85 matches
-
timp de aproape șase decenii, la un mare număr de ziare și reviste: almanahuri și calendare, „Foaia diecezană”, „Drapelul”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, apoi, după Unire, la „Arhivele Olteniei”, „Semenicul”, „Banatul literar”, „Calendarul românului”, „Almanahul Banatului” ș.a. Debutează editorial cu Poveștile Bănatului (I, 1893). Urmează alte volume, care conțin cu precădere basme, dar și, sporadic, legende și snoave. Nu sunt neglijate nici baladele. Din păcate, entuziasmul de culegător al lui C. nu este echivalat și de grija pentru păstrarea autenticității materialului adunat
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
bănățean), nesemnificative însă. C. s-a înscris, cu dăruire, într-o tradiție a folcloristicii bănățene, ilustrată de Simeon Mangiuca, Enea Hodoș, Sofronie Liuba, Iosif Bogdan ș.a., pe care s-a străduit să o îmbogățească după pricepere și posibilități. Culegeri: Poveștile Bănatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Balade poporale din gura poporului bănățean, Brașov, 1895; Păcală și Tândală, Gherla, 1901; Viața și faptele lui Ștefan cel Mare și Bun, Domnul Moldovei, Sibiu, 1898; Alese cântări bisericești sau Octoih bogat, Budapesta, 1902; Teatru la
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
sat, Gherla, 1905; Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; ed. îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1956; Miorița. Doamnele. Balade populare, Brașov, 1909; Flori din război. Versuri poporale culese din gura soldaților, Caransebeș, 1924; Chipuri și graiuri din Bănat. Povestiri, nuvele, schițe și legende originale, I-II, Caransebeș, 1924-1927; Cele mai frumoase povești din Banat, București, 1947; Povești, balade, povestiri, Timișoara, 1969; Rozuna, doamna florilor, îngr. și pref. V. Șerban, Timișoara, 1974; Basme, povești și balade, îngr. Doina Comloșan
CATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
acumulări în interiorul unei cariere literare. Sărăcia e plasarea literaturii într-un bazin provizoriu de forme și repere, ancorarea ei într-o dispoziție momentană a resurselor. 1.5. O economie a oportunităților În privința poeziei române ei [românii din Ardeal și din Bănat] au rămas subt semnul cel de gheață din termometru. Pricina la aceasta unii o scriseră la climă, la pozițiunea locului; alții iarăși la o deosebită istățime, ce o ar avea locuitorii acelor țări și care la ai noștri ar lipsi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru a se evita eventualele incendii (reg. trans.=fumar, sl.=horn); bobotaie= foc mare în general cu jar mult și fum puțin; becheș= denumire generică pentru o haină de luat în spate provizoriu ca: laibăr, lăibăruț, sfetăr, căput,cojocel,etc; bănat= regret (cu bătaie mai lungă), dor, alean, părere de rău. -"cu litera C" -ciuparcă=ardei; -cină=noroi; cindă=pridvor mai mare de regulă interior; -cerfari=oaspeții, invitații la o nuntă care aparțin celui care vine, nu celui care găzduiește nunta
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
fapt care a determinat reducerea dimensiunilor reptilelor, prin fenomenul numit „nanism insular”. „[Țara Hațegului] întrunește în sine tot ce are Ardealul mai bun și mai frumos.” (Ion Pop Reteganu) „Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în țara Hațegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc-un cuib de unde se romanizau treptat țările spre apus, spre crivăț și spre răsărit, ba indirect și cele de peste
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
texte, printre creațiile folclorice ce compun “zestrea patrimoniului culturii stră-românești” Un alt pretext, cu totul insolit pentru "versinea-colind" și semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu si, mamă, întristată / C-a zini și el odată. Nu si, mamă, cu bănat / Fecioru tău s-o-nsurat / C-o mîndră crăiasă / Dintre fete mai aleasă”. Un ritual arhaic, păstrat destul de fidel în folclorul transilvănean, se referă la moartea celor necăsătoriți, indiferent dacă e vorba de un fecior sau o fată și indiferent de motivul
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
ul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Șerbia (ul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „bănaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabat. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
boul a fost mâncat de lup, iar pe lup De la începuturile sale, folcloristica noastră a acordat atenția cuvenită epicii populare. E. Hodos își îndreaptă atenția înspre acest gen de creație populară și publică la Sibiu, în 1906, "Poezii poporale din Bănat", vol. 2, cu 25 de balade. Una dintre balade este "Mârza", în care se arată ce i se întâmplă lui Mârza la închisoare: O altă baladă din colecție este "Iancu și turcu". Iancu îl răpune pe turcul care fusese la
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
pețitori. Acesta, din dorința de a nu o pierde, îi răspunde: În aceste balade, culese de E. Hodoș, se foloseste repetiția, hiperbola, pronumele relativ-interogativ. În ceea ce privește versificația, este caracteristică rima populară în care abundă perioadele monorime. Seria de "Poezii poporale din Bănat" se încheie cu volumul III, "Descântece". Acest volum cuprinde descântece de tot felul, însoțite de explicații ale ceremonialului cu care se rosteau. Dacă o fată îmbătrânea, se ducea la vrăjitoare și-i dădea un cocoș, ca să-i descânte. Baba, ținând
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]