155 matches
-
psihologiei computerizate, fără nici o minune sau vrăjitorie, bătrânul reuși să construiască un depozit de speranțe. Acum îi mai trebuiau doar niște tineri care să vrea să-și depună speranțele. Dar tocmai partea asta se dovedi neașteptat de grea. Ce tot bălmăjește hodorogul ăsta despre speranță?", își băteau joc tinerii, ,noi vrem distracție, vrem extaz, și încă fără oprire; mai bine ne-ar garanta că ajungem la pensie, decât să ne ia speranțe pe care nu le avem!" Cum tinerii nu aveau
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
pe soră-mea. Nu-mi plăcea de el, dar în clipa aia voiam să-l fut mai mult decît orice voisem vreodată. - Tii. - Îți place, ai? - Aă, și apoi ce s-a întîmplat? - S-a speriat. După cum bănuiam. A tot bălmăjit: A, hei, Rebecca, nu știu... Așa că l-am împins cu ambele mîini pe piept și i-am spus să se întindă. - Și s-a-ntins? - Te cred. Nu văzuse niciodată puterea unei fete apucate. - Mai departe. - I-am tras pantalonii
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
dacă nu vă supărați, relatați-mi pe scurt problema dumneavoastră pentru a o trece în registru și a o prezenta tribunalului. Fara se lăsă pe speteaza scaunului leoarcă de apă. Avea nevoie absolută, disperată de informații suplimentare despre Cayle. Vorbea, bălmăjind cuvintele: - Bine, dar... dar ce... cum... Își reveni cu oarecare dificultate și, cu un glas slab, povesti tot ce s-a întâmplat. Când termină, fata îi spuse: - Acum vă rog să mergeți la "Camera numelor". Când îl găsiți pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și își mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat viața: A! ce frumoasă e lumea asta a lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am irosit-o, răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o! De împrejurări potrivnice să nu-mi vorbești, nu există împrejurări, totul de noi depinde, răspunderea toată a noastră e! îmi va mai da oare Dumnezeu putința s-o mai dreg, s-o mai plinesc, s-o mai
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită, Încât era cât pe ce să nu-mi dau seama de natura ei. În timp ce Schemm era ocupat să facă plecăciuni, eu am bălmăjit niște complimente la adresa tinerei din fotografie. — Herr Six, zise Schemm mai ceremonios decât concubina unui sultan, dați-mi voie să vi-l prezint pe Herr Bernhard Gunther. Se Întoarse apoi către mine, modificându-și vocea astfel Încât să corespundă contului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grasă. — Vă mulțumesc pentru timpul acordat, i-am spus. Nu-i nevoie să mă conduceți, cunosc drumul. Sunteți amabil, când ieșiți, să Îi spuneți băiatului ăluia să vină la mine În birou? — Sigur că da. Îmi dădu Salutul Hitler. Am bălmăjit și eu: — Heil Hitler. În celălalt birou, anemicul citea o revistă. Înainte de a termina să-i spun că șeful lui Îi solicitase prezența, privirea mi-a căzut pe cheile care stăteau pe birou, lângă telefon. Mormăi și se smulse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
până la Nollendorf Platz. Și nu am o mașină mare la dispoziție ca să mă ducă acasă. I-am zâmbit tâmp, ca un mielușel, ca idiotul pe care-l credeam a fi Manstein: — Mulțumesc mult de tot, i-am zis și am bălmăjit ceva legat de faptul că-mi lăsasem cheia În birou. Femeia de serviciu zăbovi puțin și apoi Îmi dădu ușa În primire. Am intrat În clădire și i-am dat drumul. Ușa se Închise În urma mea și am auzit zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deși ar fi putut la fel de bine să spună că eram pregătit să lovesc mingea de golf. Mi-au dat o cafea și o țigară. — Știi unde te afli? A trebuit să mă forțez să nu-mi tremure capul Înainte de a bălmăji că nu știu. — Ești la secția Königs Weg Kripo Stelle, din Grunewald. Am băut o gură de cafea și am dat Încet din cap. — Eu sunt Kriminalinspektor Hingsen, zise bărbatul. Și acesta e Waschmeister Wentz, adăugă el, arătând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
până ieri după-amiază cel puțin, fiica dumitale era În viață, pregătindu-se să zboare spre Londra cu secretarul dumitale particular. Fața lui Six se Întunecă și, pentru o clipă, am crezut că o să sară la mine: — Despre ce dracu’ tot bălmăjești acolo acum, prostu’ naibii? Cum adică „În viață“? Fiica mea e moartă și Îngropată. Bănuiesc că trebuie să fi ajuns acasă pe neașteptate și că l-a găsit pe Paul În pat cu amanta, amândoi beți turtă. Grete i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de slăbit, că s-a scufundat în piscină. O cheamă fără nici un motiv anume. La fel a făcut și ieri. Când a ajuns, nu avea nimic să-i spună. A așteptat răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a făcut să fiu furios. Când era în mașină parcă visa. Era ca și cum o pierdusem. Și ce ai făcut în legătură cu asta? Sigur ai făcut ceva. Mai avea puțin și izbucnea în plâns. —I-am... i-am spus lui Clifford, a bălmăjit cu capul în poală. M-a luat complet prin surprindere. — Dar el știa deja, am spus năucită. De la Judith Frank. Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat cu sfidare ignoranța. —Despre scrisori. I-am spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stîngă? Ochiul ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
