277 matches
-
anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moment dat, fără nici o legătură cu discuția, mi-am luat inima în dinți și i-am zis : „E mișto melodia asta. N-ai vrea să dan săm ?“. Tipa s-a executat fără să zică nimic și am început să ne bălăngănim, îmbrățișați, de pe un picior pe altul. A mai trecut ceva timp pînă am sărutat-o, dar, o dată începutul făcut, am ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am început să ne bălăngănim, îmbrățișați, de pe un picior pe altul. A mai trecut ceva timp pînă am sărutat-o, dar, o dată începutul făcut, am ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare. Cînd s-a terminat piesa, am întrebat-o, candid : „Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din minți de îndârjirea lui, l-a jucat în picioare, înfigâdu-și călcâiele și apăsând cu toată greutatea pe el, până a simțit că se sufocă, după care l-a trântit de perete și l-a arătat camerei: capul i se bălăngănea și avea sânge în colțul gurii. Țurcanu l-a acuzat de trădare de țară, însă O. a protestat în șoaptă: 'Dumneata ai spus asta. Nu eu!'. A fost supus unei noi runde de bătaie, Țurcanu obligându-i apoi pe toți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Am continuat să escaladăm stânca. Cum nu puteam să și urc, să și țin lanterna, am băgat-o în buzunar. Ea și-o prinsese la spate cu o curea, dar asta nu însemna că ne era de vreun folos. Se bălăngănea cu fiecare pas pe care-l făcea și-atât. Nu vedeam absolut nimic. Mi-am luat-o drept țintă și-am urcat mai departe. Ca să se asigure că nu rămâneam în urmă, îmi mai adresa din când în când câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am crezut că o să mă sărute iar și parcă așteptam, dar nu m-a băgat în seamă. A început să se cațere. M-am agățat cu ambele mâini de stâncă și m-am uitat la ea cum urcă, cu lanterna bălăngănindu-i-se pe spate. Arăta chiar ca un suflet derutat ce se întorcea în ceruri. Mi se făcuse o poftă nebună de o gură de whisky, dar sticla era în rucsac și nu mi s-a părut chiar înțeleaptă ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe funie decât să urc treptele. Avea câte un nod solid la fiecare treizeci de centimetri și acestea constituiau puncte de sprijin excelente. Mă apucasem bine cu amândouă mâinile de ea și mă simțeam în siguranță. Urcam puțin câte puțin, bălăngănindu-mă în aer. Parcă eram într-o scenă de film. Numai că în film funia n-ar fi avut noduri pentru că altfel spectatorii n-ar mai fi fost impresionați. Mai ridicam din când în când privirile și vedeam lanterna fetei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zgomot metalic a răsunat în sincronie și, ca și cum ar fi fost acționate de un singur om, la « Prezentați arm'!», s-au înălțat mii de baionete strălucind în soare. În repartul Corpului Sanitar, în al treilea rând, o baionetă fixată incomplet bălăngănea periculos, lansând reflexe de lumină cu intermitențe. Generalul a trecut la salutul țeapăn. Dar atenției sale nu-i scăpă acea baionetă balerină. Seara, în ordinul de zi al comandantului garnizoanei, a fost redactată o notă de dojană pentru Compania Sanitară
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și-a zis: „Cred că arată șic“.) Sarah ținea în brațe o poșetuță Hello Kitty plină cu bomboane Skittels primite de Halloween. A luat o lopățică și a început să-și îndese Skittles în gură de parcă ar fi fost pilule, bălăngănindu-și picioarele pe ritmul trupei de băieți. - De ce înfuleci bomboanele așa, iubito? - Pentru că așa face și mami când e în baie. - Robby, vrei să-i iei bomboanele surorii tale? - Nu e chiar sora mea, l-am auzit de pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
io. Bun. Deci. Băiețaș. Ai toate libertățile. ăăă, aduceți-i o pernă lu omu ăsta, că zice că stă prea jos. Nu, dați-o dracu de pernă, scaunu e rupt, suntem într-o televiziune publică. Măi, băiete, nu te mai bălăngăni așa pe scaunu ăla, că nu suntem la birt. Și poate cazi și mai pățești ceva pe-aicea. Nu, nu, tu nu te mai agita și nu-ți mai fă griji. Vorba aia: lasă arhimandritului toată grija schitului. Hă-hă. Manuela
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
poduri, viaducte și baraje, ale ălora, dilii, legați cu coarda de picioare, sfidând legile fizicii, până la punctul de maximă întindere, mai, mai, să se rupă și, când e cât pe ce, iacă, își revine, se comprimă, cu tot cu săritor, care se bălăngăne deasupra genunii. S-a spus, cu oarecare îndreptățire până la un punct, că Rițoaia (folosim o formulă des uzitată în documentele de tot felul de până în secolul al XIX-lea) este victima unui linșaj mediatic, că, la o adică, alții au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vede că urc În mașină, o ia razna dacă nu poate veni cu mine. Adoră mașina. Nu vreau să vă rețin, domnule sergent. Ați fost de mare ajutor, zise Brunetti, Întinzând mâna. Câinele Îi urmări mâna din priviri, cu limba bălăngănindu-se pe-o parte a botului. Kayman Își eliberă