheee, 95 Infanterieeee! După aceea ai amestecat bolboroselile lui cu zgomotul și mirosul furtunii. Erai Împreună cu alți băietani de o vârstă cu tine sau mai mici pe un câmp de primăvară târzie, În marginea satului. Privind Înapoi ți se părea că satul are Într-adevăr o imagine de primăvară sărbătorească. Prin spatele caselor, prin grădini și pe maidane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atenția și așteptările celorlalți. Cei mai În vârstă păreau concentrați asupra amintirilor, fiecare voia să găsească repede ceva demn de a fi povestit și, iată, acum, dintr-o dată prilejul tematic era În favoarea lor; și ei trecuseră prin război. Cei câțiva băietani, unii de o vârstă cu Gelu, alții chiar mai mici, obișnuiau să ciulească urechea ori de câte ori se povestea despre război; o plăcere inexplicabilă le colora imediat fețele. Asta așteptau și acum să se Întâmple. Oricum, se aflau În fața unei Întâmplări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la călcâie. El, nimic! Ăia, gata, l-au și cunoscut, zice unu; A, ăsta-i Ofițeru, lasă-l aici că-l știm noi ce-i poate pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta îți dă dreptul să tragi cu urechea când vezi un polițist în misiune? Puștiul își aranjă freza. Danny zise: — Ți-am pus o întrebare. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mini, din nerăbdare, socotind că sosirea lui va dezlega acum plecarea lor, se sculase și, pentru a da un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna prostănac pe bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni nu-i putea îngriji echipajul. Dar unde oare? Ochii încruntați ai stăpânului casei, care se oprise un moment pe terasă, dezmierdîndu-și barba scurtă, arătau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici ea să se uite la ouă. Nu sunt gravidă. —De unde știi? Pur și simplu știu. Putea să se ducă învârtindu-se dacă își închipuia că intenționam să discut cu el despre ciclul meu. Așa că Don, Eamonn, Stalin și un băietan pe nume Barry pe care îmi aminteam că-l văzusem cu secole în urmă - adică ziua trecută - au pregătit singuri micul dejun. Eu am stat pe scaun, am băut apă, am respirat adânc și am încercat să nu vomit. Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una cu lenine? Iute replica. Atât de iute, că era să fac pe mine. După această bâlbă nefericită, mi-a venit în sfârșit o idee cu care Rachel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Fusese un băiat dezghețat, cam bătrânicios, dar așa-i când ai o mulțime de frați și de surori și familia ta o duce greu, vânzând gaz și chibrite și cuie Într-un sat ca Mana... Dar era copil, apoi un băietan normal - și uite-l acum, nu pe băietanul devenit bărbat, dar altceva! Mai târziu, când Îmi aduceam aminte de Întâlnirea cu Sapșa - Îmi ziceam: «Ăsta-i omul-nou! Așa arată omul-sovietic - așa o să arăt și eu». Îmi tremurau genunchii și din pricină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i când ai o mulțime de frați și de surori și familia ta o duce greu, vânzând gaz și chibrite și cuie Într-un sat ca Mana... Dar era copil, apoi un băietan normal - și uite-l acum, nu pe băietanul devenit bărbat, dar altceva! Mai târziu, când Îmi aduceam aminte de Întâlnirea cu Sapșa - Îmi ziceam: «Ăsta-i omul-nou! Așa arată omul-sovietic - așa o să arăt și eu». Îmi tremurau genunchii și din pricină că Încă nu mă... sovietizasem: mă miram, mă uimeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avea de gând să vină-ncoace; dar nici nu vorbesc cu mine, deși uneori mă apropii mult de ei. Uite un om, coborât la gârlă să-și adăpe vitele. Îl știu, am luat lapte de la el. Copiii, În frunte cu băietanul care zisese să-i dau peștii s-a apropiat de el și-i spun ce i-or fi spunând, tot arătând spre mine. Știu eu ce-i spun ei omului: că ei prinseseră peștii, dar eu Îi luasem, Îi furasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap câțiva pași de-ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să vorbesc de coițele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]