589 matches
-
acolo unde fusese poarta de fotbal, rămăsese Înfiptă În pămînt aproape jumătate de stîlp. CÎțiva metri mai departe, printre bălării, se zărea o fundație de beton, semn că, mai demult, cineva Încercase să construiască ceva, dar se răzgîndise. Între timp, bălăriile invadaseră și curtea depozitului, atît de Înalte, Încît gardul de sîrmă Împletită abia se mai zărea. Aici urma să se desfășoare Marea Spirală. Întîlnirea fusese programată la ora douăsprezece, dar primele grupuri sosiră Încă de la zece și jumătate. De fapt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Kiki, scăpat de sub supravegherea Marychkăi, tocmai o studia curios, fiindcă nu mai văzuse pînă atunci o asemenea mașină. După o vreme, Însă, Înțelese că nu prea avea ce să vadă și se Întoarse la băltoaca pe care o descoperise Între bălăriile de pe marginea terenului, unde spera să prindă, În cele din urmă, o broscuță verde. Abia În momentul cînd, intrînd În șirul indian, Marychka Își așeză mîna dreaptă pe chakras-ul coroană al mamei sale, aflată În față, Își dădu seama că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar ea își aduce aminte plină de religiozitate, fără a trebui măcar să-și facă însemnări pe calendar. Are devoțiunea în sânge. Pare a fi, susține ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice Stridie, privind pe fereastră la peisajul de pe marginea șoselei care străbate Nevada - cu ciulinii, anizanta și alte bălării... Nimic din toate astea nu e indigen, dar numai asta ne-a mai rămas, zice, dând din cap. În natură nu prea a mai rămas nimic natural, zice. Stridie dă utrage un șutna în dosul banchetei din față și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu este esențial, deși mulți dintre susținătorii ei îi sunt apropiați în tot soiul de afaceri. Nici măcar judecarea acestei judecătoare nu e mare deranj, cu roiul de avocați și pilele pe care le are poate să bage rapid procesul în bălării. Ce-i roade pe cumetrii cu robă e starea de arest. Faptul că o judecătoare „grea”, cu relații sus-puse, poate să fie băgată în celulă, poate fi luată de umăr de polițist, poate să poarte brățările statului și poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un secol și jumătate distanță, dincolo de Răzoare, bălăriile mai creșteau doar în spațiile verzi dintre blocuri, în crăpăturile asfaltului și în cele trei văi importante - a Argeșului (unde întorceau autobuzele 68, 108 și 118), a Oltului (unde avea cap de linie 105) și a Ialomiței (unde opreau troleibuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc. Deci mai sunt trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o bucată din fosta garnizoană de Pompieri, unde făceau armata cei cu pile. Nu țin minte să fi intervenit vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâna și dac-aș ruga-o frumos, hai, tanti, cum ziceai că i-ai pizduit și-ai aruncat cu noroi la colectivizare?, ei, ar recita înjurăturile, ar scanda ca-n latină, cu trăire. „Ce grebla coraslei lor de fătați prin bălării să fi făcut, măi băiete? Ce luna, asfințitu’ și luminarea lor de borobeți? Bărbatul îmi murise și rămăsesem io, femeie singură, am pus mâna pe ce-am găsit când i-am văzut la portiță, am luat toporișca și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cât Îi țineau bojocii și repetînd nostalgica melodie, care povestea despre un ținut ce rămăsese tare, tare departe, unde cel mai probabil nu aveau să se mai Întoarcă niciodată. Pentru Oberlus, care se apropia tot mai mult, printre pietre și bălării, asemenea evocări sentimentale erau cu totul lipsite de valoare, pentru că el nu avusese niciodată habar care era țara lui de baștină, nici ce semnificație ar fi putut avea acel dor, dar cu toate astea fu străbătut, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încetișor caii. Erau acolo, în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
faună umană pe care Spielberg a ratat-o, iar scriitorii au ocolit-o de teama exegeților, la fel de insignifianți și unii și ceilalți, parc militarizat, golit de frumusețe, de istorie, de amintiri cu flori puține, smocuri de gazon și copaci triști, bălării utile pentru câini, rozătoare și trecători, deasupra tuturor stagnând un cer bolnav, răsfrânt în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice. În centrul vechi, unde se află teatrul, bustul Împăratului Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice. În centrul vechi, unde se află teatrul, bustul Împăratului Traian, ceasul vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
La un moment dat a ajuns într-un luminiș în mijlocul căruia era o casă. De fiecare parte a casei era cîte o grădină și în fiecare grădină cîte un grădinar. Cele două parcele erau foarte diferite. Una era plină de bălării crescute peste măsură, iar fermierul care o îngrijea era foarte posac. Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
așa cum Îi va spune multă vreme de acum În coșul căruței, prilej cu care putu să descopere priveliștea din fața sa. De o parte și de alta a șoselei se vedeau suprafețe Înguste și necultivate, numite „zone”. Pe acestea creșteau ierburi, bălării Înflorite, cucute Înalte și ici colo câte un arbust pipernicit. Dincolo de zone, pe dreapta pe Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să știi oleacă de meserie și carte, ca să fii sigur că podul va sări În aer În momentul exploziei, În caz de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]