o mână și-i strânse mâna lui Brunetti, dar o făcu stângaci, Încă aplecat deasupra câinelui. Strânse și mâna lui Ambrogiani, apoi, când ei se Întoarseră și porniră Înapoi spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Moartea. Previziunea o înfiorase puțin, dar cuvintele călugărului i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mi le cumpere. Tu cu ideile tele de doi lei snopu'." Se încruntă și se apostrofă singur: Da' și io am pus botu' ca ultimu' husen. Da! Ca ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de-a dreptul horific, Încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că știi că-ți vinie și țâie rândul. Toate babele care urcă spre cimitir se opresc să stea de vorbă cu tine și sporovăiala lor lasă o greutate de plumb. iar asta cu timpul te bolunzește, spuse tata cu blândețe, bălĂngănindu-și picioarele ca un copil. la drept vorbind, era ușor ca o pană. — Dar rușinea de a fi un copil dat ? l-am Întrebat eu. Femeia care s-a oprit În fața blocului, În timp ce mă jucam, ca să Îmi spună, de față
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
le ignoră. Zbiară în continuare, își umflă aprig gușa și aripile. Sînt disperată. A sculat toată casa. Și strada. Bătrîna mea vecină stă atîrnată de gard și mă întreabă cu o stupoare agitată ce se întîmplă. Ciucurele de la căciulă se bălăngăne nervos cînd în față, cînd în spate. Nu știu ce să-i răspund. Apare vecinul de vis-à-vis, priceput în toate cele. Mă scuz pentru un așa deranj, călcînd cu papucii prin boabe și rahați. Îi arăt mîncarea, cutia, ziarele, țolul. Curcanul sfidează
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
lumina soarelui un bărbat cu părul fluturând că o coama de leu. Venea încet, pășind cu lentoare prin cenușă argintie a străzii. Era un barbat tânăr și elastic că o pulpa de atlet, iar de sub cămașă lungă și nisipie se bălăngănea un cordon unduitor. S-a apropiat de omul din Dudești, care îl privea ca si cum n-ar mai fi fost nimeni în toată piața. O briză leneșa i-a umflat părul că un lan răscopt, iar mâna lui osoasă a slobozit
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
plasă voluminoasă în mînă, stă un domn cu un zîmbet politicos, înghețat pe buze. E noul venit. Ar vrea să stea. Nu știe cum să procedeze. Ar vrea să întrebe pe cineva ceva. Nu știe cum să o facă. Se bălăngăne de pe un picior pe altul, stînjenit ca orice intrus. Încăperea e plină ochi. Va rămîne, va pleca? Eu plec. Sînt imagini dure, adevărate, netrucate. Cad, în cîteva minute, dintr-un secol în altul. Poate chiar în cel al lui Gorki
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
se încuiase la ea-n cameră. Nu m-aș miră să fi fost tocmai haimanaua de fiu-so care a semănat cuie pe pragul ușii mele cu intenții asasine. Cum nu mai e nimeni în hol, în afară de becul spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
orișicine la un rachiu mic pe prispă, ori la crîșmă, care mănîncă fasole din aceeași strachină cu nea Gheorghe de pe uliță " (Adevărul, 5.06. 2000). Personajul e "omul de pe stradă" ("încerc să mi-l imaginez pe nea Gheorghe cu sacoșa bălăngănindu-se pe lîngă coapsa dreaptă, mergînd pe trotuar în timp ce mintea lui lucrează ca un calculator", EZ, 2278, 1999, 1), obligatoriu victimă - "Nea Gheorghe, cel fără slujbă sau cu leafă de mizerie", "nea Gheorghe, cel lovit în cap cu măciuca reformei
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
jocul lor... Totul este foarte uman, pentru că este bine așezat în interior. Scena lor, memorabilă, amplasată repetitiv de Purcărete și la sfîrșitul primei părți, nu doar la finalul spectacolului este extrem de emoționantă. Cu capul în rădăcinile copacului înțepenit în ștăngi, bălăngănindu-și picioarele, privind undeva, în zare, acolo unde Pozzo le-a arătat fantasticul apus imaginar, cei doi își amestecă cuvintele cu experiențele comune. Cu tăcerile, cu visele și coșmarurile anilor petrecuți împreună. Își cunosc hachițele, glumițele, limitele, neputințele, se ceartă
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
vrei tu să păcălești, să mai păcălești? Cei din sală rămîn așa, aaa: scoate șișul? țintește bărbia? nu, nici vorbă, în primă clipă-i fiul lui Frankestein, într-a doua-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei de-afară stau cu nasurile pe geam, rînjesc, sînt din Ensor, drăguții de ei, caracuda, galeria, hăhăitii secolului
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
secolului, beliții, mă ridic și-i întind mîna, să-l astîmpăr, aș! lasă, n-o fă pe gen-tle-menul cu mine, tu spune-mi pe cine vrei să mai prostești cu tablourile astea... elegante? eu îi dau mîna, el și-o bălăngăne pe lînga, ba, pe cine vrei tu să...? tot așa, cei din sală se strecoară, se împuținează, sala rămîne goală, e un acvariu gol, neonul e aproape albastru, tablourile sînt chiar albastre, ferestrele negre, doar aia, hliziții secolului, cu nasurile
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]