184 matches
-
marginea priciului. O, domnilor, eu să-l apăr pe Nae Ionescu? Se apără singur prin opera lui gigantică în gândirea creștin-națională și prin martiriul lui. Noi n-avem dinți să mestecăm bucatele lui tari, dar le morfolim în gingiile noastre băloase. A fost de-ajuns! Nimeni n-a mai zis un cuvânt. Noaptea Învierii la Jilava Tensiunea nervoasă creștea în cameră, ca în toată închisoarea. Zilnic, în special noaptea, percheziții inopinate, bătăi cu pumnii sub fălci, schingiuiri sau călcări în picioare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lovească orbit de furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu cuțitul sau cosorul, ori altceva, la o femeie îngreunată, căci se naște copilul fricos. Femeia însărcinată să nu puie floare la brîu, că face copilul cu semn. Femeile însărcinate să nu mănînce pești și melci, că vor naște copii băloși și mucoși. Femeia îngreunată să nu se ducă cu secera sau cu sapa pe umăr la muncă, căci altfel iese copilul ghebos. Femeia însărcinată să nu-și înnoade pletele, că face copilul cu limba împiedicată. Femeia îngreunată să nu mănînce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
încearcă să o convingă că și dacă se regulează cu prezervativ, tot ia SIDA. Ea parează, nu polemizez cu tine! Eschivă. Nu e pe domeniul ei. Te întreabă ceva, apoi abia își ține un râs hidos și ilogic. Are ceva bălos. Parcă și-ar zice că e o minune să i se răspundă. Uite, domnule, că nu sunt chiar așa de singuratică, de huhureză. Chiar vorbesc cu cineva! Ceea ce nu e chiar o chestie de toată mâna. Dacă vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei o răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gura lui straturi de coji legate între ele prin propria lui salivă și resturi alimentare, iar liantul acesta era atât de puternic încât pe întreaga lungime a buzei de jos îi atârnau ciorchini de materie consumată gri-alburie înecată în materie băloasă, precum jeturile de găinaț spârcuite inconștient și repetat de nevinovatele galinacee prin același orificiu inestetic și vulgar din care suntem aprovizionați cu binecuvântatele ouă înroșite și sfințite la sărbătorile pascale. Iar din cauza umidității excesive și îndelungate a colțurilor gurii, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-se și o școală rabinică, frecventată de juni perciunați, în caftanele și cu pălăriile lor popești negre. În vecini de noi, pe partea casei, într-o curte vastă și prăfoasă mărginită de maghernițe, zburătăceau o droaie de ovreiași mucoși și băloși, dintre care nu peste mulți ani aveam să-mi culeg tovarășii de joacă. Despre casa bunicilor, se spunea că ar fi fost înainte vreme un bordel („cuplărai“), ceea ce ar fi explicat multele ei uși. Viitorul avea să-i confirme vocația
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nici unul”. Nu suportă prostia, iar antipatiile lui sînt adînci și incurabile. „Prostul chiar ajuns în vîrful proțapului nu poate spune «cotcodac»!” *M-a cuprins sila cînd am citit „cronica dramatică” semnată de Genoiu în „Tribuna”. E un pupat lung, apăsat, bălos al unui obraz pe care, în urmă cu doi-trei ani, îl maculase printr-o critică tendențioasă: cel al Teatrului de Stat din Bîrlad. Ce-mi displace mai mult e că publiciștii de felul lui ignoră ținerile noastre de minte. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vizită în piața Obor e o experiență inițiatică. Deasupra întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsch, stambe bălțate, vânzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătă cire generală, cu miros de țuică și porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundență ambalată în neliniște, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu comunică, ci pestiferează. În timp ce fură la cântar face bancuri, în timp ce îți întinde mâna, te vinde. Dinamica lui e o succesiune de târâre, salt furtiv și scurgere băloasă. Simte prompt care sunt alianțele utile, cultivă, prin afinitate, ticăloși din aceeași stofă, manevrează inteligența ca pe o specie a vicleniei. Are nervi de oțel. N-are dubii, n-are insomnii. E oportunist, poftitor de titluri, recompense și fleici, e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase". Microscopat, peisajul își dezvăluie cu voluptate vintrele descompuse și contaminate de fungus: "aceeași apă băloasă, aceleași plante grase și apoase, aceleași liane fleșcăite de putrezeală, aceeași hidoasă palpitație de animale moi, de păianjeni fugind spasmodic pe luciul imobil, de râme, de viermi, de larve, aceleași ciuperci obscene care se fărâmau fragile la cea mai