153 matches
-
și se holbă la mine cu un amestec straniu de invidie și intensitate. Presupun că atunci când o să te sune, o să te vezi cu el, nu? Asta nu prea părea o Întrebare. —O, nu sunt convinsă că o să mă sune, am bălmăjit eu, realizând că absolut nimeni n-o să creadă că nu mă culcasem cu el. Mă fixă intens, apoi fața i se deschise Într-un rânjet larg. —Bette, scumpo, poate că ești ultima persoană care-și dă seama de asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dar Înainte să pot schimba subiectul sau să-l rog să plece de acolo, ca să-l aud mai bine, Philip spuse: Îmi asculți conversația? Dispari, frate! M-am făcut mică. —Philip, Îți mulțumesc foarte mult pentru florile alea superbe, am bălmăjit, Încercând cu disperare să-i distrag atenția. Sunt cele mai frumoase flori pe care le-am văzut vreodată și mă bucur mult că faci petrecerea BlackBerry. —Ce? Din nou mormăieli. Pe paznic Îl cheamă Sammy și spune că lucrează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sune ferm. L-ați văzut pe Gus? — Cred că discută cu americanul. Tipul cu aparatul de filmat. Charlie înclină distrată din cap și dispare. — Gus? Gus! — Charlie? — Ce faci aici? — Sunt peste tot, Charlie. Peste tot. Charlie îl ignoră. Adesea bălmăjește tot felul de inepții. — Gus, șuieră ea, taci și ascultă-mă. Este vorba despre femeia aia, Braddock. Am găsit-o în dormitorul nostru, unde, cu nerușinare se servea dintr-una din micile mele cutii din Cașmir. Știi, acele papier mâché
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
riscăm nimic. Știu că este îngrijorat ca nu cumva acea „ea“ cu soartă nefericită să fiu eu. În următoarele câteva zile, îngrijorarea lui crește. Devine melodramatic pînă la limita prostiei. — Fiecare zi ar putea fi ultima zi a Domniei Voastre, bălmăjește el într-o dimineață. Mă servește cu atenție, observându-mi fiecare mișcare. Adulmecă aerul precum un câine și noaptea refuză să închidă ochii. Când trag câte un pui de somn, el pleacă din Orașul Interzis și se întoarce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc?! ― De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-i cum se ia singur peste picior, tresării, mă uitai la el și văzîndu-i chipiul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și văzîndu-i chipiul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară caii parcă adormiți... Asta, da, înțelegeam, iată, să stai să-ți dai singur seama că bălmăjești de pomană și că în nici un fel nu poți face pe cineva să înțeleagă prin cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face și-l trimite pe grec În pivniță să scoată niște vin. Din curte venea miros de iasomie, miere și scorțișoară, semn că prin preajmă trecuse ori se afla cea mai frumoasă zămislire a firii - Marianti. Moșul cu sufletul bubos bălmăjește ceva și se repede afară. Mă ridic și eu cu mare trudă, Îmi proptesc bastonul peste prag și ies În curte, curios să văd până unde-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai plecat de nebun? am spus, aproape plângând de ușurare că el era cu adevărat lângă mine. Asta Îmi cam distrugea tonul ferm al mamei supărate. Alex Își dădu ochii peste cap. ― Dă-mi pace! ― Stai, te rog, așteaptă! am bălmăjit eu, mult prea fericită ca să fiu coerentă. Vreau să te rog ceva! Alex Îmi aruncă un zâmbet incredibil de răutăcios, considerând că era totuși fratele meu. ― Să nu le spun mamei și tatei, pentru că te vor pedepsi pe viață, ghici
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sunt ca toți ceilalți și că, foarte curând, mă așteaptă o viață nouă și palpitantă. Habar n-am ce tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lângă mine. Plus că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atât above
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de slăbit, că s-a scufundat în piscină. O cheamă fără nici un motiv anume. La fel a făcut și ieri. Când a ajuns, nu avea nimic să-i spună. A așteptat răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