orice le-ai spune și le-ai învăța, până la urmă vor face tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că fac pe neajutoratele... Nici Rafael nu știa prea bine cum se votează. Bălmăjea o justificare îngălată, cum că Ceaușescu a murit lăsându-ne destul de neajutorați în privința asta, a votului, cum e adică s-alegem dintre mai mulți, adică s-alegem și pe altcineva în afară de el... Bineînțeles că nici mort nu ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușa și apoi o Închide la loc În urma lui. Când m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar Scheer era alături de mine. Mă Îmbrățișa stângaci, cu ochii strânși. ― Vreau doar să dorm aici, a bălmăjit el. Doar să dorm. Nasturii de la cămașă Îmi erau descheiați. Scheer era În chiloți. Televizorul era pornit și pe el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele începuseră să îngălbenească și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spațiul și lui Otto - câinele lui Voicu - curtea de la Green Hours, Am ghinion. N-am un frate în Parlament să-l conving să vă convingă să-i lăsați lui Voicu Teatrul LUNI. Să-l pun să voteze împotriva ONG-urilor bălmăjite pe care le susțineți și care se luptă habotnic pentru un spațiu deja marcă acreditată. În schimb, pot să le spun tipilor ăștia din Parlament că teatru nu e doar clădirea aia mare pe care e un banner cu Burghezul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și armonie ca-n Banat, dincolo de țâfne și orgolii, dincolo de mici și mari frustrări, de vechi și noi vrăjmășeli între generații, stiluri, politici. Cel puțin astfel mi s-a deslușit mie toată povestea prin dioptrii, când la adunarea festivă am bălmăjit cotropită de emoție câteva cuvinte și am început să scot dintr-o plăsuță o bucată de zinc cu fotografia lui Joyce, un căpețel de creion de făcut machetele și-un obiect pentru manevrat rândurile de plumb, al cărui nume nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fie! Cei doi bărbați își opriră mașina chiar lângă puț, coborâră transpirați și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale puștilor care-i ținteau drept între ochi. — Ce înseamnă asta? reuși să bălmăjească unul din ei. — Înseamnă că sunteți prizonierii noștri, răspunse cu un calm absolut Gacel Sayah. — Prizonieri? Cum adică prizonieri? La ce fel de prizonieri vă referiți? — La prizonieri de război. — Ați înnebunit? Nu suntem în război cu nimeni. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit cu o cuvertură de pat care imita blana de leopard. Am gemut și m-am ridicat în capul oaselor, simțind rachete explodându-mi în țeastă. Am coborât privirea spre blana de leopard și am bălmăjit ceva. — Ce-ai spus, iubitule? mă întrebă Resi. Stătea chiar lângă canapea, deși eu nu o văzusem până n-a vorbit. — Să nu-mi spui - am zis eu, învelindu-mi mai bine trupul în blana de leopard, că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sînt ca toți ceilalți și că, foarte curînd, mă așteaptă o viață nouă și palpitantă. Habar n-am ce tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lîngă mine. Plus că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești ?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege ; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s- ar trage din oameni umili
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la revoltă muncitorilor din Brașov, Werner Sommerauer, una dintre victimele represiunii Securității, Îl acuză pe deputatul PSD Ristea Priboi că s-a numărat printre torționarii săi. Subiectul a fost preluat cu interes de Întreaga presă. Liderii partidului de guvernământ au bălmăjit replici inconsistente, lăsând să se Înțeleagă faptul că nu se pot deocamdată pronunța asupra acuzațiilor lansate la adresa lui Priboi și că așteaptă să se pronunțe justiția. Reacție tipică. Cu tot devotamentul de care se bucură În rândul partidului, nici un pesedist nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]