mică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul fetid este înregistrat, în sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi, în glodul dezgustător, simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă împroșcau în obraz și în ochi, simțeam în gură gustul leșiatic și spurcat al putreziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu mi-am putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Crăciun de Negreni moștean, descălecători pomântului, cu Dan și cu Ion și cu Balotă [de?] am împărțit moșiia în 4 părț ca frații. Decii, eu, Crăciun, m-au ajunsu vreame de [n]evoie pentru că am furat u<n> cal al Bălosului o(t) Ivănășăști, pe nume Stan. (DÎ.1563-64: II) 42Gapping-ul cu omiterea verbului în primul conjunct apare foarte rar și poate fi ilustrat prin exemple ca următoarele: (i) a. Mângăios și milostiv (√e) Domnul, în-lu<n>g-rrăbdătoriu, și e multu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Îi fermeca pe toți prin politețea sa afectuoasă, îi poftea cu blîndețe la sărutări (de bun sosit) și arăta fiecăruia cea mai mare atenție 5". Amabilitatea poate fi și un mod de a-ți prinde adversarul în plasa unei curtoazii băloase! Hrusciov și oamenii politici ruși au practic mult sărutul pe gură în timpul vizitelor protocolare ale adversarilor lor occidentali, chiar și ale tovarășilor lor, dacă ne gîndim la Kosîghin care l-a sărutat pe ,fratele său mai mic" ceh Dubcek în
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
roman, virgin încă la 27 de ani. Iată scena de vârf a cărții, de mari tensiuni existențiale și artistice: " Când și-a dat seama ce fac, a început să țipe. - Nu-mi place preludiul de nici un fel!, nu suport buze băloase pe piele!, palme transpirate pe sâni!, și în special limbile-n p...!, limba-n p... e fază de șmecher care-ncearcă să mi-adoarmă mintea și să mă controleze! Apoi s-a oprit, a tras aer adânc în piept și
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
matern și ființa înfricoșătoare: "Un șarpe se cuibărește/ în sânul tău, Mijlocitoareo, /tu continui să mergi/ șchiopătând, târându-ți copita de lemn/ înnoptând pe-apucate" ( Nimeni nu-i însoțește). Ca și melcul (simbol lunar, al veșnicei reîntoarceri), a cărui urmă băloasă lasă albul mișcării permanente. E greu să nu te gândești la Isis, Muma tuturor lucrurilor. "Abia a scăzut lumina lămpii/ și trupul Mamei se furișează/ în penumbra odăii. / Ea ce nu vrea să ne părăsească și vorbește / o limbă tot
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială." (Mereu și mereu așteptat). Dacă seria tematică și imagistică pozitivă
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia mea, am fost adus pe lume de vrăjitoarea nașterilor și aruncat cu trup și cu suflet, prin mijlocirea unei sămânțe efemere, în angrenajul acestei mașini odioase. Astfel, ghilotina Universului
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
Aceasta pentru că în 2009 au votat 7 milioane de oameni, iar la alegerile parlamentare doar 4 milioane au ales USL, explică jurnalistul. Ion Cristoiu spune că Traian Băsescu și-a reluat rolul de reprezentant al poporului, după perioada de ”îmbrățișări băloase” cu Victor Ponta. După aproape jumătate de an de ședere călduță la Cotroceni în numele Coabitării, Traian Băsescu și-a amintit, în fine, că e Președintele României. ”Președintele ales prin vot direct și universal de Popor pentru a exprima interesele Poporului
Cristoiu: Băsescu, trezire din dulcele somn al coabitării by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36998_a_38323]
-
Traian Băsescu și-a amintit, în fine, că e Președintele României. ”Președintele ales prin vot direct și universal de Popor pentru a exprima interesele Poporului în fața intereselor mafiote ale clasei politice. În ultimul timp, prin tăcerea sa inexplicabilă, prin îmbrățișările băloase cu Victor Ponta, Traian Băsescu lăsa tot mai mult impresia că uitase de mandatul dat de Popor”, scrie Cristoiu. Jurnalistul mai spune că reducerea cvorumului referendumului la 30% este încă o modalitate a USL de a ”băga pe gât” cetățenilor
Cristoiu: Băsescu, trezire din dulcele somn al coabitării by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36998_a_38323]
-
păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era altceva, complet altceva; și chefalii ăștia, dacă veniseră așa de grăbiți, veniseră așa, mai mult în vizită; cum, adică, să-i pescuiești? ... Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul din botul hidos făcut numai să înhațe orbește orice, azvârlindu-l cu scârbă spre o găletușă
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]