orice le-ai spune și le-ai învăța, până la urmă vor face tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că fac pe neajutoratele... Nici Rafael nu știa prea bine cum se votează. Bălmăjea o justificare îngălată, cum că Ceaușescu a murit lăsându-ne destul de neajutorați în privința asta, a votului, cum e adică s-alegem dintre mai mulți, adică s-alegem și pe altcineva în afară de el... Bineînțeles că nici mort nu ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu băutură și să-i arunce-n apă. În timp făcea asta, auzi un motor, cînd Își ridică privirea zări o barcă ce se Îndrepta spre ei, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcuse acolo Leo. Doar că nu se știa cine făcea propriu-zis relatarea. Un text criptic, scris parcă sub influența tranchilizantelor. Pentru prima oară Cosmin avea senzația că se afla pe o cale adevărată, nu pe una din fundăturile pe care bălmăjise până atunci. Deși după moartea lui Arthur hard disk-ul de la computerul acestuia fusese subtilizat, se pare că pastorul apucase să-i dea discheta cu textul respectiv nepotului lui nea Fane, Mitrică, venit la o întrunire politică la Paris. Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foaie, parează Fratele, deloc convins. Meaning of meaning. Apoi, e o chichiță! Nu uita că, ușă-n ușă cu el, este și patiseria Criminalului. Ori, nu? Te-ai prins? Un semn divin...! Un semn divin...! Ce e un semn divin...? bălmăjește Sile dintr-o dată, răsărind-paiață, de-a dreptul dintre coate, cu ochii lui porcini și injectați. O secundă de perplexitate generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că mâine-noapte, s-ar deschide black-box-ul, cutia Pandorei și s-ar încheia socotelile?! Netam-nesam? Hodoronc-tronc? Imaginează-ți! Dar, crugul stelelor se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas. Ripley privi în direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
eu fumez, În vîrful unei biute, ascult muzică pe un post belgian la un radio de buzunar și veghez asupra bunului mers al omenirii), ora fiind În jur de unu noaptea; ei bine, și micuțul ăsta care abia poate să bălmăjească ceva În limba română Îmi spune niște chestii Într-o limbă care seamănă șocant de mult cu cea care vine din radio; nu vorbește, turuie cîteva fraze bune și Încheie cu un glorios n’est- ce pas? care-mi Îngheață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dacă nu vă supărați, relatați-mi pe scurt problema dumneavoastră pentru a o trece în registru și a o prezenta tribunalului. Fara se lăsă pe speteaza scaunului leoarcă de apă. Avea nevoie absolută, disperată de informații suplimentare despre Cayle. Vorbea, bălmăjind cuvintele: - Bine, dar... dar ce... cum... Își reveni cu oarecare dificultate și, cu un glas slab, povesti tot ce s-a întâmplat. Când termină, fata îi spuse: - Acum vă rog să mergeți la "Camera numelor". Când îl găsiți pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
jucat rolul tatălui sever și nu a ocolit subiectul: - Am stat de vorbă cu fiica mea, spunându-i că mi-ar face plăcere dacă ar accepta să-ți fie soție. Ai ceva să-mi spui? Rotari a roșit și a bălmăjit: - Îmi faci o mare onoare. Gisulf s-a abținut cu greu să nu surâdă. - Bine. Căutați să citiți în inimile voastre, și peste o lună, dacă doriți, Stiliano va scrie înțelegerea matrimonială. Până atunci considerați-vă amândoi liberi. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă, că nu sînt ca toți ceilalți și că, foarte curînd, mă așteaptă o viață nouă și palpitantă. Habar n-am ce tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lîngă mine. Plus că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit cu o cuvertură de pat care imita blana de leopard. Am gemut și m-am ridicat în capul oaselor, simțind rachete explodându-mi în țeastă. Am coborât privirea spre blana de leopard și am bălmăjit ceva. — Ce-ai spus, iubitule? mă întrebă Resi. Stătea chiar lângă canapea, deși eu nu o văzusem până n-a vorbit. — Să nu-mi spui - am zis eu, învelindu-mi mai bine trupul în blana de leopard, că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care înrăutăți situația. Spre lauda ei, Violet nu făcu nici un comentariu, nici măcar nu ridică din sprâncene, dar simpla ei prezență era de ajuns pentru a o face pe Tabitha să se piardă cu firea și mai mult. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să se concentreze. Cu toate acestea, situația se înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
porțiune a poemului său, cu care, cu puțin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în cubul de chihlimbar. O dăduse adică iarăși pe invocație: "...Moartea îmi șoptește cuvintele și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate..." Bălmăjea el, bâiguiala lui de acum părând însă departe de-a mai produce firișor din efectele scontate: "...De la etajul întîi al blocului unde mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]