659 matches
-
al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea să văd cine va intra, dar atunci, ca și cum visul și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În cabina Daciei sale, pe care Kiki, scăpat de sub supravegherea Marychkăi, tocmai o studia curios, fiindcă nu mai văzuse pînă atunci o asemenea mașină. După o vreme, Însă, Înțelese că nu prea avea ce să vadă și se Întoarse la băltoaca pe care o descoperise Între bălăriile de pe marginea terenului, unde spera să prindă, În cele din urmă, o broscuță verde. Abia În momentul cînd, intrînd În șirul indian, Marychka Își așeză mîna dreaptă pe chakras-ul coroană al mamei sale, aflată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce belea, se plînge ridicîndu-și privirea printre stropii mărunți de ploaie către ferestrele blocului Ciclop. — Să-mi spuneți unde mergem domnilor, zice șoferul lăsîndu-se puțin pe spate în scaun, răsucindu-și pe jumătate gîtul ca să se facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de artă, zice Părințelul, și al religiei la fel, să îți meargă la suflet, să scoată la suprafață ce e mai bun în tine, declară. — Gropi, băltoace, șanțuri, se distrează șoferul, la fiecare două luni trebuie să schimbi bucșe, rotule, garnituri, dacă vrei să n-ai surprize. — Fiecare femeie e o Damă cu Camelii, zice Roja, din punctul ăsta de vedere nu l-am contrazis niciodată — O
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să anunțăm lumea. Da, e de-ajuns ca străzile să înceapă să sclipească acoperite de-o crustă de polei ca să-i încolțească ideea că taică-meu, care trebuia să fie de cincisprezece minute acasă, la cină, zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva, pe drum. Când se întoarce în bucătărie, mama parcă-i un portret de El Greco. — Mâncați, dragii mamei flămânzi, ne zice ea cu glas stins, hai, drăguților, mâncați, dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
orfelinatul catolic de pe Lyons Avenue, dar acum sunt undeva între halucinație și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-aș mai fi mâncat de cine știe când. Înaintea ochilor îmi apare fotografia din Newark News, cu gardul și cu băltoaca întunecată pe care a format-o sângele meu prelins pe trotuar, însoțită de titlul de pe urma căruia familia mea nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh, dacă aș putea să vin cu tine! Când aproape că ajunse În pragul gării, intră Într-o băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de neîndemânatică! Să-ți stropesc cu noroi un costum frumos și nou ca ăsta! Cu mâna ei mare și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta sunt vârâtă în subconștientul ofițerului cum l-o fi chemând. Eu îi fac numărul. Talpa tare și rece a pantofului ofițerului mi se proptește pe fund și degetele enorme și tari se smucesc afară. Între picioarele mele e o băltoacă de sudoare. Cu dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iar eu pe atunci habar n-aveam ce înseamnă „calic“, darămite c-o să mori și, vezi, ăsta e ultimul lucru pe care ți l-aș mai fi zis: ai grijă să nu fugi după nici o minge, pentru că pentru tine o băltoacă va fi un nenorocit de canal deschis și plin de apă și degeaba mai spun toate astea o dată, tu râzi acum și crezi că-i o poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui, unde? unde?, unde ce sau unde cine era neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cel mai îndepărtat și mai înspăimântător loc din lume, am făcut de câteva ori pipi pe perete, doar nu era să fac pe mine. g’. Pobeda bej pleca pe pământul ca o bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o șalupă, pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o specie care pune prea mare preț pe socializare. Apoi am ajuns În spate la Red Hat Bar, unde am găsit alte băltoace. Cele mai multe dintre acestea erau de urină, Însă erau suficiente băltoace de alcool să le țină ocupate pe mama și pe Luweena. Gene degenerate, cred că așa se explică. Cherchelite fiind, acestea au devenit tot mai neglijente În drumul spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o specie care pune prea mare preț pe socializare. Apoi am ajuns În spate la Red Hat Bar, unde am găsit alte băltoace. Cele mai multe dintre acestea erau de urină, Însă erau suficiente băltoace de alcool să le țină ocupate pe mama și pe Luweena. Gene degenerate, cred că așa se explică. Cherchelite fiind, acestea au devenit tot mai neglijente În drumul spre casă, din cînd În cînd mergeau chiar pe mijlocul trotuarului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
crezi o poveste ca s-o Îndrăgești. Mie Îmi plac toate poveștile. Îmi place faptul că au un Început, un mijloc și un sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
slăbit decît crezusem și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]